18,834 matches
-
din Edinburgh, Încă un lucru turistic. Mi-e scîrbă de asta. Plec departe de toate, merg pe Leith Walk, trecînd pe lîngă grupuri de tineri miștocari, cupluri și turiști care se duc cu toții spre centru. O iau pe o stradă laterală și văd lumina strălucitoare a unui bar. Mă duc Înspre el, dar Îmi dau seama că o mașină merge În paralel cu mine, de parcă aș fi o curvă ceva. Un tip Își scoate capul pe geam făcîndu-mi semne. Îl ignor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Un câine s-a apropiat de mine, gudurându-se. I-am vorbit, l-am mângâiat, i-am dat o felie de parizer pe care-a hăpăit-o imediat, după care s-a strecurat, deschizând-o cu botul, printr-o ușă laterală, În fapt o intrare părăsită, Întorcându-și privirea spre mine. Era seară mersesem mecanic, aiurea prin oraș și mintea Îmi era la fel de amorțită ca și picioarele M-am furișat după câine, care-și avea culcușul acolo; chiar am avut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care se Împleticeau și se loveau unele de altele. Pe scurt: o stare de nervozitate delicioasă, plină de fiori. Vinerea obișnuiam să bat la ușa camerei 202, urcam câteva scări În Hotelul Kreuzer din centrul orașului, aflat pe o străduță laterală liniștită, fiind Întâmpinat de un portar rus, care voia tot timpul să-l ajut la integramele din ziar. Persoana care locuia În acea cameră Între amiază și șapte seara nu folosea nici titulaturi, nici nume de familie. La Început, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strada să ajungă la intrarea fabricii de bere, se Încrețise ca staniolul. Un camion pleca acum din fabrică, Încărcat cu navete din lemn, fixate bine pe platformă - neobișnuit de Încet, aproape imponderabil, cu un zornăit uniform de sticle. Pe partea laterală scria cu litere mari de tipar: „GERMANIA E PENTRU SCHULTHEISS“. I-am arătat lui Anton locul În care am fost jefuit, apoi am cotit-o spre Bursă și am continuat să mergem pe partea cu umbră. Prietenul meu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înainte să plec? Aveam de gând să-l contactez pe inspectorul Wickert a doua zi. Dacă poliția a contactat-o Între timp, poate n-ar strica să mă asigur că Încă eram de acord cu cronologia preferată a evenimentelor. Rulată lateral - jaluzele escaladau serviabil geamul ferestrei - am străbătut foaierul, am trecut pe lângă bilete și zona de servire. În spatele tejghelei cu ciocolată topită și bomboane lipicoase se afla o ladă plină de sticle asortate, strălucind În lumina roșie a lămpii de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
imaginea era ștearsă, dar focusul a fost restabilit treptat. Pășind În fața camerei, presupusul asistent se duse la colegul său. Unghiul fusese schimbat cu aproximativ nouăzeci de grade. Modificând poziția camerei, a fost nevoit s-o refocalizeze. În loc să-l vadă din lateral, acum spectatorul Îl vedea pe pacient din față. Nu Încăpea Îndoială: era bărbat, gol de la brâu În jos, cu picioarele larg desfăcute. Priveliștea nu era deloc măgulitoare. Penisul lui era palid și flasc, părul pubian, rar și blond. Brusc, tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de minute când am traversat scuarul, grăbindu-mă spre zidurile cărămizii dinspre est. Mi-am amintit prea târziu că Wickert mă rugase să nu folosesc intrarea principală, ci s-o iau de-a lungul șinelelor, până când ajung la o ușă laterală, care dădea chiar spre biroul său. După ce i-am explicat ofițerului pe cine căutam, am fost Îndrumat să o iau pe scări și apoi pe un coridor până la camera aia-sau-aialaltă. Acolo, un coleg mă va Îndruma mai departe. Când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că ora de culcare a trecut demult de ora culcării. La care băieții răspund, fluturându-și genele: „Ați vrea voi!“, Încercând să capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În când, aici Întâlnești și bărbați cu fețe Înroșite și gâturi julite de guler. Pășesc Întotdeauna cu viață, nu se uită niciodată Într-o parte, ca și când ar purta ochelari de cal. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hârtii sub braț. Îmbrăcat În haine bărbătești, nu-mi era greu să trec neobservat. Polițiștii n-au văzut decât un muncitor suferind de gută, În drum spre piață. Unul din ei arăta de parcă ar fi vrut să lase jos geamul lateral și să mă Întrebe despre condițiile de muncă. Dar descoperind că pescarul se Îndrepta spre Torpedo-ul negru srpijinit de fațadă, colegul său Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele bicicletei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
