758 matches
-
în spatele meu, trebuiau să se strângă acolo într-un bolovan de frig încețoșat ce atârna ca un rucsac de spinarea mea, se făcea tot mai greu și nu-mi mai doream decât să ies din curentul ăla de gheață, din larma aia, din imaginile care treceau nesupravegheate de nimeni pe lângă noi. Nu puteam să împărtășesc entuziasmul lui Onkel Ralph pentru motocicletă. Am coborât înțepenit de pe nenorocitul ăla de tandem. În casa lui Armin a trebuit să ne instalăm în pivnița dotată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care se lăfăia duminica după-amiază, cu bucile ei largi, în jurul mesei familiale. Dar corzile țineau „contra“, scaunele relaxării cuviincioase se făceau arșice și o poftă nebună de violență și viciu vibra în josul trupului, împingea în sus erupții de simțuri. Această „larmă organizată, care îl spurca până și pe Beethoven“ plăsmui un ghetou de obscenitate, de anarhie, care în alte locuri exista aievea, aici însă nu domnea decât până ce ața trecea prin urechea acului; pe urmă ședeam iar la masa din Cöln
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în branșa constructorilor. I-ar fi plăcut mult să locuiască într-o zonă verde, afară din oraș, unde existau încă animale și pajiști, unde puteai să stai în grădină și să observi păsările cu binoclul fără să fii sâcâit de larma unei străzi sau de construcțiile de beton. Și tata începu să caute o poziție mai rurală pentru casa lui. XXIVtc "XXIV" Onoruritc "Onoruri" Nu departe de coasta plantată cu vii, tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Suter, care suna să reclame spargerea unei țevi care nici nu exista. Tata se ridică, ședea pe marginea gazonului, cositoarea se rostogolise peste taluz, tăind o brazdă în pojarniță înainte ca mașina să se fi răsturnat și continua să facă larmă ca un copil care nu se mai astâmpără. Când l-am găsit acolo tata era palid și cu fruntea brobonată de sudoare. — Știi că eu chiar am fost „dus“, spuse el, așa, fără nici o durere. Și acolo, în bezna aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat din mătrăgună, Norii sunt cărunte zdrențe de șalvari. Ziua, pe talazuri clătinate de tumult, Nor e Dumnezeu cu mâna-ntinsă. El își moaie barba albă-n sticla ninsă Și se-apleacă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nume ce a ființat de atunci încoace, citabil, între coperți de carte și care vrea să fie nemuritor în nu știu câte limbi? Pentru că ar mai fi de adăugat ba una, ba alta. Pentru că ar mai putea lipsi câte ceva, producând, astfel, o larmă asurzitoare. Pentru că cine s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt, numai că eu am suflat abia când era prea târziu; creșterea mea care nu a putut fi stăvilită; comunicarea mea verbală cu obiecte pierdute. Și fie numit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a lui Goliadkin repeta: N-am să spun unde-i diamantul. M-am deșteptat Îngrozit. Prima mișcare a fost să duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar În el, autenticul non pareil. Ușurat, am deschis fereastra. Lumină. Răcoare. Larma nebună a păsărelelor. O dimineață micuță și nebuloasă de Început de ianuarie. O dimineață somnoroasă, ghemuită sub cearșafurile ceții alburii. De la poezia dimineții am trecut pe negândite la proza vieții, care mi-a bătut la ușă. Am deschis. Era subcomisarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe marginea apariției fulgerătoare a acestui personaj exotic. Mai mult, iată cum erau dispuse piesele pe eșichier: pe la unsprezece p.m., damei - am făcut aluzie la Madame Hsin - i s-au putut zări ochii bridați și nasul delicios chiar În toiul larmei pestrițe de la „Dragonul ce-și uită de sine“. De la unsprezece la douăsprezece, a deservit la domiciliu un client care Își păstrează anonimatul. Le cœur a des raisons... Cât despre nestatornicul Fang She, poliția susține că, Încă Înainte de unsprezece, el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vin greu iar când clopoțelul, cu sunetul lui cristalin, dă semnal, deja gândul îți zboară și nimic nu-l mai poate reține în clasă. Atunci să vezi cum, dintrodată, liniștea se sparge și pe culoare se stârnește din senin o larmă asurzitoare de glasuri amestecate, de chiot și râs de parcă, pentru o clipă, cineva ar fi dat drumul Veseliei din chilia în care până atunci fusese ferecată. Și cărui copil, oare, nu i-a plăcut recreația, momentul acela magic în care
