1,939 matches
-
dovezi extrase din textele Părinților Bisericii. în secolele următoare, stilul solemn și precizia redactării acestor epistole au devenit un model pentru cei ce compuneau scrisorile cancelariei papale; a apărut astfel un nou tip de cursus, așa-numitul cursus Leoninus. Și lexicul acestor scrisori este de o mare puritate. b) Omiliile Scriitor foarte talentat, papa Leon ne-a lăsat un număr însemnat de omilii, din care nouăzeci și șase autentice și douăzeci neautentice. Aproape toate datează din primii ani ai pontificatului său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Macarie; numărul 9 pare că poate fi atribuit lui Marcian (cf. supra). Celor opt rămase li se mai adaugă unul, Despre unirea ipostatică, transmis în două manuscrise. O parte a corpusului s-a păstrat în versiuni în siriacă și arabă. Lexicul, stilul și concepția teologică ne determină să atribuim aceste nouă tratate unui singur autor. Nu se știe însă nimic despre viața lui; din texte reiese doar că era călugăr. Putem stabili unele repere cronologice deoarece Marcu utilizează, aproape sigur, scrierile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
elemente ale Istoriei bisericești se găsesc în textele cele mai disparate: de exemplu, în Patimile Sfîntului Artemie, care a fost martirizat în vremea lui Iulian Apostatul, scriere întocmită de un monah necunoscut, Ioan din Rodos, sau în diverse pasaje din lexicul bizantin de la Suda (sau Suida), ori într-o compilație tîrzie cu caracter biografic, intitulată Viața lui Constantin. în afară de această Istorie bisericească, Filostorgios a scris și alte opere: o apărare a creștinismului contra faimoasei scrieri polemice a lui Pofiriu și o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1997; Vasile Popovici, Lumea personajului, Cluj-Napoca, 1997, 121-144; Dicț. analitic, I, 85-87, 207-209, 239-242, 305-308, 342-344, II, 86-89, 127-129, 376-378, III, 115-117, 128-132, 148-152, 160-163, 185-188, 403-405, IV, 262-267, 359-365, 432-438, 531-535; Glodeanu, Poetica, 303-322; Cărtărescu, Postmodernismul, 293-295; Victoria Moldovan, Lexicul poetic sadovenian, București, 1999; Mircea Tomuș, Romanul romanului românesc, I, București, 1999, 76-131; Dicț. esențial, 735-741; Micu, Ist. lit., 173-176, 248-252; Sorescu, Lumea, 111-118; Z. Ornea, Polifonii, Iași, 2001, 31-37; Ion Pecie, Meșterul Manole. Prozatori ai lumii: Creangă, Sadoveanu, Rebreanu
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
morți. în inscripția de pe piatra de mormânt din gropnița bisericii de la Curtea de Argeș, Neagoe Basarab „vorbește”, în ultima parte a textului, la persoana I, se adresează de dincolo de moarte urmașilor (să bănuim și amestecul Despinei?), comunicându-le o veche (chiar și lexicul) măreție voievodală valahă - „A răposat robul lui Dumnezeu Io[an] Neagoe, voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei și al Podunaviei, în luna septembrie 15 zile, anul 7029 [1521], crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ciudate construcții În formă de turn-cetate-munte-mandala, al căror simbolism Îi e străin. Bunăoară, st¿pa budist de la Manikyala (districtul Rawalpindi) a fost considerat cel dintâi descris de un călător european, acestuia fiindu-i atribuită multă vreme și introducerea termenului În lexicul englez, sub forma tope. Evenimentul, marginal chiar și pentru primii discipoli ai lui Eugène Burnouf, a fost notat de Lordul Elphinstone, În An Account on Afghanistan (1839), cu localizare la vest de Peshawar. Avem toate argumentele, foarte surprinzătoare pentru proliferarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „România literară”, „Vatra” ș.a., în 1996 fiind premiată pentru jurnalism cultural de Uniunea Scriitorilor. Ca poetă, S. se remarcă de la început prin maturitatea scriiturii și construcția sigură a versului, „prin bogăția și diversitatea lexicului” (Laurențiu Ulici). Vădește abilitatea de a trece ușor de la o formulă la alta, exploatează ambiguitatea sau ascunderea semnificatului pentru a evita simplismul. Apreciată a fost îndeosebi Balada crăiesei Mab, „în linia Isarlâkului” lui Ion Barbu, unde poeta etalează o imaginație
