607 matches
-
încă mai adaptate vieții de vânător decât vieții civilizate. Dacă multe dintre trăsăturile civilizației ne par artificiale sau nesănătoase, aceasta trebuie să fi fost senzația omului încă de când a trecut la viața urbană, adică de la începutul civilizației. Toate acele cunoscute lamentații împotriva industrialismului, capitalismului sau rafinamentului excesiv sunt în mare măsură proteste împotriva unui nou mod de viață, pe care omul l-a adoptat cu puțin timp în urmă, după o existență de cinci sute de mii de ani ca vânător
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Istoria doctorului Stroia e profund morală. Aberații cum a fost comunismul nu au loc în ea, nu merită descrise, drept care My Second University - a doua universitate - e un triumf al vieții, când pentru atâția alții ea a devenit motiv de lamentație nesfârșită, de acuzare a istoriei, de speculare a unui dramatism de netăgăduit de altfel. Când a intrat pe poarta Aiudului, doctorului Stroia i s-a spus că n-o să iasă viu de acolo. Ne dă prea puține amănunte despre traiul
Mărturia doctorului Stanciu Stroia by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11333_a_12658]
-
mai răspândită decât lasă să se înțeleagă antologia lui Nicolae Leahu. Au fost selectate exemple suficiente și reprezentative, de la Alexei Mateevici (poemul Limba noastră e efigia lirică a Basarabiei) la Grigore Vieru și încă puțin, foarte puțin, mai încoace. Tonul lamentației rituale din poezia lui Grigore Vieru are predecesori. Poezia dorului și a înstrăinării la Victor Teleucă (p. 108-110) pare să vină pe filiera tânguirii romanțioase a lui Octavian Goga. Poemele Moldovenii și Băieții de la țară de Petru Zadnipru (p. 86-88
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
naște"(subl. mea). Din păcate balanța tinde să încline înspre categoria versurilor subliniate. Cassian Maria Spiridon se încăpățânează să nu evolueze, el preferând o "poezie leneșa" (chiar "moartă" am putea spune dar termenul ar putea fi considerat dur). Cu o lamentație calmă și stridenta în același timp acest poet pare a-și asuma rolul de "bocitor" profesionist. În încheiere voi semnala o mică problemă pe care o ridică chiar coperta acestui volum: în colțul dreapta sus apare sigla colecției "La steaua
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
pentru că era singura disponibilă, ci pentru că vedeam, pentru prima oară, idei care prindeau formă și chip. După 10 ani de zile petrecuți în lumea îngustă a organizațiilor neguvernamentale pentru romi, cu limbaj de lemn specific, cu discursuri și statistici, cu lamentații și vociferări, cu dispute seci și reci cu cei pe care ii percepeam împotriva, descopeream prima oara că lucrurile pot fi spuse și altfel. Altfel decât în conferințe, altfel decât cu lupte de argumente, altfel decât atunci când oamenii erau cifre
De ce mă duc la teatru? Ca să recuperez () [Corola-website/Science/295727_a_297056]
-
rîu printre stînci. Lecția de abis Prea târziu ai venit fericire prea târziu ai cântat întomnata mea carne! Aici unde se-amestecă minciuna cu plânsul amar și în orice om un Petru se leapădă am putea asculta împreună mezza-voce a lamentației am putea decripta istorii sigilate sau vedea cum se vinde schimonosita legendă a legendei și se recondiționează bandajele istoriei. Sunt cel ce aprinde ruguri de vorbe. Poți privi mâna care scrie și mâna care cerșește lumina și aripile de ceară
Daniel Corbu by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-website/Imaginative/10062_a_11387]
-
prezumția de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe sau să nu-l înțeleagă, de unde tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mai neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu „publicul”, la spectaculoasa lamentație nu lipsită de orgoliu, a celui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică, necruțătoare. O fire romantică furtunoasă, greu de stăpânit, din familia de spirite a unui Heliade (mai degrabă, decât a lui Macedonski sau Minulescu, despre care
