61,510 matches
-
e Lyggia, iubita mea" Primul gând dimineața era să termin cele câteva filme, din câteva veri la Comana, pe câteva vișine discul de sticlă semăna cu Potirul mai era acolo colecția de pipe, balansoarul, salopeta de tânăr bărbat, banca de lemn, Victor Brauner, cinic și tandru Diavolul în sutană voia să se termine odată "cu hoaștele astea care fac filme despre poeți" că bună e tanti Lina care vine din urmă cu mopul și ne mai vinde un vers și ne
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
calcifiată melcii se rostogolesc în mătăsuri incolore/în forfotă figuri de conți învăluiți în mantii prăfuite cu fierea lunii vătămați de lumina zilei își tulbură saliva în izvoare vampirul cu țărușul în inimă simte în stomac răsăritul - cancer înfloritor - aude lemnul sterp și tânguială în tristețea oboiului ascuns în dulcețuri zaharisite viermele întorcându-și ceasornicul în pulpele roșii gustă aguride printre bolovanii smulși din cer mâlul veninului se încolăcește pe propria încolăcire Lipitori Asexuate și Șarpele Galbin în jurul crucii sapă ritualul
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
de la Mânăstire. Frînt sub greutatea bizarului obiect ciudat mai scriu și pașii lui țărîna. A plecat odată cu soarele la drum. Cu lacrimi a scris tot dealul. Spre seară a ajuns și el pe culme și-n fața bisericii mici, din lemn a lăsat cazanul jos, pe frageda, speriata iarbă. Soția și copiii și mama și frații pe care niciodată nu i-a avut au început să care gălețile cu apă să umple golul. Lui îi picurau acum lacrimile în acest clopot
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
-ne cărarea. Și a fost sîmbătă și a fost după Sfînta Liturghie De la mânăstirea Acoperămîntului Maicii Domnului Și noi, pelerinii, Alfred, Olysia și pruncul Nicholas Căutînd tot mai adînc în pădure Paraclisul Sfîntului Serafim de Sarov. Din mica încăpere din lemn se auzeau Susurul unui rîu tînăr, litaniile rugăciunii. Am așteptat afară, sub bolta verde a pădurii. Din micul schit au ieșit trei copii Purtînd încă pe buze mierea rugăciunii Iar pe chip aura ei. Cum vă cheamă? i-am întrebat
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
raft și multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul ferestrei. Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și nici căruțașii însetându-și caii la fântână. Bătrânul Aerostate își cheltuiește tutunul pe rotocoale de amintiri în timp ce lemnul ușii scârțâie în vântul lui decembrie. Același lemn din care sunt ridicate crucile de pe deal... Trebuie să călătorești cu mult mărunțiș la tine în ziua de azi ca să plătești duhurile care au băut din laptele subteran - își spuse Aerostate, plângând
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
geamul ferestrei. Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și nici căruțașii însetându-și caii la fântână. Bătrânul Aerostate își cheltuiește tutunul pe rotocoale de amintiri în timp ce lemnul ușii scârțâie în vântul lui decembrie. Același lemn din care sunt ridicate crucile de pe deal... Trebuie să călătorești cu mult mărunțiș la tine în ziua de azi ca să plătești duhurile care au băut din laptele subteran - își spuse Aerostate, plângând. Trebuie să-ți aduni anii în pumni ca să
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
vocea ta nesigură m-a lovit în moalele capului acum cerul se sparge deasupra mea plouă în piața pustie tună și fulgeră (din miezul bucății de chihlimbar mă privește buimacă o zână) Zid Am lăsat ceștile goale pe masa din lemn de nuc am ieșit să ne privim unul pe altul în lumina rece a dimineții ne-am oprit pe aleea galbenă frunzele se roteau în jurul nostru toate lucrurile așteptau să ne apropiem de ele să vorbim despre ele să le
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
aprinsă pe care am avut-o cu Al. I. Ștefănescu tot la Cumpătul. Într-o seară ne adunasem toți cei aflați acolo în holul Vilei nr.2, la televizor, și el ne spunea că țăranii au ajuns în sapă de lemn fiindcă ar fi puturoși; nu fiindcă li s-a luat tot ce aveau, iar la bătrînețe primeau de la colectiv cîte o pensie care nu depășea 100 de lei. I-am amintit că pensia sa împreună cu a Ninei și a tatălui
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
din Biblie ca să spună ceva îngrozitor. Ce se întîmplă? - întreabă directorul fabricii de azbest, întinzîndu-și picioarele înnodate sub masă, ca două glume proaste. De unde vine Potopul? - întreabă conducătorii auto urmărind mișcările fiarei la televizor. Săracii de ei, zice tăietorul de lemne ascuțindu-și drujba pe un cap tăiat. Vai săracii, săracii oameni - se vaită jurnaliștii cu pixuri de otravă, direct pe copaci. - va urma -
