765 matches
-
să le demonstreze contrariul, cum renunță apoi, renunță definitiv la ideea de a mai scoate capul. Se auzi strigat la masă și inginerul se sculă în picioare după ce, reflex, degetul său apăsă pe butonul veiozei. Și, dintr-odată, toată acea larmă de întrebări de sub cupola de lumină încetă, traversă odaia spațioasă, cu multe plante, pătrunse în bucătărie, se așeză pe scaunul din capătul mesei, în fața farfuriei de ciorbă. Atunci observă că fetița cea mică are o ușoară deviere a irisului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
două dungi verzui pe margini. Lingurița o fi inoxidabilă? Da de unde! Era o linguriță ușoară din aluminiu, inestetică, n-ar fi luat-o nimeni acasă. Viorel prinse servieta și salutând cu plecăciuni ostentative pe tânărul coleg, plecă la datorie. Afară larma rândunelelor presa, îți împrăștia gândurile, te sufoca, și, culmea, îți strecura un ușor, dar periculos, sentiment de frică. PĂSĂRILE. Merse hăt, hăt, departe, într-o stație de autobuz și se așeză, realmente frânt de oboseală, de unde oare atâta oboseală, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a adăugat: mai bine. Apoi a început dansul. Orchestra impunea cu stridență ritmul. Cât de multă vreme fusese frustrată de bucuria simplă de a fi pe un ring de dans, în brațele unui bărbat, apărată de lumina difuză din jur. Larma, semiobscurul, senzația plăcută de a se simți alături de un om, toate o toropeau, mișcările îi erau greoaie, stângace, parcă abia acum începea să trăiască, să facă primii pași. Un timp crezuse că i se consumaseră toate bateriile pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu distingeam nici măcar vagabonzii care, de obicei, Își făceau veacul În preajma zidului lung de cărămidă. Nu tu zdrăngănit de oale de tinichea deasupra focurilor ilegale, nu tu galimații, șuturi brutale sau scâncete de câine. În schimb, cu atât mai multă larmă din direcția opusă: ferestrele care dădeau spre piață erau deschise și vietățile - păsările de curte, copiii și căruțele, chiar și un muzician rus - se Întreceau pentru a atrage atenția. În treacăt fie spus, acest rus e o figură interesantă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tocmai scotea pe pervaz resturile arse de la trei cotlete de miel. Ridicându-se leneș din scaunul În care a moțăit, cu fața acoperită de un ziar, un soț făcu o față vicleană, așteptând ceva. Dinspre mai multe ferestre se auzea larmă de copii care se bat. Aparent, una adăpostea un gramofon morocănos; alta scotea un sunet adânc, metodic de ciocan - cineva tocmai bătea un cui după altul Într-un panou flexibil de cauciuc. Ghidul meu Își croise deja drum până la curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trotuarul ce Înainta pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbindu-se spre o Întâlnire la care Întârziase deja, Înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei Înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, Întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și apoi persistase În greșeala sa și, o, da, ploaia... blestemata asta de ploaie de vară. Aici ploaia e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Zelihăi se schimonosi de neplăcere. Nu-i plăcea faptul că o rugăciune ce fusese la origini destinată tonalităților pure ale vocii omenești era dezumanizată, preschimbată Într-un muget electronic ce se ridica deasupra orașului, răbufnind din microfoane și boxe. Curând larma deveni atât de asurzitoare, Încât ea Își Închipui că era ceva În neregulă ce sistemul de difuzoare al moscheilor din apropiere. Ori asta, ori urechile ei deveniseră extrem de sensibile. — O să se termine Într-o clipă. Nu-ți face griji. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Încă pe toți fantoma lui - până În ziua de azi nu se puteau abține să nu coboare vocea câteodată În timpul zilei, de teamă să nu-l deranjeze pe tată cu prezența lor. Lui Levent Kazanci nu-i plăcea zgomotul, În special larma făcută de copii. Pe când erau mici fuseseră siliți să vorbească În șoaptă. A fi unul din copiii familiei Kazanci Însemna mai Întâi și mai presus de toate să Înveți sensul cuvântului dad, nu ca În „Daddy“, ci ca În „DAD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la ferestrele mașinilor lor, pe când se alăturau veseli cântecului. Din când În când toboșarul se oprea și Își folosea bățul ca să deseneze În aer șerpi imaginari Înspre trecătorii și vânzătorii ambulanți de pe trotuar, de parcă Îi dirija pe toți, orchestrând Întreaga larmă a orașului. După ce s-a terminat prima jumătate a cântecului s-a iscat o scurtă confuzie, fiindcă puțini din corul acela pestriț păreau să știe versurile celei de-a doua jumătăți. Însă nelăsând acest amănunt neplăcut să le distrugă solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asta și mai agresiv ca Înainte. Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. Astfel s-au perindat cu toții de-a lungul bulevardului Într-un potop de roșu și galben, În mijlocul haosului și larmei. Armaoush, Asya și șoferul priveau În tăcere din dric, cu ochii țintă la taxiul galben din față. Îl urmau la o distanță periculos de mică, astfel Încât Asya putea vedea cutiile gole de bere rostogolindu-se Încoace și-ncolo În fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a lui Goliadkin repeta: N-am să spun unde-i diamantul. M-am deșteptat Îngrozit. Prima mișcare a fost să duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar În el, autenticul non pareil. Ușurat, am deschis fereastra. Lumină. Răcoare. Larma nebună a păsărelelor. O dimineață micuță și nebuloasă de Început de ianuarie. O dimineață somnoroasă, ghemuită sub cearșafurile ceții alburii. De la poezia dimineții am trecut pe negândite la proza vieții, care mi-a bătut la ușă. Am deschis. Era subcomisarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe marginea apariției fulgerătoare a acestui personaj exotic. Mai mult, iată cum erau dispuse piesele pe eșichier: pe la unsprezece p.m., damei - am făcut aluzie la Madame Hsin - i s-au putut zări ochii bridați și nasul delicios chiar În toiul larmei pestrițe de la „Dragonul ce-și uită de sine“. De la unsprezece la douăsprezece, a deservit la domiciliu un client care Își păstrează anonimatul. Le cœur a des raisons... Cât despre nestatornicul Fang She, poliția susține că, Încă Înainte de unsprezece, el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să înțeleagă dacă era ceva de înțeles. "Să vă ajute Dumnezeu să apăsați pe trăgaci dacă trebuie!" împinse Leonard Bîlbîie conștient discuția la limita posibilă. Basarab Cantacuzino privi în gol, îndeajuns de mult, încît Leonard Bîlbîie să audă din nou larma glasurilor, muzica, clinchetul paharelor. Fusese ca într-un vis, discuția îl acaparase într-atît, încît se rupsese cu totul din context. Avea intuiția că dăduse de un fir. De firul principal. Mai departe urma o încîlceală nemaipomenită, dar Basarab Cantacuzino și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul clămpănind din dinții albi, apoi porni încet, cu ochii la pândă. Cânii ceilalți, însă, dând un iureș, îi întoarseră. Costică repezi altă piatră, și javra, izbită, icni, făcu două copce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țâră, ridică pușca, ochi și, o dată cu bubuitura asurzitoare, un fum des învălui grămada. Cânele o porni în fugă spăriată și urmăritorii se răsfirară răcnind și chiuind. Din strada Prefecturii cotiră în ulița Ștefan cel Mare. Acolo oamenii, înspăimântați de atâta larmă, săriseră în păr și se băteau cap în cap. Ce-i, frate, ce s-a întâmplat? Domnule! strigă polițaiul bălăbănindu-și pușca: e turbat! — Cine-i turbat? După el, domnule, nu sta la vorbă! ordon, domnule ordon! Câne turbat! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chemându-i pe nume: Duman și Joian, îi puse la jug; după aceea îi apucă de funie și prinse a trece prin mulțimea deasă de oameni care se țesea de colo până colo, prin fierbințeala cea mare a soarelui, cu larmă nedeslușită de glasuri. Săteni cu fețele liniștite, cu muierile și cu copiii după dânșii, se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn, deasupra mulțimii care se grămădea în juru-le cu gurile căscate. Negustori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plină de mâhnire a frunzișului de răchită. Băieșu îl privi un răstimp, apoi își șterse de iarbă mâna stângă iar umplută de sânge. Întinse degetele și coborî pleoapele mortului. Oftă, parcă se deștepta din gânduri, și se sculă în picioare. Larma de glasuri creștea, venea ca un vârtej din porumbiște. Sfărâmând