1,966 matches
-
trăgeau și o împingeau deasupra sa, mișcându-se în sus și în jos, ea contribuind cu rotirile din bazin, frământând vigoarea ascunsă în adâncul tainic al corpul său. De plăcere Săndica parcă intrase în transă. Simțea că dacă continua va leșina. Privea tavanul cu ochii larg deschiși și își continua jocul trupului său deasupra bărbatului, după legi necunoscute și nescrise. Sânii săi dansau liberi în ritmul mișcări corpului, iar Mircea îi alinta cu mângâieri tandre pe deasupra mugurilor întăriți ca și instrumentul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
acolo , aștepta. A venit spre noi și ce credeți că a putut să spună , să ceară mai precis: o dovadă! O DOVADĂ că avortase! Am vrut să mă reped în gâtul lui dar paloarea ei m-a avertizat că va leșina. Am prins-o la timp. Soțul meu a ridicat-o în brațe și a dus-o în mașină. Mi-am întors capul și din mers am scuipat în fața lui zicându-i : dovada e în taviță la doctor, criminalule, du-te
POVESTEA UNEI SPERANŢE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353020_a_354349]
-
țâșni și apucă cingătoarea neagră a vrăjitorului. Trase de ea cu dinții până o rupse. Un bubuit imens cutremură palatul din temelii și acesta prinse a se nărui . - Ionuț, găsește prințesa, strigă Sânziana, apucându-l de brațe pe Udor, care leșinase la picioarele ei. Trebuie să fie într-unul din cele trei turnuri. Blocuri imense de piatră zburau din zidurile înalte așa încât lui Ionuț îi era foarte greu să urce scările care se desfăceau sub picioarele lui. Dacă Aripă Verde ar
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
salturi și încrucișări, de credeai că stângul e în dreptul sau invers. Picioarele săreu în față, în spate, unul peste altul cu arcuiri și bătăi ritmate, repetate,. Iar corpurile dansatorilor, drepte și capetele puțin pe spate. Numai picioarele țeseau. Se opreau leșinați lăutarii...Iar erau luați din surt: -Frige-i, bă, un Bugeac! Și „frigeau” lăutarii Bugeacul cu note arzătoare, care făceau să sfârâie călcâiele jucătorilor. Probabil, din această cauză jucau numai pe vârfuri cu pași rapizi, săltați, fulgerători. După ce înțepeneau fălcile clarinetistului
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
În timp, multe s-au întâmplat. Zumzetul din Piață s-a mutat la Căminul Cultural, cu bibleoteca, cinematograful și balurile sale nocturne. La baluri, rareori se mai jucau hore și sârbe. Și, din ce în ce mai prost. Acolo, tinerii „dansau” tangouri cu pași leșinați de horă și rumbe în pași țopăiți de sârbe. Zeul Fotbal a lovit și el hora din Piață, înghesuind-o în trunchiurile duzilor. A mai venit și o lege stupidă care obliga lăutarii să plătească „taxa de compozitor”. Parcă horele
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
într-un suflet la ușa biroului și a anunțat tragedia. Noaptea, mama ei se stinsese... Nu a mai apucat să iasă din comă cu toate eforturile medicilor din cadrul spitalului. Când a auzit vestea, Săndica a suferit un șoc puternic. A leșinat și dacă nu era portarul lângă ea să o prindă în brațe, putea să se lovească în cădere și să se accidenteze foarte grav. A stropit-o cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
mine și fulgerător gândul mi-a fugit la Alex... Albă ca varul, cu mâinile tremurânde am reușit să formez numărul... Nu răspundea nimeni! Clipele mi se păreau veșnicii ale durerii. Groaza se întipărise pe chipul meu și eram gata să leșin. Cu o ultimă sforțare am reușit să sun la spital. - Domnul Dinu Alex n-a ajuns astăzi... Poate... s-ar putea... Mi-a căzut telefonul din mână și m-am prăbușit... Secvențe din viața mea alături de Alex se derulau cu
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
de deal și împrejmuită de gard înalt de beton...”! A înțeles că acolo este ea dusă. A înțeles că șoferul taxiului era tocmai violatorul de atunci. A mai apucat doar să șoptească: „Dumnezeule, de ce m‑ai adus aici?” și a leșinat. Când șoferul a revenit, mai întâi s‑a uitat atent la ea. Convins că nu s‑a dezmeticit, a pornit motorul și a urcat pe acel drum de beton destul de greu. Roțile se propteau în barele de fier‑beton ce
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