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
benoar de fondantă ce e, în cada aproape rotundă, cu ape de scoică pembe, în care, spun răii, stă zilnic întinsă ca să fie distinsă cu Ordinul Băii, - pe-al Jaretierei purtîndu-l și după ce iese din jupă în dreptul noptierei din lemn scump de laur, cînd poți s-o contempli și tu, ca toți membrii Lînei de Aur. ALCOOLINAIRE O damă,-n '909 (cît de albaștri-i pot fi ochii!) în otomana unei rochii mov-purpurii, cu fir și două plătci îmbinîndu-se pe
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
cum cățelandrii cu-abdomenul roz. Venus, mai netandri-i vrea pe băiețandrii care se cred andri- sanții șansei roz; dar ei, încă tandri și cu ochelandri, greu rup din leandrii cîte-o floare roz. Pînă cînd calandrii timpului, netandri, mistuie și-atandri- sează lemnul roz, preschimbînd leandrii, ba chiar palisandrii prea puțin puiandri, într-un terci moroz. THRENOS Pasărea în pasă rea, streptopelia decaocto, amărîta turturea, streptopelia decaocto, guguștiucul gulerat, streptopelia decaocto, porumbelul vulnerat, streptopelia decaocto, singuraticul golumb, streptopelia decaocto, - rana-i nu e
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
și-apoi urcau în tencuiala pereților. îmbătrâneau pe rând mâinile și pereții. doar cineva pe care nu-l vedeam și știam că este umbla prin dreptul ferestrei. și ei aveau încheieturile albite de spaimă și el avea un picior de lemn ."șchioapătă" a zis ea și ziua se ridica neagră din pământ. "stă mereu pe-aproape" a zis tata și ea "cât de aproape" și el a strigat atunci "arată-te" și ziua s-a arătat neagră și adevăratul nostru trup
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
am rămas în cameră și am zis vreau să-mi și ea n-a zis nimic și am zis peste genunchi și s-a întors cu mâna stângă prinsă cu unghiile în mâna dreaptă și obrazul ca o bucată de lemn și ochii și eu am zis vreau să-ți treci părul și ea nu a zis nimic se împlinesc mâine șapte de când părul ei nu mai e părul ei și nici genunchii mei genunchii mei termină odată mi-a zis
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
se socotesc superiori autorilor de ficțiuni cinstite. Chiar săptămîna trecută am auzit la radio un așa-zis filosof (în baza considerațiilor de mai sus, toți filosofii sunt așa-zis filosofi) vorbind disprețuitor despre scriitori! Ne aflam pe terasa cabanei de lemn în care fuseserăm găzduiți, undeva mai la deal și în dreapta, la o distanță apreciabilă de pavilionul central al Așezămîntului. În timp ce Daniela ne spunea povestea lui Valerian, a venit cineva și ne-a întrebat dacă nu vrem să cumpărăm miei de
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
caz n-ar fi crezut că e ce e, ofițer de grăniceri, care păzește fruntariile patriei amenințate de tot felul de dușmani dinăuntru și dinafară. Comandantul a măsurat-o din cap până-n picioare. S-a așezat pe un scaun de lemn, la un birou vechi și scorojit, iar pe ea a ținut-o în picioare. Apoi a tăcut minute în șir: se uita când la ea, când, total aiurea, la un teanc de foi albe pe care le-avea în față
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
clădiri centrale din oraș, în litere de o șchioapă, albăstrui, meșterite din ditamai tuburile cu neon. Sau fi-vom noi oare denumiți ,prima generație a plasticului"? De ce nu, din moment ce pe la sfârșitul anilor '50 și începutul deceniului următor, produsele tradiționale din lemn, textile și metal au început a fi dublate, apoi înlocuite, de copiile lor dintr-un plastic la început extrem de urât, apoi tot mai acceptabil. Dar prima minirevoluție a fost aceea a pixurilor: nici nu vă puteți imagina ce a însemnat
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
cu atât mai tare aveam bănuieli. umblam pe străzi înguste mă-nghesuiau clădirile lor îmi luau pielea de pe mine luau carnea ieșeam la capăt doar suflet. străzi blegite de nefăcut nimic sute de ani. străzi pierdute în vopsea scorojită cu lemnul ferestrelor nedeschise vreodată lipit. eram deprimat. gheorghe observa și el că sunt deprimat mă vedea de departe stingea luminile nu voia să aibă de-a face cu mine. gheorghe! ziceam în șoaptă bucuros c-am găsit în fine unul de-
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