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
aproape toți și, ca de obicei, și-au dat câțiva ghionți pentru a-și asigura locul lângă colegul sau colega preferată. Andrei a cerut să se facă liniște. Ca într-un stup de albine ce se îndepărtează s-a liniștit larma celor ațâțați de curiozitate. Așadar, când observă că grupul ce număra peste zecedoisprezece copii, adică ceva mai mult decât jumătate de clasă, se mai potolise, Andrei, ștergându-și fruntea transpirată, înghiți în sec și spuse: Sincer să fiu, nici nu știu ce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ochii, abandonându-mă clipei. Și-am încetat să mai respir fiindcă aproape că nu-mi venea să cred că mi se întâmpla așa ceva. Adam avea o gură caldă și fermă. Mirosea a săpun și a piele caldă și catifelată. Prin larma din cafenea am auzit pe cineva zicând: —Uite-i iar pe ăia doi. O voce a spus: —Care doi? Ei, ăia doi care se certau ieri în față la Switzer. Vocile le aparțineau fetelor care fuseseră încântate să fie martorele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu hîrtii, În mai multe straturi. Două femei la o masă, cu o centrală telefonică Între ele și o pancartă la picioarele lor: „Cereri de informații pentru Cazierul Judiciar și Circulație“. Bud se duse acolo și vorbi tare, ca să acopere larma convorbirilor telefonice. — Îl verific pe Cathcart. Vreau să-mi dați tot ce puteți găsi despre anturajul cunoscut. Tot tacîmul. Măscăriciul ăsta a fost acuzat de două ori pentru corupere de minore. Vreau detalii complete despre reclamante, plus adresele lor curente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu mîinile pe burtă; oricum, stînd așa, se simțea și mai rău. Se ridică din nou În capul oaselor, apoi În picioare. Nu putea alunga șocul, felul În care o tulburase. Taci, Vivien. Făcu un pas, apoi Înclină capul auzind larmă pe deasupra hîrÎitului Înăbușit al radioului, gîndindu-se că poate e Pamela sau unul dintre băieți În hol. Dar se dovedi că larma nu avea un motiv anume. Rămase nehotărîtă un minut, mușcîndu-și mîna. Apoi se duse la garderob și deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioare. Nu putea alunga șocul, felul În care o tulburase. Taci, Vivien. Făcu un pas, apoi Înclină capul auzind larmă pe deasupra hîrÎitului Înăbușit al radioului, gîndindu-se că poate e Pamela sau unul dintre băieți În hol. Dar se dovedi că larma nu avea un motiv anume. Rămase nehotărîtă un minut, mușcîndu-și mîna. Apoi se duse la garderob și deschise ușa. Garderobul era plin cu tot felul de prostioare. Erau cîteva haine vechi de-ale lui Duncan, de cînd era școlar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pătratele acelea, măsurate de un inginer, cu o ureche mai mare și una mai mică și cu o riglă uriașă, i se dăduse și lui o postată de țarină. Eu voi semăna porumb. Pentru mămăliga familiei mele, se răsti, în larma mulțimii din sală, un goldăneștean din deal. Uite așa, au să-mi crească! Așa, cât niște stâlpi de telegraf, anticipă el , privind fioros la cei de alături și la cei din viitorul care se prevedea luminos. Răsucindu-și mustața roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cafenii îi privesc cu mirare neputincioasele strădanii, apoi îl dau la o parte, fără fasoane, și cu mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de lume, irumpe cu spor de decibeli, puștii de la Școala de reeducare iscodesc într-o parte și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces. Gigi Bleotu, care venise acasă, la palatele de Sans-Souci, împreună cu noul său prieten, Vladimir din nordul Moldovei, năvăli pe neauzite în toiul larmei chefliilor, care începuseră, de demult, să se îmbuibe, afară, sub cerul liber, în zăpada din curtea palatului cel mare, cu țuică de Argeș și cu mormane de mititei prăjiți la foc aprig, făcut cu cărbune de mangal. Sări în mijlocul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el, În Țara Liberă a lui Moise și a lui Isus... Mă gîndeam că oamenii nu au privirea clară, din care cauză Înțelegerea le este Îngustată, căci dinspre pămîntul acela numit „al Făgăduinței” s-auzea, trebuia un anume