978 matches
-
de la spanioli și le spunea și lor că la „căpitan” se zice capitan, la „punte”, cubierta, iar la „pânză”, vela. — Bine, dar chiar și senior Matsuki, zise Nishi roșu în obraji, stă printre negustori și învață... Tanaka se strâmbă a lehamite. Fiind cel mai în vârstă dintre toți, se temea ca nu cumva demnitatea lor de soli japonezi să fie câtuși de puțin știrbită. De aceea, se străduia ca în fața străinilor să nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un ocnaș evadat, pentru că nimeni nu se va înghesui să cumpere jurnalul unui sinucigaș în viață. Desigur, cel mai bine ar fi să te sinucizi de adevăratelea. Asta dacă vrei să ai succes și să storci lacrimi... Oricum, mi-e lehamite! N-ai decât să scrii ce vrei despre mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
verbale, de ar fi ajuns la vremea ceea, pentru o jumătate de județ de români ca să meargă cu trenul. Și l-am întrebat dacă nu se teme de urmări dacă va fi judecat, dar el a dat din mâini a lehamite: „și ce-o să-mi ia dom’ șăf, praful dă pă tobă?”. Avea dreptate cioropina! Și aceștia, acum sunt mesagerii civilizației noastre daco-romane, în Europa... Când mergeam la serviciu, cam de două ori pe săptămână, trenul era cutreierat de la un capăt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
un ocnaș evadat, pentru că nimeni nu se va înghesui să cumpere jurnalul unui sinucigaș în viață. Desigur, cel mai bine ar fi să te sinucizi de adevăratelea. Asta dacă vrei să ai succes și să storci lacrimi... Oricum, mi-e lehamite! N-ai decât să scrii ce vrei despre mine. Puțin îmi pasă. N-am nici o pretenție la drepturile de autor. Concetățenii onorabili ai urbei vor afla de mine din gazete. Fie printr-un anunț anodin al primăriei, inserat la rubrica
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urechile Înroșite de ger și ascultă ecoul: sunetul semănă Într-adevăr cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul zâmbitor, al mamei, care voia, pesemne, să-i Încurajeze. Nicanor dădea a lehamite din mâini: tovarășii aveau să ajungă și aici. Bruma de agoniseală pe care reușise s-o strângă avea să se risipească precum pleava-n vânt. Nu-i părea atât rău după pământul ce avea să-i fie confiscat, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acolo... Chiar și laptele muls de Ippolit. Așa că nu trebuie să regreți. Nimic nu se pierde, totul se transformă, spuse el zâmbind pentru prima oară În dimineața aceea... - Nu regret, s-a Întâmplat ce s-a Întâmplat, dădu Mașa a lehamite din mâini... Mă duc să Încropesc ceva. - Nu e nevoie. Dimineața stomacul meu nu-i obișnuit cu mâncarea, ci cu drumul... - Ați pomenit de Ippolit. Din pricina lui, am avut un fel de vedenie. Și Mașa se pregătea tocmai să povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dispărute din fondul pieții În timp ce Șeful Șantierului se umfla În pene reamintindu-i de câte ori avea ocazia. “Totul e să ști-i cum să formulezi reclamația și unde s’o adresezi. Am aflat din surse sigure: Lct.Col.Tudose Ion făcândui-se lehamite de tine, a predat dosarul tău unui anchetator de duzină...! Deci...am câștigat bătălia...! Și cu toate astea...făcu el cu ochiul lui Gică Popescu, În cinstea victoriei, nu am reușit să bem un șpriț ca lumea, sărbătorind victoria...! Ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unde deținuții serveau masa se prezentau deplorabil. Vântul, zăpada, pătrundea cu așa o forță În interiorul lor Încât arestații erau nevoiți să mănânce În picioare dârdâind de frig pe niște mese improvizate, murdare ce numai la vederea lor ți se făcea lehamite...! În ce privește mâncarea - dacă putea fi numită astfel - era adusă dela penetenciar În niște canistre de aluminiu Înghețate, la fel de grețoase ca și gardienii ce formau escorta Înjurând tot timpul, forțându-i să mănânce repede pentru a relua lucrul...! Tony Pavone era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ducă spălat de ape. Cât despre lume, chiar era pe cale să se schimbe? De ce? Cum? Printr-o simplă mutare În spațiu, departe de pământ? Aveau să se schimbe păreri? Aveau să apară noi reguli de comportament? De ce, pentru că ne era lehamite de vechile reguli? Nu era un motiv suficient. De ce, pentru că se prăbușea lumea? Ei, mai degrabă