1,869 matches
-
weekendul. Se pare că avea loc o degustare foarte serioasă de vinuri Lynch-Gibbon. Mytten era un adevărat maestru al acestor metode de a face afaceri, foarte profitabile în comerțul cu vinuri, unde problema este introdusă în discuție într-o manieră lejeră, fără a i se da prea multă importanță, iar tranzacția se încheie aproape pe nesimțite, într-atât de puțin par a fi fost abordate aspectele comerciale vulgare. Totuși, asemenea metode cer timp, iar Mytten nu se grăbea niciodată. Absența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
două secunde după ce am intrat În casă, Încuiat ușa, iar el m-a lipit cu spatele de ea, cățărându-mă pe bara masivă aflată de-a curmezișul. Picioarele Îmi erau Înfășurate În jurul lui, iar fusta suflecată deasupra taliei. Mă ținea lejer cu o mână, În timp ce cu cealaltă lucra atât de eficient Încât a trebuit să mă agăț de el ca să nu leșin de plăcere. Apoi am avut orgasm, așa că, pentru o vreme, am fost nevoită să mă țin de el chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din cauza lui Derek Brewster? În cazul femeilor pe care le suspectăm, ăsta pare a fi cel mai frecvent mobil, sugeră el. — Oameni buni, cred că ideea pe care v-ați făcut-o despre performanțele la orizontală ale lui Derek e lejer exagerată, am replicat ironic. — Vorbiți din proprie experiență, dnă Jones? — Spuneți-mi Sam și nu fiți josnic. Parcase mașina În fața garsonierei, trăsese ambreiajul și pusese frânele, dar fără să oprească motorul. Se Întoarse să mă privească, dând impresia clară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În Camden, ți-e dat să vezi orice. Inclusiv obișnuitele găști de tineri pierzând vremea prin stațiile de autobuz, imaginându-și că sunt adolescenți americani, cu părul neapărat nespălat și cu șapca de baseball regulamentară, cu obiecte de Îmbrăcăminte legate lejer În jurul diverselor părți ale corpului și cu ghete de pânză, desfăcute la șireturi. Acest ultim detaliu mi s-a părut Întotdeauna a fi deosebit de idiot. Trăiam cu speranța de a-l vedea, Într-o bună zi, pe unul Împiedicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
soră cu moartea, Marele Sile și Micuțul van Vierme! Acesta, ultimul, epuizat de povară, era stacojiu la față. Toc-toc! Ce priveliște duioasă, de cuplu, pe toți dracii! comentează malițios Dănuț. M-hm, dacă nu te-aș cunoaște, Boss, aș jura lejer că ești un tip romantic. Sau... că ești pe invers! Pompa-te-aș! Ai vreun gând...?! He, he, he, he, heee! Vierme nu-i răspunde, brobonat din cap până-n picioare, pe sub pardesiul lui mini-jupist, de molton lustruit și se căznește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se dilată și, din patru-cinci salturi, pașnicul triumvirat se-mbulzește dezordonat afară, în bătătură, înlemnind în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele lui Goya, spre exemplu și constituie ea însăși un pretext întemeiat, pentru o criză comițială subită! Corpul lui Nae zace prăbușit pe prag, lipsit de tonus, ca și un cadavru, gol de la brâu în jos, cu trunchiul în înteriorul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi bărbați necunoscuți răsar, dinaintea sa. Primul, un cavaler atletic, cu plete încrețite, negre-corb, îmbrăcat în ținută lejeră de călărie, într-o mantie albă de in, cu cruce templieră roșie, cu cisme moi, pintenate și cu o cămașă-pieptar din ochiuri dese de sârmă, lungă până la cingătoarea lată, cu pafta de fier. Alături de el, un călugăr franciscan mai vârstnic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eșalonat, da capo al fine, cum de s-a pornit toată sminteala asta. Adevărul și numai adevărul! (Care-o mai fi și ăla...) Adevărul este că azi, pe la amiază, eu, cu Dănuț și cu Big Sile ne cinsteam între noi, lejer, cu câte-o berică, la nea Petre Bau-Bau, pe terasă. Adică, doar Dănuț și cu mine ne mai clinteam, o țâră, că Silică o luase combinat, cu votcă, intrase în recesiune și deja era zob, sub embargou. Nemișcat, netulburat ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu vipera de Luluța? Luluța, care papă p...ța! Nu-și lua matracuca aia de la gură, ca să-i facă și copii, își repune pe tapet Cezărel, mâhnit, o fixațiune mai veche. Mă, fârtaților... Luci' al nost', săracu', avea programu' lui lejer, convenabil și prestabilit. De voie. Pe priorități. Toată săptămâna o aburea la serviciu, ca un belfer, se cruța, iar sâmbăta, duminica și de sărbători, mai venea cu noi, amărâtu', la o miuță, la o palavră și la o bericică. Era