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
și cea mai veche mărturie păstrată a stilului epistolar în limba română. Elementele proprii sistemului vechi de redactare a scrisorilor (adresa, salutația și subscripția) sunt în limba slavonă. Vocabularul și aspectul fonetic al textului sunt apropiate de limba română modernă. Lexicul scrisorii este predominant latin, cu puține cuvinte slave (i pak, ot, za) și turcești. Structura morfologică și sintactică a limbii nu diferă prea mult de cea actuală, cu unele elemente morfologice arhaice. Această primă scriere românească este pe deplin închegată
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
ideea romanității neamului și a latinității limbii e susținută cu accente individuale ce nuanțează opiniile, diferențiindu-le între ele. Toți ardelenii atribuie poporului român origine pur romană, afirmând că dacii au fost fie exterminați, fie împinși spre nord; toți derivă lexicul românesc, sau măcar fondul principal de cuvinte, din cel latin; toți se pronunță pentru etimologism și pentru înlocuirea grafiei chirilice cu cea latină (Micu o adoptă de la început, tipărindu-și cu litere „străbune” Cartea de rogacioni pentru evlavia homului chrestin
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
ca și acum, dificil de încadrat în sistemele și grupările de referință succesive ale liricii române postbelice. Deconcertează diversitatea poeticilor invocate, trecerea, într-un spațiu restrâns, de la asociația fulgurantă la curgerea lină din graiul cronicarilor, de la provocări intelectualiste antepostmoderniste la lexicul inclasabil al poeziei populare din culegeri rare. Unitatea întregului o dă proba lecturii cu voce tare, ritmul inflexibil al unui metronom ascuns. Cuvintele sunt încercate ca monedele, după înscris și după puritatea sunetului. Punerea în pagină împlinește aceeași funcție; „stăpân
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
anglistică la „Secolul 20”. A semnat cu pseudonimul Gheorghe Vâlcu texte pentru cântece compuse de tatăl său. Poezia lui Ș. din placheta de debut Troienii (1983), urmată de Lumina și uitarea (1989), se remarcă printr-o constanță stilistică (eufonie și lexic clasic), neanexabilă însă unei conștiințe ironice de factură livrescă. Situate la intersecția problematică dintre omul blestemat să poarte „memoria lucrurilor” și „omul fără nostalgii”, textele se achită de „marea plimbare” în spațiul mitologiilor consacrate (Troia, Ahile, Aiax, William Blake, Shakespeare
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
aceluiași fir („Să nu privești la alții. Să prinzi numai privirea / celui ce este singur, s-o tragi ca pe un fir, / fără ca el să știe, s-o înfășori pe deget, / încet, cu multă grijă”, Artă poetică). O probă este lexicul pasibil de anacronie, folosit la limita excesului. Ș. nu evită, într-un context dominat de Florin Iaru și Mircea Cărtărescu, soluții lirice de tipul „codru”, „colb”, „țărmul mării”, „palide lumini”, „aripi străvezii”, și nu o face la modul ironic. Poezia
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
al Transilvaniei, cântăreț care să celebreze dorul, visul, doina, codrul, cetatea, lumina, izvorul, columna, steaua și grădina de rai, invocate, bunăoară, în Carmen Transilvaniae, poem dedicat lui Ioan Alexandru. Poetul este un tradiționalist, prin sursele de inspirație, prin predilecția pentru lexicul arhaic, regional. Asimilează doina (Doina Iancului, Doina doinei, Doina graiului românesc, Doina timpului), cântecul (Cântec din nai, Cântec din fluier), descântecul (Descântec de dor, Descântecul lui Orfeu), orația (Orația vârstelor), colinda (Colindul vieții), preia trama unor basme, ca În căutarea