o dată, simți că i se înmoaie picioarele și tot atelierul se învârte în jurul ei. - Domnișoară Lenuța, eu sunt Vasile! - Cine? Ce? Nu vă știu, de unde... Băiatul scoate de la spate un buchet impresionant de flori. Lenuța mai are un pic să leșine. - Sunt Vasile, băiatul care acum... cred că sunt vreo doi ani de atunci... aveam piciorul rupt, pus în ghips. Treceam prin parc și am scăpat cârja. Dumneavoastră m-ați ajutat... Vă rog să primiți aceste flori în semn de mulțumire
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
a oprit la umbră pe-o costișă, sub copac. Jos, spre dreapta, un gard de lețuri, cinci găini și un cocoș, iar pe banca de la poartă stă o babă și un moș. Un cățel lungit la soare doarme, parcă-i leșinat... Cei trei nori din parte stângă vin cu ploaie pe-nserat! La fântâna prăpădită, unde vitele se adapă stă o capră costelivă cu botul băgat în apă! Mai spre dreapta o semnătură, parcă scrie, I. Marin”, pusă pe câmpia verde lângă
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
descoperite recent într-un sit arheologic din vestul Kraklului. Ba, la un moment dat, bine subliniat de muzica funebră, este prezentată într-o cutie de plastic transparent, ermetic închisă și bine sigilată, o pungă din cretacicul superior. Animatoarele din jurul savanților leșină, având însă mare grijă să li se vadă chiloțeii pe ecran. Cele care au, care nu, nu! Cu sufletul la gură, poporul privește punga de culoare galbenă pe care se mai văd niște litere mari roșii; BILL... restul este șters
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
musafirul începe să ia copastia în brațe și să dea la pește, adică să vomite. Răul de mare poate apărea la cei neobișnuiți și la valurile făcute într-o cadă, darmite în legănarea continuă a mării. Să-l lași să leșine în barcă nu poți. Starea sănătații lui se deteriorează tot mai tare. Stă tot timpul lungit, are grețuri, dureri de stomac și de cap, nu-ți mai poate fi de folos. Nu mai poate lansa sau recupera parâma. Ai fi
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
doctorița, abia închegând silabele și cuvintele, cu ochi rugători. - Vă rog, doamna doctor, mergeți la spital! Spuneți-i domnului profesor! Îmi va comunica dânsul, cu siguranță... Am încredere! - Spita... lu’... de cop... Au fost ultimele sforțări, doctorița eliberând mâna Emanuelei. Leșinase din nou. Ușile ambulanței s-au închis, sirenele și luminile intermitente au pornit odată cu demarajul acesteia. Mașina a început o cursă contra-cronometru între viață și moarte. Emanuela a rămas cu mâna întinsă, privind după ambulanța care ieșise pe poarta spitalului
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
că este o sarcină și încă mare, a început un consult mai ceva ca la vite. Cu o mână pur și simplu strângea și apăsa uterul, iar cu cealaltă, mă apăsa cu forță pe abdomen. Nu am rezistat, era să leșin de durere și i-am spus: -Ce fel de consult e acesta, că doar nu sunt vită? După care m-a lăsat și mi-a răspuns că mai are o singură zi de muncă în spital, după care pleacă în
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
altul, ca pișatul boului. Problema îngrozitoare s-a pus la pod, pentru că Vascodagama nu voia cu nici un preț să pună piciorul pe el și Mancuse a trebuit să-l care în spinare și, cînd l-a pus jos, dincolo, Vascodagama leșinase de oroare și zbiera că i s-a sucit cerul cu burta în jos și i se scurge printre pietre ... Pietre la creierul tău cel mic! urla Mancuse și l-a auzit Cezar Dunăreanu, care venea în urma lor, da' mai
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
insistă să mă ia cu el în Palatul Vulturilor de Cleștar...M-am luptat eu ce m-am luptat cu el, până la poziția șase sute șaizeci și șase, când am intrat în faza a doua din “ Salutul Soarelui “, apoi am căzut leșinată pe podea, am văzut negru în fața ochilor și n-am mai știut ce se întâmplă cu mine...M-am trezit dimineața singură, udă leoarcă, stoarsă că o lămâie și cu toată metafizica mea întoarsă pe dos...Plecase mesagerul Soarelui Negru
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
Crăciun pentru seara surpriză. Tipul avea carismă, reușea să se facă plăcut cu ușurința ... se simțea bine în brațele lui. Începeau să-i încolțească în minte fantezii. Să fie răsfățată de el, dezmierdată. Începea, să le înțeleagă pe femeile, care leșinau sau plângeau la apariția lui. Dansau, își odihnea tâmpla pe umărul lui, el ii mângâia părul.. nu putea specifica în ce moment i-a simțit răsuflarea pe bărbie..sărutul s-a născut firesc, lent ... persuasiv. Lipit de ea, îi transmitea