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aia chirurgicală, ca de manichiură. Partea cu tăiatul mi-o amintesc. Era rochia mea de vară, din crep de bumbac, de la Espre. Mi-amintesc că atunci când am comandat rochia aia din catalog, era să cer două, sunt atât de comode, lejere, cu briza care încearcă să intre pe la mâneci și să-ți ridice tivul pe lângă șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Addison Wesley. Aproape tot timpul cât am stat în Calgary, Brandy a purtat o jachetă de schi albă, vătuită, cu guler de blană falsă și un bikini alb de la Donna Karen. Look-ul era distractiv și spiritual și ne simțeam lejeri și populari. Serile erau făcute pentru o haină dungată alb cu negru, gen capot, lungă până la pământ, pe care Brandy nu reușea niciodată s-o țină închisă până sus, pe dedesubt cu pantaloni sexy de lână neagră. Addison Wesley s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Țigarete Lâng-o halbă de bere, Stă întinsă, cu plăcere, O țigară înroșită De o doamnă-nebunită. Încă o țigar-apare, Lăsată din nepăsare De un domn neîngrijit Care tocmai a venit. Un chiștoc emanator, Stă lejer și visător Într-o scrumuieră plină De necaz și de ruină. Lângă o cafea fierbinte Se ivește un trabuc. Pe car’ nu știu să-l apuc, De aceea eu mă duc Să mă las de acest tutun.
A doua oară unu by Silviu Gherman () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92941]
-
largi aplicații - regimul ne tot cîntă asta la ureche, dar se pare că pînă la urmă cele mai multe sînt de fapt lipsurile. Există două feluri de armată. Una cu termen redus, pentru studenți. Ține nouă luni și soldații au un regim lejer, fac instrucție doar cît să nu zică cineva că s-au deranjat degeaba plecînd de acasă. Regimul de permisii și de Învoiri e mult mai relaxat. Cazărmile se află În orașe mari, ai, prin urmare, un spital la Îndemînă, iar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fantastic se descoperise pentru prima dată și pierise tot atunci, fără urmă. Eram îmbrăcat într-un costum de vară, gri deschis, cămașă albă și cravată la culoarea costumului, în ciuda unei benzi înguste de mătase neagră ce-o visam înnodându-se lejer sub gulerul cămășii albe, asemeni unei lavaliere, pe care n-o puteam purta datorită conformismului vestimentar al profesiei, un judecător cu lavalieră fiind de neconceput la acea vreme ca și astăzi. Să mă fi văzut Keti îmbrăcat astfel, în croiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să cred că intru într-una din metropolele Europei. Lung își înflorase biciul în ajun cu petale de postav colorat, anume pentru primirea mea, și gătise asemeni harnașamentul, care astfel nu se mai vedea că era învechit și ros, mișcând lejer pe crupele, spinarea și grumazul calului care recunoștea în Lung singura autoritate asupra sa, și-l vedea stăpânul naturii. Lung simțea asta și plesnea biciul alături, atingând foarte rar spinarea animalului iar atunci cu reținere, iar actul era săvârșit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și atunci? Singura întrebare este când și unde ne vom mai întâlni. Nimeni nu cunoaște această lege.” Vorbind, începu să-și miște, balansându-l, înainte și înapoi, piciorul cu talpa goală, peste blana de urs de pe covorul persan. O mișcare lejeră, dezvelindu-i ritmic coapsa ca-ntr-un joc cu valurile de pe plaja unei mări imaginate, pe care iluzia o deschisese în față. Se ridică brusc în picioare, încolăcindu-și mâinile după gâtul meu, ne sărutarăm, se desprinse și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru a trage aer În piept și a te gîndi În voie la tot felul de lucruri indiferente. Numai că, În cazul Christinei, apărea o problemă: pentru ea nu existau lucruri indiferente. Astfel, ceea ce inițial promitea să fie o plimbare lejeră, fără scop, deveni pe nesimțite căutarea a ceva precis determinat de două coordonate. Prima coordonată: locul - trebuia să fie un salon de coafură și frizerie. Existau În apropiere trei asemenea locuri. Numai unul dintre ele Îndeplinea Însă și cea de-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la Început că tratamentul său va acționa direct și Într-un mod decisiv asupra cauzei Înseși. Onestitatea profesională Îl obligă să precizeze imediat că, deocamdată, cauzele bolii de care colonelul suferea nu erau propriu-zis cunoscute de nimeni, dar din tonul lejer cu care Îi vorbea despre ele reieșea oarecum că el le-ar cunoaște. În mod normal, era vorba de o afecțiune a colonului, cunoscută sub denumirea prescurtată IBS (În limba engleză, Irritable Bowel Syndrome - sindromul de colon iritabil), care peste
