822 matches
-
de la prima debarcare a lui Caesar pe țărmurile Albionului în anul 55 î.Hr. pînă la urcarea pe tron a reginei Elisabeta II în anul 1952, se cuvine să ne oprim, să privim înapoi și să încercăm să dăm un răspuns lapidar la întrebarea fundamentală: care este marca identitară inconfundabilă a istoriei și civilizației britanice în concertul celorlalte națiuni ale lumii? În opinia noastră, aceasta este soliditatea și stabilitatea instituțională. Aceste două noțiuni sînt consubstanțiale; ele se condiționează reciproc: o structură solidă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
unui singur și singură la bărbat. Cei bogați, de obicei mai aveau o soție. Regele era ca trimisul lui Iahve-Dumnezeu și era comandant de oști, judecător prin obiceiul pământului. Omorul, blasfemia, impietatea fiilor erau pedepsite cu moartea, de obicei prin lapidare (lapis lat = piatră). Această lege a talionului era luată de la babilonieni. în timp, la evrei, această lege, a fost înlocuită cu despăgubire bănească pentru orice cauză de rănire. Visteria se ținea în templu și de ea dispunea regele. Evreii au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin sintagma "Autocosmosul infinit și inutil"121. Încântați de întrezărirea unei frânturi de sens în deconcertantul text urmuzian, căutăm și o logică a plasării unor astfel de considerații metafizice în contingența unor prozaice elemente descriptive și în economia impusă de lapidara triere a acestora, sugerată de punctele de suspensie și de sentențioasa încheiere a pasajului: "Restul nu prezintă nici o importanță." Totul se clarifică dacă observăm că operațiunea de aspectualizare se bazează aici pe repetarea aceluiași pattern: un termen regent care ghidează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Văzuși la 88... Talpa țării, stimabile...Noi, cu acceleratul, ce știm... Mi-e frică de trădare... Știi că-mi placi, neicușorule? Adicătelea, ce-are a face acceleratul cu talpa dumitale? Dă-mi voie, cine trădează?44 Și totul în stilul lapidar, expeditiv și cinematografic al autorului Momentelor. Un cert element de originalitate reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reminiscență de lectură): „Un om ca mine nu poate să dispară ca o muscă“. Atunci m-am liniștit. Se vede că singură starea noastră interioară nu ajunge: mai puternice sunt experiențele cognitive decantate În expresie, pe care, găsindu-le formulate lapidar de către alții, le traversăm turmentați de spaimă și, pe măsură ce le depășim, ne golim treptat de neliniște. Găsisem formularea exactă prin care să exorcizez răul. Un om simplu e ființa cea mai fericită; el nu va fi zguduit de mlaștina profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a fost părăsit dintr-o dată de oameni, ca și cum n-ar fi fost vară niciodată. Diminețile În hotel erau monotone, aceeași cafea, aceeași țigară, același duș rece, muzica molcomă a postului de radio care mai transmitea din când În când știri lapidare, venite de prin toate colțurile planetei bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan, și În burta lui trebăluiau doi mecanici, sub asistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pustie, ducându-se spre un punct neștiut și mirosul acru, de gudron, al traverselor. Diminețile În hotel erau monotone, aceeași cafea, aceeași țigară, același duș rece, muzica molcomă a postului de radio care mai transmitea din când În când știri lapidare venite de prin toate colțurile planetei, bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan și În burta lui trebăluiau niște mecanici, sub asistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e vorba de bani, fie și prin recuperarea datoriilor. Așadar, atunci când - în înșiruirea de vorbe constitutind acel autoportret propriu-zis la care m-au obligat fiii Franz și Raoul, la începutul anilor ‘70, când am scris Jurnalul unui melc - se spune lapidar: „Am fost crescut prost într-o manieră cât se poate de bună“, se face referire și la practica mea în recuperarea datoriilor. Am uitat să pomenesc în treacăt frecventele amigdalite care, înainte și după sfârșitul copilăriei mele, m-au scutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai ascunse: ba cu majuscule, ba ca propoziție secundară sau notă de subsol, ba perfect lizibilă, apoi din nou cu hieroglife care pot fi descifrate numai cu trudă, în caz că mai pot fi descifrate vreodată. Pe mine mă vizează, lizibil, inscripția lapidară: am tăcut. Dar cum au fost atât de mulți aceia care au tăcut, rămâne considerabilă ispita de a ignora propriul eșec, de a acuza, în schimb, culpa generală sau de a vorbi despre sine doar vag, la persoana a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost bagajul meu, de care nu aveam cum să scap. Plecat de acasă ca să învăț frica, primeam lecții în fiecare zi. Să fii supus, să nu stai în drum, să te adaptezi, să te faci mic, așa se numeau tehnicile lapidare ale supraviețuirii care trebuiau practicate fără a fi fost exersate înainte. Vai de acela care nu voia să le-nvețe. Uneori nu mai ajuta decât copilul născut din împerecherea șireteniei cu șansa, pe numele lui Noroc. Mai târziu, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