America decât lumea. Ei, mai degrabă se clătina decât se prăbușea. Emil conducea din nou mai lin, mai jos de 72nd Street. Traficul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care nu spuneau nimic, o lume unde se adunaseră laolaltă toate dialectele din țară și unde fiecare era atent la cum se exprimă pentru a se putea face corect înțeles. Profesorii păreau plictisiți și din mișcările lor mecanice ce trădau lehamitea înțelegeam că nu le era drag acel moment de debut. Clasele formate cu un an în urmă erau grupate spre stânga curții și mă intriga tonul familiar cu care elevii își vorbeau de parcă se cunoșteau de o viață. Se strângeau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și atitudinea ei lăsa de înțeles că o deranja să fie la aceeași masă cu o persoană pe care n-o putea respecta și despre care avea o părere foarte proastă. Mesteca cu lingura apatic prin farfurie de parcă-și desena lehamitea în supă. Înțelegeam că făcusem o greșeală punând alături persoane din lumi diferite. Puteam socializa cu ea, ea ne putea tolera prezența, dar universurile noastre arătau altfel sau noi vedeam din alte unghiuri drumul pe care mergeam. Dintre toți, cum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu mai văzusem în mulțimi: un aer comun de mândrie, un fel de triumf cu premeditare. În mintea mea, adunările uriașe se făceau la porunca sectorului sau municipiului de partid, lumea zăcea în silă într-o rână, strâmbându-se a lehamite când trecea câte un tovarăș agitator: - Hai, măi tovarăși, strigați măi, că știți lozinca: Stima noastră și mândria! Ceaușescu, România!”. - Scularea de pe iarbă că vă ia mama dracului! În picioare! Unde-i secretarul de partid al întreprinderii? Dau cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
liberalii să gândești. Un ziarist de lângă el i-a dat un cot: - Dom’le, eu citesc ce scrie femeia asta, gândește cu capul ei, să știi! - Nu există așa ceva, se rățoia la el toașu senator. La un moment dat, de lehamite, m-am retras la pupa să văd Dunărea la Cazane. Un rai pustiu pe malul sârbesc, plin cu șosele goale și mici vile cu storurile trase. Un rai pustiu pe malul românesc: doar sălbăticie în toată splendoarea ei. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aripile și târtița, iar bărbații, copanele și pieptul. Aferim! - La birou, îmi spune Walizada, bărbații nici nu mă bagă în seamă, ca pe o umbră. Nu mă întreabă niciodată nimic. Doar oficialii internaționali mă mai întreabă câte ceva. Și dă a lehamite din mână. - Dar și ei, vin acolo pe diurne mari, se prefac că îi interesează soarta noastră și apoi ne lasă baltă. Ne simțim ca niște jucării stricate. Toți fac experiențe pe noi. Comuniștii, mujahedinii, talibanii, internaționalii. Vorbesc de femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
braț și-l întoarse în loc. Niță se smunci. —Bade Sandule, strigă el scurt, ce vrei? —Măi, eu îs stăpân acu aicea, și tu nu vorbi așa cu mine!... țipă Faliboga cu ochii holbați. Măi, de ce plouă atâta, de mi-i lehamite? de ce-i glod de se-neacă omul! Măi, de ce-mi stupesc sufletul de necaz? Eu trebuie să mă ușurez și să plesnesc cu harapnicul pe cineva! și eu pe tine, măi Lepădatule, am să te plesnesc cu harapnicul! Faliboga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vânătoare s-a luat după dânsul, ca să-l privegheze. Rămâi aici, dracului! îi poruncește el cu asprime. A izbit ușa și i-a prins coada. Vidra a dat un țipăt ascuțit. Nana Floarea face un semn plictisit cu mâna. Adică: Lehamite! așa face acest Culi totdeauna. Bolnava râde puțintel strâmb; soacră-sa o pândește cu coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca, Ion Bezarbarză n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