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a rezultat a constituit, de fapt, dovada imposibilității adecvării fondului autohton, cu structuri specifice, la forme europene, cu toate eforturile istoricilor literari, în special, de a ridica literatura română „la înălțimea piscurilor contemplate în alte culturi“18. Urmările pot fi lejer detectate în exagerări de tot felul, inadvertențe, concluzii ce dovedesc arbitrariul raționamentului. De aceea, recuperarea trecutului și stabilirea adevărului istoric privitor la spațiul românesc în evul mediu, în general, nu se poate obține decât prin „întoarcerea istoricului la uneltele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
istoriei“30. Comunismul a reeditat un principiu dramatic din epoca războaielor religioase: cuius regio, illius religio. Principiul juridic, metamorfozat în conduită și atitudine. Intelighenția românească din anii regimului comunist nu a negat în substanța sa acest principiu, întrucât asimilase filosofia lejeră a asumării istoriei ca pe o fatalitate și a poporului român ca o victimă a jocurilor oculte de interese. • Claude Karnoouh, op. cit., p. 142-143. • M. Eliade, Memorii, II, București, Ed. Humanitas, 1991, p. 45. • Claude Karnoouh, op. cit., p. 144. INDICE
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
textului. Scurtimea textului (o filă), cât și libertățile stilistice oferite ziaristului ne îndeamnă să spunem că, în acest caz, inspirația este mai importantă decât organizarea textului. Feature. Gen mult mai liber și mai literar decât știrea, feature desemnează un text lejer, menit să însenineze, să amuze cititorul. Nu se confundă cu genul umoristic (bilet, ecou), în ciuda anecdotelor, a constatărilor ironice. Chiar dacă suportă cu greu o definiție, fiind un gen atipic, să reținem măcar o distincție esențială, oferită de Karen Elliott House
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
economisești banii etc. Important este să-i recunoaștem trăsătura esențială și să nu-l confundăm cu alte genuri: scopul unui feature este ca cititorul să simtă, nu să afle. Prin urmare, orice articol în care primează interesul uman, emoția, scrisul lejer și ușor vesel, ciudățenia și uimirea (la limita faptului divers) poate fi considerat feature. Sub nici un motiv, feature nu poate fi: analiză (sursele din feature sunt umane, și nu materiale, nu necesită citare, argumente, jargon tehnic etc.), cronică (în feature
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și personalitatea inconfundabilă a scrisului său. În jurnalism nu poți fi decât ceea ce scrii: dinamic, sobru, inteligent, sentimental, ironic, agresiv, căutând neliniștit adevărul și având mereu conștiința a ceea ce faci. Restul e poveste, un simplu mit care bântuie nepermis de lejer mentalul nostru colectiv: „Presa, câinele de pază al societății”. Clauza de conștiință Aflat în Franța, am fost uimit să citesc pe zidul anumitor clădiri că afișajul era interzis „conform legii afișajului din 1888”. Într-adevăr, rămâi năuc văzând nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
inspirații prin structura variabilă a versurilor, scurte și mereu sprințare. Unde s-ar fi cuvenit poate să insiste e în narațiunea lirică, în formă dialogată. Se întrevăd aici unele resurse pentru feeria dramatică, dacă nu chiar pentru piesa istorică mai lejeră. Prozele, adunate în volumul Din romanul unei vieți (1900), dar și răzlețite prin reviste, sunt proiecția unor trăiri adolescentine. Printre extaze, invocații, oftaturi, eroii lui B., căutători de himere, simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
promisiunile acestora trebuie privite cu rezervă, cu prudență. În orice structură caracterială pot exista unele minusuri (trăsături negative). Om perfect din acest punct de vedere nu cred că există. Important este să nu lipsească însușiri esențiale, definitorii. Într-o exprimare lejeră, se spune despre o persoană cu grave carențe caracteriale că este lipsită de caracter. Afirmația este inexactă. În asemenea cazuri este vorba despre o predominare a trăsăturilor negative de caracter, cele pozitive aflându-se în inferioritate. Mai corect ar fi
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]