picioare... Să lăsăm asta! Încă nefumător fiind - sau la scurt timp după ce am căzut pradă neîntreruptei plăceri - am învățat, sub supravegherea ursuză a profesorului Sepp Mages, care-și făcea o dată pe zi tura de corecturi, prilej cu care dădea indicații lapidare, să mențin suprafața umedă a sculpturii aspră cât mai mult timp, fiindcă lustrul prematur, spunea el, ar înșela ochiul. „Nu arată terminat“, așa suna obiecția lui constantă. Metoda asta am aplicat-o mai târziu la manuscrise, asprind textul tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-ți răcorească buzele arse de promisiuni neîmplinite. Te voi aștepta aici, în fiecare galbenă toamnă, cu alte și alte doruri, atârnate de fibrele inimii mele, gata de sacrificiu. Să nu uiți, pe drumul Ierusalimului, încă se mai moare de răspuns lapidar.
A?teptare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83263_a_84588]
-
cu sinceritate, dar nu totdeauna și cu adevăr!) dezamăgirea pentru ceea ce el sugerează a fi schimbarea oportunistă a lui Nae (iar noi știm că nu era numai o simplă schimbare, ci ultimul segment al unei evoluții politice ultranaționaliste); a spus, lapidar, că în privința traseului politic al "directorului său de conștiință": "Trebuie să recunosc astăzi: m-am înșelat". Trauma de a se simți trădat nu a fost însă suficientă pentru o ruptură. Dezamăgit de ceea ce el a diagnosticat drept oportunismul politic al
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
după spusele Matildei, fata asta urâtă și care nu era nicidecum bătrână când se luaseră și nici așa urâtă nu era, nașterile o sluțiseră, îl iubea foarte tare pe Petea... Avea să-mi explice Matilda prin una din formulările ei lapidare și patetice, ce era cu Petea... Fapt e că urâta pusese stăpânire pe cele două fetițe pe care le făcuseră împreună și le crescu împotriva lui, roasă în același timp de o gelozie fără vindecare, deși la data aceea Petea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să fi intrat în contact cu românul fără ca acesta să-și bată joc de el. Sunt nenumărate anecdotele populare în cari se iau peste picior grecii, evreii, nemții, ungurii, polonii, muscalii; asupra țiganilor există o întreagă epopee populară în versuri lapidare, cum și-au făcut biserică, ce predică le-au ținut părintele Porgație și popa Mătrăgună, cel de viță bună. Crezul și cele zece porunci s-au răstălmăcit de către român și s-au potrivit neamului; despre bulgari există asemenea o lungă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ceea ce facem atunci cand lans]m asemenea judec]ți etice: dac] descriem vreun soi de realitate moral] sau exprim]m propriile atitudini, prescriind ceea ce este de f]cut. Cuprinsul acestui Tratat de etic] pare s] confirme o asemenea viziune. Un rezumat lapidar ar putea sună în felul urm]tor: în prima parte vedem cât de puțin cunoaștem despre originea eticii, despre modul în care etică se cristalizeaz] în societ]țile de mici dimensiuni în forme foarte diferite fâț] de cele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
biblice. Este evidentă însă transcrierea în cheie proprie, încercarea, deseori izbutită, de a sublima lecțiile modelatoare „într-o simplitate a cântecului” (Romulus Bucur). Versurile dobândesc astfel o eleganță ceremonioasă atât în ipostaza melodioasă, cursivă, cât și în aceea a notației lapidare: „Te-apropii de Duh blând / Când toamna-i căzută-n ruină / abia vii și te văd cum dispari / în cuvântul prăbușit / de pe țărmul cărții/ Apoi te aud cum urci scara de lemn / cu gluga pe frunte-coroană / Stai de vorbă cu
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
de P. Csorja Ferenc XE "Ferenc" și Kőváry László XE "László" , al manualului de istorie universală al lui Ajtay Sámuel ori a cronologiei Ungariei alcătuită de Petrovits Fridrik Kerestély. În această categorie de lucrări, pasajele cu privire la răscoală sunt formulate extrem de lapidar, dar impactul acestora În conștiința publică este invers proporțional cu dimensiunile lor, manualele școlare reprezentând un instrument ideal pentru producerea și fixarea de reprezentări sociale și clișee. Și aici, imaginea rezultată este una negativă, răzvrătirea românilor integrându-se În imaginarul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