viziunii răzvrătit-anarhice a autorului Cîntecelor la drumul mare, scutindu-l de penibile compromisuri cu propriile structuri imaginare. Poemele din ,,Tribuna", Au fost oameni mulți, Cîntec despre Doja (tipărit de redacție cu titlul schimbat, Pămînt, și cu unele modificări) și La lemne reușesc performanța, deloc ușoară, să-și păstreze universul originar nealterat ideologic, în ciuda tematicii impuse. Iarna, frigul, stîncile, vulturii, pădurea, revolta, cuvîntul, cuțitul și sîngele sunt motive lirice care se înscriu organic într-o sintaxă a metaforelor stănesciene născută din ,,realitatea
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
vară la munte” sunt dovada unui continuu potențial creator. // Timpul curge lin într-un straniu balet,/Înserarea acoperă amurgurile roz violet./ Coboară și urcă-n fântână cumpăna veche,/un greier țiuie insistent, parc-ar fi în ureche./ În schitul de lemn de la marginea zării/ Niște călugări deapănă rugăciunile serii.// Dorina Stoica transmite prin poezia sa o stare sufletească discret gradată pe scara sensibilității umane. Nevoia de a ieși din “conul de umbra” o ajută să treacă de la lumea reală spre cea
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
Voroneților (...corbul a încetat să se mai mire - fluturându-și în ploaie proroacele-i aripi deasupra acestor ecumeniste mușuroaie) behăie cor pravoslavnic în poieni de-amieze cu smerenie călcat-am printre căcăreze un păstor - cu celularul - mugește la turmă... hoți de lemne și jindariul fură fără urmă... munții au chelit măiestru sub securi păgâne „ajutoare-europene”... - edili vor să-ngâne a trecut pe-aici și papa...pardon: patriarhul! și le-a zis la gură-cască: „ia mai strângeți țarcul!” au 'țeles blugiștii noștri că
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt răstignit de propriul meu destin și-n vârful crucii-mi crește o aripă ce-n zborul ei deschis către pământ îmi tot adună clipa de risipă. Și tot cioplind în lemnul ud să scap, mă pierd în soartă cu-o treaptă mai jos, apoi mi-adun într-un poem nescris trăirile-mi rămase de prisos. Mă ard preț de un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se
ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380665_a_381994]
-
secundă din trup și să zboare departe, reconstituindu-mă în văzduh pentru ochii tăi în serile cu ploaie. Timp Cu fruntea în noroi se cern secundele dincolo de imposibilul din noi. Ca pe-o zăpadă iubită caut o ușă veche din lemn cu clanța ruginită. Bunico, mai ții minte când aburii laptelui fiert luau forma trupului meu rătăcit în cuvinte? Mi-am uitat chipul în oglindă, departe, și visele aleargă nebune să prindă cioburile sparte. Se cațără pe zid amintirile, inevitabil, secundele
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
din stele nebune ce pier. Ne caută buimaci și ne-adună din ploi, Devenim zei desculți și nebuni amândoi. Vis Am visat odată că ultima mea dorință ar fi o scrisoare de dragoste de la tine, sculptată în cel mai alb lemn. Aș pune-o în dreptul inimii ca arderea mea să fie o vâlvătaie, ca flacăra trupului meu să ajungă unde eu n-am putut să ajung vreodată. Sunt flacără-vrăjitoare căutându-te frenetic în arderea mea pe rug. Călătorul meu de toamnă
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
renunțe la pământul, boii, plugul și grapa, simboluri ale libertății și demnității sale, pentru a intra în așa-zisele întovărășiri agricole și apoi în G.A.C.-urile de tristă amintire. Alteori, modifică registrul lexical al recruților, dominat de limbajul de lemn al sergenților și caporalilor, cu vocabularul mai modern și agresiv al Danei, care se apropie, prin comportament, atitudine și personalitatea în clocot, de atitudinea nonconformistă a adolescenților din zilele noastre. Cu alte cuvinte, scriitorul își nuanțează stilistic lexicul, ca element
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
de atitudine și de reacție ale generației în blugi din zilele noastre; șarjează copios, ironic și cu intenția vădită de a plăti niște polițe celor care l-au făcut părtaș la situații incomode, de disconfort al comunicării prin limba de lemn a cazărmii, cu stereotipiile arogante, rigide și ridicole ale căprarilor, ‘lenților și ‘gealilor împopoțonați cu aere de Moș Teacă: Aliniați în fața caporalilor, soldații se antrenau: „- Bună ziua, soldați! - Să trăiți, taș’tan! Strigau scurt soldații - Mai tare! - Să trăiți, taș’tan
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]