auz, lacrima, larma poporului ales. „Da, domnule Davidsohn, bine-ai făcut! Ai plecat; noi am rămas; o țară a părinților noștri: sunt totuși fericit!, nefericit pentru zodia ei neagră de-acum.” - „De crimă”, o aud pe Marga Popescu, te faci că nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vreo intervenție colectivă cu puteri armate, nici de însîngerarea țării. Spaimele acestea împrăștiate acum o lună de d. I. C. Brătianu și de partizanii fierbinți ai soluțiunii pe categoni s-au risipit astăzi cu totul. Organele patriotice cari făceau multă larmă, zugrăvindu-ne în fraze grozave acea neagră perspectivă, astăzi și-au domolit condeiul, rămîindu-le totuși pe atât de multă dorință pe cât de puține speranțe că soluțiunea pe categorii ar putea cumva izbuti. Curentul ostil nouă ce, după cum se știe, se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
martorii vă sunt prieteni; adevărul va ieși la iveală cu și mai multă claritate. — E adevărat, așa ne-am înțeles, confirmă nepotul lui Lebedev. — Atunci, dacă așa ați vrut, de ce adineaori, de la primele cuvinte, s-a lăsat cu strigăte și larmă? se miră prințul. — Și în privința articolului, prințe, se amestecă boxerul, care ținea foarte mult să strecoare și el o vorbă și de aceea acum se simțea plăcut înviorat (se putea bănui că asupra lui acționa vizibil și puternic prezența doamnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar acum... nu se mai poate, pentru că mă disprețuiți... — Păi e-o casă de nebuni! strigă Lizaveta Prokofievna. — Chiar așa, o casă de nebuni! nu se mai abținu Aglaia, rostind vorbele cu voce tăioasă, însă spusele ei se pierdură în larma generală; toți discutau de-acum zgomotos, toți judecau, unii se contraziceau, alții râdeau. Ivan Feodorovici Epancin era în ultimul hal de furie și, arătându-și demnitatea jignită, o aștepta pe Lizaveta Prokofievna. Nepotul lui Lebedev strecură ultimul cuvânt: — Da, prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
codru mare și un cărbunar tăind lemne. - De când e codrul? întrebă. - Da cine-l mai ține minte de cîndu-i? răspunse cărbunarul. Și în sfârșit peste alte cinci sute de ani omul pururea tânăr regăsi iar un oraș mare. În piață larmă, trâmbițe, tobe, steaguri, veselie. - De când o orașul, întrebă el, unde-i pădurea, unde păstorul cu fluierul? - Dar cine să-i răspunză la toate întrebările acestea? Fiecine în piață era preocupat de trebile lui proprii, de sine însuși, de ceea ce se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
către Wittgenstein. Rorty a înțeles bine că filosofarea lui Heidegger aparține unei structuri antropologice auditive. Lui Heidegger îi scapă dimensiunea spațiului, chiar când se raportează la tehnologie. În viziunea lui Heidegger, dușmanii gândirii ar fi cosmopolitismul, tehnologia și erudiția. În larma tehnologică, se pierde capacitatea de a auzi ființa, iar auzirea e cea care scoate-din-ascundere cuvintele și ființările nerostite. Dintr-o pricină similară, Heidegger nu s-a alăturat modernității lumii noi deschise de Revoluția Franceză, căci aceasta a introdus, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tehnologică, se pierde capacitatea de a auzi ființa, iar auzirea e cea care scoate-din-ascundere cuvintele și ființările nerostite. Dintr-o pricină similară, Heidegger nu s-a alăturat modernității lumii noi deschise de Revoluția Franceză, căci aceasta a introdus, de fapt, larma în lume, asurzind-o. Asurzirea aceasta este echivalentul lumii opace din teologia Părintelui Stăniloae. Ar fi interesant de comparat soluția neopragmatistă cu acea critică a heideggerismului întreprinsă de Noica. În orice caz, Rorty îi reproșează lui Heidegger că a substituit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Calu’ lu’ Doancă) sau a unor figuri din lumea satului (Carce in deparce, Lu’ Ana lu’ Gică), anecdotele, întâmplările cu haz (Ăl mai tare om din lume) capătă o culoare aparte și impresia de viață este mai puternică („Trâmbiț, tobe, larmă, chiot,/Fluier, strigăt, râs și ropot.../ Șie să fie? Șie să fie? Iaca-n târg, «minajărie»!/O «comegie» d’a cu fiară/Și-mprejur lumie și țară”). Chiar dacă versul nu este îndeajuns finisat, la V.-D. există certe calități de
VLAD-DELAMARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]