schimb“ este mottoul acestor indivizi. Dar ceea ce vor să spună de fapt este „Doamnelor, uitați ce persoană minunată sunt“. Și, din păcate, multe femei se lasă păcălite și se culcă cu ei de îndată ce lasă din mână bormașina. M-a cuprins lehamitea. —Mulțumesc de invitație, am spus. Dar nu cred. Mă bucur că te-am cunoscut, Nash. —Nush. —Scuze, Nush. Dar pur și simplu nu cred că e genul meu. Cum spui tu. Am destule alte gagici. Nu mă îndoiesc. Numai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vadă diseară? Apoi am observat data: 16 februarie și azi era 20 aprilie. Nu era nou; valul de adrenalină care se revărsase în bietul meu trup plin de speranță s-a oprit brusc și s-a spart de țărm a lehamite. Mă prostisem și nu putea fi decât din cauza medicamentelor. Mesajul trebuie să fi ajuns după ce am plecat să mă întâlnesc cu el în seara aceea, cu nouă săptămâni în urmă. Și pentru că era evident un mesaj personal, înlocuitorul temporar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care conferea chipului său colțuros acea aparență de nesățioasă mânie pe care avea s-o ia cu sine drept bagaj la ceasul plecării în bejenie. Nu-și va mai vopsi niciodată părul cu hena, hotărâse el într-un moment de lehamite, și vai de cel care îl întreba din ce motiv: „Atunci când Ziditorul tău te va întreba ce-ai făcut când a fost asediul Granadei, vei cuteza să-I răspunzi că ți-ai cănit părul?“ În fiecare dimineață, la ora muezinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și a le putea curând cere să contribuie la cheltuielile curții sale, încercarea se termina printr-un dezastru. Unul în plus. Ochii lui cătau cu disperare spre ușă, însă trupul prea greoi îi stătea prăvălit. Să fi fost din milă, lehamite sau pur și simplu din întâmplare că Astaghfirullah s-a hotărât deodată să-și întrerupă violenta critică pentru a-și relua rugăciunile? Unchiul meu a văzut aici intervenția Providenței. Astfel că, de îndată ce șeicul rosti: „Mărturisesc că nu există altă divinitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
creșterea viermelui de mătase. Mi-a vorbit, cu sumedenie de amănunte, de o vastă încercare la care urma să participe unul dintre oamenii cei mai bogați din Fès. Ascultându-l, am avut impresia că depășise faza de descurajare și de lehamite care urmase părăsirii Granadei, sfâșiere ce fusese agravată de pierderea uneia, apoi a celeilalte soții. De acum făcea proiecte, trecea la provocări, avea pumnii pregătiți de luptă, ochii priveau iarăși pofticioși. Pentru acest drum călăream pe cal la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
năvala aceea de fulgi jucăuși, rotindu-se unul după altul, învârtejindu-se, urmărindu-se într-o goană bucuroasă, hârjoană tăcută, clăbucită de minunea libertății, într-o zbenguială nepăsătoare, așezându-se peste pietrele acelea bătrâne, rănite, peste trupurile noastre cotropite de lehamitea acelei dimineți cu tot ceea ce ne fusese dat să vedem. Zoream spre ieșire. Ester dădea să se scuze că n-a știut, că a crezut, că mai bine, că, vai, ce ninge, medievală ninsoare, că zău că-i pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simțul umorului. La sfîrșitul acelei săptămîni, Aldaya Îl luă pe pălărier deoparte, Într-un ungher, ca să-i vorbească Între patru ochi. — După cum se vede, Fortunato, fiul ăsta al dumitale e un talent, iar dumneata mi-l ții aici, mort de lehamite, să scuture praful de pe gîngăniile dintr-un magazin de doi bani. — E o prăvălie cumsecade, don Ricardo, iar băiatul dovedește o anumită iscusință, cu toate că e obraznic. — Fleacuri. La ce colegiu Îl duceți? — Păi, merge la școala din... — Astea-s fabrici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l ca pe drum să cumpere și o jerbă de flori și o panglică tricoloră cu inscripția: „REGRETE ETERNE. PRIETENII NU TE VOR UITA...”. La remarca lui Bikinski că pe panglici tricolore nu se fac inscripții mortuare, Noimann dădu a lehamite din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura se puse În mișcare. „Nu mi-ați dat adresa”, strigă În urmă omul cu joben, Întorcându-și pe jumătate fața Înspre masă. „Drept Înainte”, Îl Îndrumă stomatologul. „La cimitir...” „Care?” zise omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încetișor dinspre Piața Unirii spre Fundație. Pe cer se perindau câțiva nori sinilii, ba acoperind, ba descoperind pe jumătate imensul disc al lunii. Noimann privi spre Înaltul cerului, apoi măsură În lung și În lat terasa și un sentiment de lehamite puse stăpânire pe trupul său obosit de agitația zilei. „Da, ce caut eu aici, În această cloacă”, Își spuse el, Îndepărtându-se cu pași alunecoși spre masă. Brusc, o durere ascuțită la genunchi Îi schimonosi fața... „Aveți probleme cu rotulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]