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
emblematice ale Transilvaniei, precum Horea și Avram Iancu, ori preamărită natura Munților Apuseni. Poetul năzuiește neîncetat să descopere și să descifreze „semne / De pierdute veșnic raiuri”, „umbrele, lumina / Unor sfinte începuturi”, preocupat însă și de performanțele virtuozității în versificație și lexic. Ca folclorist, Ș. s-a manifestat într-o triplă ipostază: de culegător, precum în Folclor din Țara Zarandului (1962, în colaborare cu Domițian Cesereanu, publicată în seria Folclor din Transilvania), excelând prin atenția acordată autenticității și valorii, caracterului antologic al
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
aspirației spre un lirism pe care modernitatea nu îl poate recupera decât cu mijloace aparte. Astfel, în Duminica realului termenii tehnico-științifici abundă, demonstrând totuși forța transfiguratoare a poeziei. Autorul are abilitatea de a integra elemente aparent nepoetice, vizibile atât în ceea ce privește lexicul (ca în recuzita suprarealistă), cât și sintaxa, iar asocierile sunt surprinzătoare. „Textul” și „cuvântul” sunt laitmotivele poetului, acesta mărturisind: „umil alchimist în / textul vieții/ unde plaga materiei/ e indescifrabilă/ prin porii culorilor/ am zărit/ forma nocturnă a cuvântului”. Pentru S.
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
și la ,,Cahiers jaunes” (cu cronică de film). A mai semnat Ernest Spirt, Ernest Cosma și Armând Lanson. În epoca debutului sau românesc S. pare atașat, cel putin formal, paradigmei clasice de poezie, atent la prozodie și muzicalitate, cu un lexic apropiat de al lui Ion Barbu din perioada lui parnasiana. ,,Geometria” versului deconspira că modele tutelare pe Gérard de Nerval și pe Stéphane Mallarmé. Dar, ca și la Tristan Tzara, cel dinainte de dadaism, tiparul ,,academizant” îmbracă o recuzita și un
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
sunt minate de prozaism și de locul comun, în schimb Paisie psaltul spune... evidențiază, pe lângă ecouri din psalmii arghezieni și din viziunile lui Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Radu Gyr sau Paul Sterian, și un efort de diferențiere, în căutarea unui lexic propriu, a unor motive epice noi și într-o preocupare specială pentru euritmie și bogăția rimei. Pe drumuri bătătorite merge S. și în primele sale cărți pentru copii. Dar plusul de experiență, ivirea unor rezonanțe intime și dobândirea unui simț
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
molimă periculoasă pentru literatura română, cu toate că Émile Verhaeren, de pildă, îi inspira admirație. Ce detesta mai mult Iorga în simbolism era „destrăbălarea”, senzualismul morbid, ruptura de tradiție, vădită mai cu seamă în răsucirea arbitrară a limbii, în alambicarea expresiei, în lexicul extravagant - aspecte proprii, într-adevăr, unei părți a poeziei produse sub impulsul acestui curent, nu însă întregii lirici occidentale moderne. Osândind fără drept de apel aproape toată literatura franceză de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
147 = 148 1 Aceste jocuri sunt deosebit de atractive pentru copii, deoarece conținutul lor apelează și la cunoștințele știute deja de ei, prin propria experiență de viață și au multe ramificații interdisciplinare (jocurile prezentate trimit direct la desen, educație fizică, lectură, lexic sens propriu și figurat etc.) și elevul își poate desfășura mai liber decât la lecția propriu-zisă ingeniozitatea, spiritul de observație, umorul, rapiditatea în acțiune, creativitatea, având și semnificații imediate, la fel cum insuccesul se suportă mai ușor decât în cazul
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