raportului dintre “mărunțelul” si univers. În final, observăm intenția apariției unui clișeu compozițional specific basmului, în care se face apel la cititor, să ia seamă “ pentru că (...) s-ar putea să ai necazuri”. Tonul ludic cu care e povestit și propozitiile lapidare se cam bat cap în cap cu tonul amenințător din concluzia povestirii . S-ar putea să ai necazuri”citind de două ori, facem corelarea cu temerea mărunțelului: autorul nu recomandă să sărim peste umbra nostră ( vorba lui Nechifor Lipan) și
Un soi de basm: Basm, Daniil Harms. In: Apogeul by Astrid Corina Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1792]
-
și din titlu, sunt așezate pe o masă. Linia orizontului este fixată imaginar la nivelul primei treimi de la bază. Obiectele sunt etalate într-o ordine atent studiată, iar structura lor materială diferită este redată cu măiestrie. Astfel sună un comentariu lapidar, echidistant și convențional. Putem continua însă, lăsându-ne conduși de subtilele sugestii care emană din tablou făcându-ne ca privind, să pătrundem în spatele aparențelor și parcurgând cu răbdare, pas cu pas, întreaga suprafață a pânzei, să descifrăm miezurile tainice care
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
glasului muzical, marile efecte sugestive scoase din jocul mâinilor și al bărbiei. Alți contimporani ne-au descris în vorbirea profesorului sau a oratorului parlamentar, comparată uneori cu aceea a unui general care își reduce treptat inamicul, ironia lui nimicitoare, conciziunea lapidară a expresiei, egalată și poate întrecută în aceeași vreme numai de răsunătoarele formule ale lui Carp. Modalitatea alcătuirii unei expuneri publice devenise tradițională la „Junimea”. Oratorul, ne spune Panu, trebuia să înceapă, dar mai cu seamă să sfârșească printr-o
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
subiectul referințelor ekphrastice, ceea ce face din opera de artă un punct nodal în universul romanesc. Recurența temei operei de artă demonstrează și o construcție elaborată a romanelor, în sensul centrării lor în realitatea figurativă a tablourilor pe care le citează lapidar sau extins, în referințe și, respectiv, în fragmente ekphrastice. Rolul structural al ekphrasis-ului în aceste romane se decelează la două niveluri: construcția personajelor și, respectiv, articulația narațiunii, și pune în evidență nongratuitatea prezenței descrierii ekphrastice în aceste fragmente, dar și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
albine pentru norodul său. Atunci când însă cronicarul se lasă furat de narațiune, și când acțiunea se petrece în trecut, autorul urmărește inconștient o anume cadență a povestirii, ce imprimă melodicidate și frumusețe povestirii implicând ’’concizie și precizia exprimării, un caracter lapidar al exprimării’’(Istoria Limbii Române-Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Ed. Minerva, București, 1971). De pildă în portretul lui Ștefan cel Mare întâlnim ca elemente arhaice cu deosebit efect stilistic inversiunea asociată cu folosirea pluralui auxiliarului a avea la
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
va curge - dacă totuși va curge în cursul dialogului din Vorbirea Directă - mult mai încet). Acest lucru poate fi confirmat dacă aruncăm o privire asupra unor episoade de dialog din Cei Morți. Conversația lui Gabriel cu doamna Malins este înregistrată lapidar, și în cea mai mare parte prin utilizarea vorbirii indirecte: redarea mai fidelă a banalităților ar fi căpătat un aer comic și l-ar fi iritat pe cititor. Prin contrast, acțiunile lui Gabriel sînt redate de către doamna Ivors prin
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ipotetică a curbelor care reflectă orientările politice, economice, sociale și culturale. Rămâne de văzut dacă democrațiile fictive vor fi mai numeroase decât dictaturile monopartite, conducerile militare, regimurile autoritare și sistemele totalitare. În rezumat Mecanismul democrației românești este redat în mod lapidar prin ce spunea odată Petre Carp, adresându-se regelui: "Dați-mi puterea și eu vă dau Parlamentul!". După ce regele însărcina un partid politic sau o grupare politică cu formarea guvernului, acesta "făcea", după câteva săptămâni, alegeri parlamentare și obținea întotdeauna
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]