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
sfinți părintele nostru Sava. Într-o zi acest bătrân s-a dus până la Cotila și după ce a rămas puțin pe langă Marea Moartă a plecat iarăși spre chilia lui. Era o arșiță atât de puternică încât bătrânul era pe cale sa leșine. Atunci și-a întins mâinile spre cer către Dumnezeu și s-a rugat zicând: "Doamne, știi că nu mai pot merge din pricina setei" Și îndată a venit un nor peste el și nu s-a depărtat de el până ce a
LIVADA DUHOVNICEASCA (18) de ION UNTARU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357540_a_358869]
-
în ultima lună. Fața nu nu i se vedea. În jurul lor era puțină lume, îi numărai pe degetele de la o mână, asta, însemnând că nunta s-a făcut în mare grabă. Când să le pună verighetele pe deget, mireasa a leșinat și cununia religioasă nu a mai avut loc. Ilinca se trezi brusc din somn, transpirată. O, Doamne, ce vis! Până dimineață nu mai putu dormi. „Și dacă telefonul ăla o fi în legătura cu... nu se poate! Ce idei pot
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( III ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358610_a_359939]
-
ochii ei.Întunericul puse stăpânire pe mintea ei și se prăbuși, a câta oară? în hăul hulpav, înghițindu-i amintirile. -Doamnă, treziți-vă! Ce s-a întâmplat? Ia, să-mi spuneți cu lux de amănunte ce ați simțit, de ce ați leșinat? Pe un scaun strâmb, care scârțâia din toate încheieturile, un bărbat la vreo 60 de ani(avea să afle că avea mult mai mulți ani), în halat alb, cu o privire blândă și cu un glas de înger îi mângâia
LACRIMA DE SUB ZĂPEZI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358651_a_359980]
-
operații repetate la Spitalul Militar din Constanța. Nu pot să uit că Genny, când a aflat de acest accident, a venit într-un suflet la spital și, văzându-mă în ce hal sunt de tumefiat la față și bandajat, a leșinat. Atunci mi-am dat seama că sentimentele ei sunt reale și că simte ceva natural pentru mine. Nu era numai compasiune, ci m-am convins că este dragoste adevărată, pe care mi-a arătat-o continuu, pe tot parcursul spitalizării
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
Petrescu, soția mea. Doamna Eleonora Petrescu făcu ochii mari, bulbucați, se albi toată și căzu direct pe asfaltul care fusese stropit cu câteva minute mai înainte. - Lasă mamă teatrul, te rog, ne cunoaștem bine, cum nu-ți convine ceva cum leșini. Vreau să te rog să nu mă mai șantajezi. Voi fi alături de tine și de familia mea, dacă dorești asta, dacă nu, până te vei lămuri că altfel nu se poate vei rămâne singură, mă rog, cu tata, pe care
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
nebun!... doar nu vrei să-i arăt lui bărbatu-său scula mea? Eu vreau să i-o dau Didinei, e calar? - Cine ți-a spus că trebuie să i-o arăți!?... N-ai înțeles? - Ce vrei să înțeleg?!... - Te doare, leșini, omule, ai alergie la înțepături de albine, viespi, gărgăuni... și trebuie să vină neapărat ca să te doftoricească vrăjitaorea satului, Bușica. Ea o să-ți spună lecul. Numai ea știe ce să-ți dea ca să se desumfle măgălia sulii, și începu să
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
la modă. nu mă prinde. râd...urlu-n zid. la piept nu îl cuprind. nu seamănă căldurii tale, sărutului mărunt, nici zâmbetului... lacrimi... râd. a urlet râd. să le sufoc pe toate în vechea gardă... voința-i surdă, mută, oarbă... leșină la primul apel. râd. a urlet râd. încerc să las cuprinsului coroana întreagă. necuprinsului mă arunc năroadă. vreau să-i surprind și întuneric, și umbra-n alergare... e o zăbală. nuntă între cer și-aerul viciat al trăirilor. oraș între
RÂD. A URLET RÂD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359400_a_360729]
-
ei să aibă efectul maxim. Și ziua aceea veni așa cum sperase ea, cu o arșită înnebunitoare, care făcuse să se oprească toate muncile la câmp. Bărbații se adăpostiseră în răcoarea crâșmei, în jurul butoriului cu bere, iar femeile stăteau pe jumătate leșinate în fâșiile de umbră ale frăgarilor de pe marginea drumului. Silvia își alese o basma curată, își dădu jos șorțul și porni în josul satului. Cu fiecare pas pe care îl făcea, soarele devenea mai nemilos, spre totala ei încântare. Adună în
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]