strujenii, gâfâind, plini de sudoare, cu cuțitele în mână, cu ochii crunți, cei patru țigani deodată izbucniră din desiș, strânși alături, încolțiți de toate părțile de românii care săltau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vătaful, un om mărunt și aprig, cu fața negricioasă, și cu ochii scânteietori. Mergeam așa o bucată, ș-apoi auzeam murmurul muncii. Răsărea soarele, și-n fierberea razelor treceam printre colibele mărunte ale lucrătorilor și mă amestecam în zarva și larma oamenilor, în jurul lucirilor de cuțit ale curelei, în mormăitul de zăvod mânios pe care-l scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile lui să se împace cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în ușă până ce, dacă nu era larma prea mare și se auzeau zgomotele, se vedea nevoit să-mi deschidă, spumegând de furie și îngrozit de ce va urma; deoarece în prezența prietenilor și cunoscuților lui eram totdeauna și mai îndrăzneț, îmi arătam cu cruzime sentimentele antipaterne și răspundeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spectaculos tablou, care pe mine m-a impresionat în mod deosebit, sunt rațele sălbatice. În grupuri mai mari sau mai mici, aceste delicate pasări zburător-plutitoare dau pe- rimetrului un farmec apar- te. Ele nu sunt speriate de prezența omului, de larma specifică aglomerărilor ur- bane, pentru că nimic nu le tulbură existența. Nici mă- car copiii, despre care știm că nu se pot abține să nu mai arunce cu câte o piatră. Nu, copiii din Brive la Gaillarde se bucură doar de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de sfânt și milostiv e ceasul 2. Acum, însă, în noaptea cu care se deschide Hamlet, îndărătul tăcerii duhului mut, „sinistră nălucă ce trece îmbrăcată-n zale din cap până-n picioare prin fața postului de pază”, cum spune Bernardo, Horațio aude larma asurzitoare a unor temute, dar inevitabile vremuri de restriște. Se gândește la toate semnele rele care anunțaseră odinioară asasinarea lui Iuliu Cezar, la acele nopți romane când Morminte s-au căscat și morți în giulgiu Au chițăit și au țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unei lupte cu monștrii: Eram cândva cu Hercules și Cadmus; Prin codrii Cretei hăituiam un urs Cu câini spartani. N-am auzit nicicând O goană-atât de voinicească. Râul, Pădurea, cerul larg, întreg întinsul Păreau că scot un singur strigăt. Larma Era nespus de dulce, ca un cântec, N-am auzit un tunet mai suav3. Așadar, în spatele chipului luminos al vânătorii din pădurea Visului..., violența, alteritatea monstruoasă - deși sugerate cu discreție - își fac totuși simțită prezența. În Cum vă place, pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și fantome sau duhuri venite din străfundul pământului. Ca acel spațiu-răspântie unde, aidoma unor drumuri ce se întretaie, se întâlnesc umanul cu non-umanul, vizibilul cu invizibilul, văzduhul cu adâncurile subpământene, materialitatea cu sufletul, corpul viu cu manechinul inert, tăcerea cu larma... Un spațiu hărăzit să asigure accesul la o altă lume, un spațiu în care piesa se poate juca la fel de bine pentru morți ca și pentru zei. Vtc "V" Teatrul între piatră și dublutc " Teatrul între piatră și dublu" Craig sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mă reîntâlnesc cu maiestatea apelor. - Ramses, hai acasă, îmi șopti neliniștit piticul, suflându-mi la ureche întâia strofă dintr-un poem marin. Nu era loc de împotrivire. Intrai în colibă să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat din mătrăgună, Norii sunt cărunte zdrențe de șalvari. Ziua, pe talazuri clătinate de tumult, Nor e Dumnezeu cu mâna-ntinsă. El își moaie barba albă-n sticla ninsă Și se-apleacă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din Curtea domnească cu vreun răvaș sau poruncă către cine știe cine... Peste toate plutea, ca niște păsări mari cu aripi întinse cât o lume, dangăt de clopot de la bisericile din preajmă... După ce cu chiu cu vai ne-am obișnuit cu acea larmă am pornit ținând aproape unul de altul până ce am ajuns la colțiul de jos al Chervăsăriei. Ne-am oprit. --Acum, dacă am ajuns aici teferi, hai să ne așezăm colo lângă poarta mare, feriți de zbuciumul din Chervăsărie - am propus
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]