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Manifestele avangardei ruse". POEME (selectiv) - "Aripa în lumina" (Chișinău, 1976); "Sâmbătă spre duminică" (1983); "Formulă de politețe" (1985); "Duminici lucrătoare" (1988); "Șoimul de aur" (1991); "Puntea de acces" (1993);" Vieți neparalele" (1997); "Gladiatorul de destine ("1998); "Identificare de adresa" (1999); "Lamentația Semiramidei" (2000); "Strictul necesar" (2002);" Cetatea nu e gata de război" (2003); "Sfinxul itinerant" (2004); "Din sens opus" (Ed. Cartea Moldovei, 2008); Ordine de zi, ordine de noapte" (Ed. Valman, 2009); "Jefuindu-l pe Picasso" (Ed. Vinea, 2011); În ambuteiaj
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
din cele mai vechi timpuri, au știut să valorifice (pentru „coloritul mediului social“, pentru „atmosferă“ etc.) potențialul stilistic argotic: Petroniu («Satyriconul»), François Villon («Balade»), Tudor Arghezi («Sici, bei“), Miron Radu Paraschivescu («Cîntice țigănești»), Eugen Barbu («Groapa»), Nichita Stănescu («Argotice») ș. a. „Lamentația (de dor și of)“ a unui Gică, la cârciuma "Calul Bălan", grație capacității stănesciene de a rafina și sublima „argoticele“, capacitate datându-se din orizontul zilei de «joi, 12 mai 1955», trece într-un admirabil „text liric-burlesc-baladesc“: Un fenomen actual
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
-ne dramatic (expoziție, complicații, peripeții, deznodământ) un mic român de dragoste, cu trei personaje: poetul, iubita infidela și prietenul lui, care îl înșală, luându-i iubita. Materia sonetelor este dată de momente disparate: un tablou intim, o călătorie, un bal, lamentații, reproșuri, regrete, exclamații de orgoliu sau momente de seninătate.
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
anul 1942, pe care a susținut-o la Sibiu În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
Sibiu În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: "Baladă studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
-i creație poetică, Radu Stanca a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: "Baladă studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
aventurile amoroase cu diverse muritoare. Nici Pluto nu găsește de cuviință să-i acorde respect, el instigă chiar o revoltă împotriva lui, enumerând avantajele infernului față de Olimp. ceea ce-l determină pe domnul Orphée să-și ridice apoi glasul într-o lamentație ipocritâ, interpretând la vioară primele acorduri din celebra arie a lui Orfeu la Gluck: "On m'a ravi mon Eurydice!" Zeii îl acompaniază imediat, cunoscând toți melodia - patosul operei "Orfeo ed Eurydice " înlocuiește aici, sub formă de citat, disperarea reală
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
artistului care caută natura sălbatică și neatinsă în "Deșert" este transformată de Offenbach în același an într-o farsă în care patosul modelului este contracarat de plângerile prin care un dandy impută deșertului lipsa cafenelelor și un climat mizerabil. În lamentațiile acestea sunt amestecate fragmente din melodiile în vogă pe străzile Parisului. Cu scopul de a se vedea interpretat pe scena Operei Comice, Offenbach a prezentat doar la două luni după această parodie, în aprilie 1846, nu mai puțin de șapte
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cursuri ce reflectau atracția sa crescândă pentru literatură și filozofie. După ce a părăsit Universitatea în 1879, Mahler a câștigat bani ca profesor de pian, a continuat să compună, iar în 1880 a terminat cantata dramatică "Das klagende Lied" („Cântecul de lamentație”). Aceasta, prima sa compoziție importantă, reflectă influențele lui Wagner și Bruckner, dar include multe elemente muzicale pe care muzicologul Deryck Cooke le descrie ca fiind „Mahler pur”. Prima audiție a fost amânată până în 1901, când a fost prezentată într-o
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
trăit lungi perioade departe de familie. Fiul său, Robert Dowland, a fost si el muzician și a lucrat o vreme în serviciul primului conte de Devonshire. După moartea tatălui său, i-a moștenit slujba de lautist al curții. Multe din lamentațiile personale, și tonul de amărăciune ale multor afirmații ale lui John Dowland, sugerează că melancolia muzicii și textelor pe care le-a scris, deși păreau să corespundă unui gust al epocii („melancolia elisabetană”), își aveau rădăcina în propria sa personalitate
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