săptămânal. Se pune la pândă în locurile unde ies bărbații la soare și încearcă să le smulgă câteva parale amărâte înainte ca aceștia să se facă mangă cu sticlele lor de vin „Morgan Davis“, țâșnește ca o săgeată pe aleile laterale ca să prindă menajerele pioase în drum spre biserică, femeile care peste săptămână stau toată ziua pe la casele altora, iar seara se încuie în casă de teama lui. „E-e!“, strigă careva, „uite-l pe dom’ Asigurări!“ și până și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Răcorit, fără a fi suferit vreun șoc, se întoarce cu fața la mine, își flutură mâinile într-un gest comic, de adio, spre locul unde crede că mă aflu, iar apoi se lasă pe spate și face pluta cu brațele întinse în lateral. O, plutește practic pe loc - muncește, dă-n brânci, și pentru cine, dacă nu pentru mine? - și, în cele din urmă, după ce se-ntoarce pe burtă și calcă apa de câteva ori cu mișcări ce nu-l duc nicăieri, pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Heshie însemna totul - asta în scurtul răstimp cât am apucat să-l cunosc. Visam că într-o bună zi o fac și eu parte din echipa de atletism și o să port și eu un șort din acelea albe, cu șlițuri laterale, special tăiate pentru confortul mușchilor febrili și umflați ai coapselor. Cu puțin timp înainte de a fi luat în armată, în 1943, Heshie se hotărâse să se logodească cu o fată pe nume Alice Dembosky, majoreta tambur-major a fanfarei liceului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ani n-o să mai pot nici mânca, chestia asta o să atârne drept în calea mâncării! Nu! Nu! Nu se poate una ca asta! Intru în baie și mă opresc în fața oglinzii, îmi împing nările în sus cu două degete. Din lateral încă nici nu-i așa de rău, însă în față, acolo unde aveam buza de sus, nu se mai află decât dinții și gingia. Grozav goi! Parcă-s Bugs Bunny! Decupez câteva bucăți din cartoanele băgate în cămășile aduse de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aveau puști, dar Își dădu seama după tecile baionetelor. Îi ieșiră În cale și se gândi o clipă c-o vor opri din drum. Vorbeau cu repeziciune Între ei, dar când ajunse foarte aproape, unul din bărbați făcu un pas lateral, lăsând-o să treacă. Ea era ușurată, dar și puțin speriată, simțind scrisoarea Împăturită În palmă. Fusese pusă În situația să introducă ceva prin efracție? Un drog? Apoi unul din soldați se Întoarse după ea. Îi auzi cizmele spărgând crusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Sophiei. Avea un rânjet enorm pe chip, ca și cum se distra nemaipomenit de bine. Ne așezăm un pic? zise Marci, părând, dintr-o dată, foarte serioasă. Trebuie să vorbesc cu tine. Ieșirăm din sala principală și merserăm de-a lungul unui coridor lateral. La capătul acestuia se zăreau Îmbietoare două fotolii mici, așa că ne-am dus imediat la ele. —Offf! oftă Marci, prăbușindu-se Într-un fotoliu. Marci așteaptă să mă așez și eu și apoi spuse: Știi, am auzit ceva ce cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zice, de acțiuni, cum ți-am spus? Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de însoțire dactilografiate, este din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint aurit, picioare rontunjite la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