programe pe calculator; Mijloace tehnice: retroproiector, diaproiector, casetofon, televizor, video. Evaluarea Evaluarea inițială. Evaluarea cumulativă verificări de sondaj și globale. Evaluarea continuă pe tot parcursul activităților și la încheierea unei etape. Evaluarea va urmări: nivelul limbajului sub aspect articulator, fonetic, lexic, semantic, gramatical la încaperea activității și apoi pe parcursul terapiei logopedice, în funcție de obiectivele și conținutul fiecărei etape; nivelul structurilor operaționale formate pe baza însușirii logice a cuvintelor, capacitatea de a opera cu cuvintele (de a efectua operații logice de analiză, comparații
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
din ciclul primar. Începând cu clasa a V-a sfera de cunoștințe se îmbogățește, astfel încât se poate vorbi despre structura morfologică, de sinonime și antonime la clasele ulterioare, adăugându-se noi noțiuni despre regionalisme, derivare, compunere, conversiune etc. Prin analiza lexicului, elevilor li se dezvăluie bogăția lexicală a limbii noastre,sistemul intern de îmbogățire a lui, valoarea diverselor elemente lexicale, legătura care există între forma cuvintelor și funcția lor sintactică sau valoarea stilistică. Analiza lexicală poate fi făcută apelând la diverse
Fixarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor ortografice la lecţia de limba română. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bacal Victoria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1135]
-
Scriitorilor (1989), Premiul Uniunii Scriitorilor (1994), Marele Premiu al Inspectoratului Județean pentru Cultură Timiș (1994), Marele Premiu al municipiului Timișoara (1995), Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002). În Studii de stilistică eminesciană T. abordează într-o primă secțiune lexicul, structura gramaticală, stilul și versificația liricii de tinerețe a lui Mihai Eminescu, iar în a doua aspecte stilistice ale creațiilor din perioada maturității poetului. Acest tip de studiu va fi continuat în Expresia artistică eminesciană (1975), unde sunt analizate poemele
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
în Stilul artistic al lui Ion Creangă (1969), unde sunt investigate oralitatea, narațiunea și dialogul, portretul și enumerarea, sinonimia, limbajul aluziv, mijloacele stilistice ale participării, mecanismele declanșării comicului, precum și în Arta evocării la Sadoveanu (1979), care conține comentarii stilistice asupra lexicului, cu deosebire asupra sinonimiei. În Dincolo de cuvânt (1976), volum alcătuit, de asemenea, din studii de stilistică și cu privire la versificație, T. face un excurs teoretic despre sinonimia, omonimia și tectonica textului poetic, pentru ca secțiunea a doua să cuprindă analize referitoare la
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
Serbia, 2003). Caracteristice poeziei de început a lui T. sunt cultivarea teluricului, vizionarismul și interogarea istoriei. Spațiul predilect, satul, este un centru al existenței, temelie a oricărei înfăptuiri. În general aspră și viguroasă ca tonalitate, lirica se bizuie pe un lexic îndeobște necăutat. În volumul Conul de sine (1999) va fi inclusă o poezie mai interiorizată, cu deschideri spre metafizic, unde eul își pune întrebări grave, fascinat de cunoaștere și absolut. Clepsidra de sare (2000) accentuează propensiunea spre meditație. Vârstele omului
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
Bogza i-au adus lui T.-M. renumele de avangardist. De fapt, structural reticent față de îndrăznelile extreme ale avangardei, într-o bună parte a producției sale el apare mai degrabă ca un postsimbolist, adept al înnoirii mai ales la nivelul lexicului și al recuzitei imagistice. Fascinat de modernitate, ispitit și de postura militantă, permeabil la sugestii expresioniste, ca în remarcabilul poem Jazband cu lăutari țigani, a dat, în anii ’20 și ’30 din secolul trecut, o poezie asimilabilă unei anumite zone
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]