bălăi / Mândru m-or cânta pe văi; / Oile cele cornute / Mândru m-or cânta pe munte”. Secvența nu a generat niciodată discuții polemice, toată lumea fiind de acord că “bocetul oilor poate fi interpretat ca o substituție a bocetelor obișnuite” , a “lamentațiilor rituale”, strict necesare dintr-o perspectivă a tradiției: “Se știe foarte bine că «bocirea» mortului de către mamă sau de către «surorelele din sat» intră sub incidența obligației în satul de tip tradițional românesc. Iar în cazul în care se întâmplă să
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
dramatice)...». În realitate, după cum demonstrează propria-i creație poetică, Radu Stanca (Sebeș, 5 martie 1920 - 26 decembrie 1962, București) a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
poetică, Radu Stanca (Sebeș, 5 martie 1920 - 26 decembrie 1962, București) a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: " studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
1920 - 26 decembrie 1962, București) a relevat capacitatea baladei - specie prin excelență a genului epic - de „a se deghiza“ în spațiile lirico-dramatice, cultivând trinomul baladesc: 1. lamentația (eroului cu fruntea pe-o limită tragică: "Lamentația Ioanei d’Arc pe rug, Lamentația poetului pentru iubita sa, Nocturnă, Pistolul, Tristețe înainte de luptă, Un cneaz valah la porțile Sibiului" etc.) - 2. alegoria-legendară (povestea întâmplării / evenimentului la cea mai înaltă tensiune: " studențească, Buffalo Bill, Douăsprezece umbre, Fata cu vioara, Regele visător, Trandafirul și călăul, Trenul
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
calat doar pe o idee generoasă.". A editat o antologie din poezia lui Valeriu Ciobanu: "Haina de brumă", Ed. Minerva, 1984. “Poezia pădurii” , 1999; “Spectre Lyrique”,1999; Biblioteca Argeș, 2007; Antologia sonetului românesc, 2009; Antologie de poezie română contemporană, 2014. - "Lamentațiile Uitucului", jurnal 1990-1995 - "Omul bun are timp pentru toate", Jurnal 1996-2000; "Gândirea înceată", Jurnal 2001-2006, "Ecografia fantasmei," jurnal 2007-2009 - "Câștigul și Pierderea", Jurnal 2010; "Îngânarea vieții", Jurnal 2011; - "Înainte, calm și drept", roman (de Francois Nourrissier), traducere de Lidia și
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
în drame, acuitatea atitudinii scriitorului față de lumea descrisă pare să se mute în partea analizelor sintetice și această definire, care este indefinibilă prin alte metode, deși științifice ( de ex. psihologice, sociologice). Această schimbare este evidentă în colecția poeziilor „Peste femeie lamentație” extrasă din ciclul lamentațiilor scrise după moartea soției Małgorzata, și de asemenea în anumite programe la radio, la prima aruncătură de ochi convențională(„Ducesa”, „Poarta spre cer” ), în care reflecția literară a absurdurilor din viață este subordonată analizei propriilor emoții
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
scriitorului față de lumea descrisă pare să se mute în partea analizelor sintetice și această definire, care este indefinibilă prin alte metode, deși științifice ( de ex. psihologice, sociologice). Această schimbare este evidentă în colecția poeziilor „Peste femeie lamentație” extrasă din ciclul lamentațiilor scrise după moartea soției Małgorzata, și de asemenea în anumite programe la radio, la prima aruncătură de ochi convențională(„Ducesa”, „Poarta spre cer” ), în care reflecția literară a absurdurilor din viață este subordonată analizei propriilor emoții, sentimente și gânduri. Dintre
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
Ducesa”, „Poarta spre cer” ), în care reflecția literară a absurdurilor din viață este subordonată analizei propriilor emoții, sentimente și gânduri. Dintre cele mai importante opere, Müldner a mai scris: „Furtunul de gaz”, „Poem de serviciu”, tomurile de poezii „După femeie lamentație” și „Parcul”, romanul „Dormind în oraș” și „Himalaje”, colecție de povestiri „Vă rog dormiți” și „O dată numai unul”, drama de radio „Pănuță”, dar și „Marele dicționar frazeologic al limbii poloneze.” Opera literară Listă incompletă conform catalogului de Arhivă fonografică a
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]