reușim până la urmă să nimerim ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară. Capitolul 10 Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atrage atenția tuturor mai ceva ca o mașină americană; îl știe pe proprietar: inginer la Combinatul Chimic Valea Brîndușelor, un tînăr înalt, statură atletică, un mers elegant, degajat, o privire ageră, senină, așternută domol înainte, pe care o ghicești furișată lateral, brusc, prin coada ochiului, cînd trece pe lîngă vreo femeie frumoasă. E calm, cu un mare echilibru în vorbă așa și-l amintește din întîlnirile dese cu el în alimentara, la raionul de salamuri. Nu știe ce sfîntu' spun ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
viscolului, pătrunse prin ușa deschisă, au răcit de-a binelea interiorul cursei. Pasagerii toți stau cu gîturile întinse și cu ochii măriți, privind înainte îngroziți de gîndul că ar putea rămîne troieniți în plin cîmp, pe șosea. La fiecare mișcare laterală a mașinii, sub presiunea vîntului în coastă, li se taie răsuflarea, gîndind cum ar putea să se salveze, în ce parte să se arunce, pentru a nu fi striviți dacă se răstoarnă. La următorul val mai mare, care blochează drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privirea țintă înainte, încordat, atent la vîntul ce-l simte în coastă, coborît cu putere peste coama dîmbului ce mărginește șoseaua în stînga, îngrozit de gîndul că, la cîmp deschis, curentul venit razant cu pămîntul, oprindu-se în toată suprafața laterală a cursei, ca într-un panou, se va juca în voie, dînd-o de-a rostogolul. Auzi, spune Lazăr, aprinzîndu-și o altă țigară ține-o cît mai pe stînga iar cînd simți că vrea să ne răstoarne, calci încet frîna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și tot trebuie să mă port frumos cu fiică-sa. Nu-ți mai spun ce frumos am fost primit în casa lor... Mergem pe peron? Mergem încuviințează Mihai. *** Viscolul a ridicat un val de aproape doi metri chiar în fața ușii laterale, care dă spre gară, încît nu se mai poate circula decît pe ușa centrală, unde doi șoferi, cu lopeți improvizate din bucăți de placaj, încearcă să înlăture o parte din troianul în continuă creștere. Grupul de muncitori navetiști a pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
conducîndu-l pe Mihai în salon. Tăticul tocmai a întrebat de tine. Și el a venit mai înainte. Să știi c-am luat deja invitațiile. Mihai vrea să răspundă ceva, dar se mulțumește să-i surîdă, urmînd-o. Prin una din ușile laterale, deschisă, vocea lui Săteanu se aude gravă, nemulțumită: Credeam că e gata. Ce naiba! Nici azi?! A fost mult de lucru, vă rog să ne credeți. Dar mîine, mîine la prînz... Am continua seara asta; nu mai avem însă cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mariei. Apoi, eliberat, Mihai întinde brațele, prinde salteaua de burete de la un capăt, o îndoaie, cu tot cu lenjeria de pe ea, prinde și celălalt capăt, ridică sulul, se rotește și-l așterne lîngă calorifer, jos, pe covorul de pe parchet. Face un gest lateral cu palmele, să întindă cuvertura, iar înainte de a-și îndrepta spinarea trage colțul cearșafului, dezgolind perna, lăsînd patul cu un ochi alb, mare, ca un semn de chemare pe un tărîm straniu, populat cu ciclopi sau cu naiade. Maria a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i aici spune din nou Lazăr, fără să ia în seamă palmele ce-i ating pieptul, gata să-l înșface. Un geamăt înfundat răzbate din Radu, iar brațele lui, ostenite, fără viață, îi cad pe lîngă corp. Face un pas lateral, clătinîndu-se, gata să cadă în față, cu privirea rătăcită în gol, dar Lazăr se repede, îl sprijină și-l împinge spre scaunul liber de lîngă masa cea mai apropiată. *** Cînd pune piciorul pe peronul gării din Valea Brândușelor, proaspăt curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cele cîteva persoane, aflate în scaunele de la parter, se ridică să iasă. De sus, din lojele oficiale, se aude mișcare mai multă. Ei, cum ți se pare? îl întreabă secretarul literar pe Mihai, care a intrat în sală pe ușa laterală și iese prin mijloc, întîlnindu-l pe Negrea în capul scării ce duce la etaj. Mmm strînge Mihai din umeri cu modestie. Operativi, tovarăși, operativi! se aude vocea președintelui de la Cultură. Vă rog să luați loc, să putem începe. În foaierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]