1,038 matches
-
a trimis acolo. De la Ministerul de Război, materialul a ajuns la Marele Stat Major, mai exact la Secția a IX-a Contrainformații, care a primit ordin să ancheteze acest caz. Ancheta, întreprinsă în perioada următoare, a identificat în București un librar cu numele de Stănculescu, proprietar al unui magazin, situat pe Bd. Elisabeta nr. 5, încă din anul 1913. În mediile librarilor, tipografilor și editorilor din Capitală, Alexandru Stănculescu se bucura de o bună reputație, nefiind cunoscut cu simpatii politice evidente
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Contrainformații, care a primit ordin să ancheteze acest caz. Ancheta, întreprinsă în perioada următoare, a identificat în București un librar cu numele de Stănculescu, proprietar al unui magazin, situat pe Bd. Elisabeta nr. 5, încă din anul 1913. În mediile librarilor, tipografilor și editorilor din Capitală, Alexandru Stănculescu se bucura de o bună reputație, nefiind cunoscut cu simpatii politice evidente, vicii sau necinstit în afaceri. De asemenea, cercetările au evidențiat că numitul nu a efectuat niciodată voiaje în străinătate și nici
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
au evidențiat că numitul nu a efectuat niciodată voiaje în străinătate și nici nu avea în anturaj (familie, vecini, prieteni, parteneri de afaceri) persoane dubioase. Secția a IX-a Contrainformații a alcătuit un referat cu concluziile rezultate în urma discuțiilor cu librarul Alexandru Stănculescu despre broșurile ajunse la Moscova, via Viena. Acesta a declarat că, între anii 1917-1921, nu a deținut nici un exemplar din aceste regulamente, dar în perioada 1910-1917 asemenea lucrări se vindeau în comerț, putând fi procurate de oricine era
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
mari colecții din țară. Colecțiile bibliotecii, cu caracter enciclopedic, s-au îmbogățit prin: • Donații; • Achiziții prin cumpărare; • Exemplare provenite prin depozit legal (funcționează din 1851); • Schimb internațional; Printre donațiile importante menționăm cele făcute de Vasile Lupu, Mihail Sturdza (600 volume), librarul Alexi (295 volume), V. Pogor fiul, George Apostoleanu, Teodor Veisa, Negură, G. Sion, Charles Fieweger, A. Treb. Laurian, Vasile Drăghici, arhimandridul Dionisie, B. Peltechi, Scarlat Crupenschi, Gr. Cobălcescu, B. P. Hașdeu (37 volume + 4.000 volume, la plecarea sa de la
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
Pe firul istoriei, directorii B.P. Hașdeu și M. Eminescu se implică mult în cumpărarea unor adevărate valori, gestionând cât mai bine bugetul. Este perioada în care se achiziționează carte străină veche de la anticari sau particulari, uneori chiar din străinătate, de la librari cunoscuți în apusul Europei: librăria Firmin Didot Freres din Paris, Casa Wilhelm Braumuller de la Viena sunt doar două exemple. Este perioada în care încep și schimburile între biblioteci, în timpul directoratului lui G. Pascu exista o lista de 30 de parteneri
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
de 25.000 volume. Se remarcă prin : • Întocmirea unor rapoarte foarte detaliate privind necesarul instituției, cu ordine și metodă germană. • Solicită și provoacă donația Constantin Hurmuzachi. • Face o statistică a cititorilor și a lucrărilor consultate pe materii • Inițiază legături cu librari vienezi pentru cumpărarea unor publicații Mihai Eminescu (1850 1889) „Jur în numele lui Dumnezeu și declar pe onoare și conștiința mea: Credință domnitorului Carol I și constituțiunii Țării mele de a-mi împlini cu sânțenie datoriile ce-mi impune funcțiunea mea
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
remarcă prin: • Rapoarte temeinice • Inventarierea mobilierului • Legarea unui anumit număr de cărți anual • Cadrele didactice sunt consultate în permanență în vederea achiziționării cărților • Anual se înscriu cărțile intrate în bibliotecă și se cataloghează după specialități, limbi și alfabet • Stabilește legături cu librarii din Apus • În 1898, biblioteca avea peste 100.000 vol. Victor Dogar și Vasile I. Radu sunt directorii care încearcă să recupereze de la profesori cărțile împrumutate. Giorgi Pascu (1882-1951) În perioada directoratului său, • Are intervenții teoretice (articole și proiecte de
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
1 iulie 1916, în premieră în bibliotecă, catalogul pe fișe • Mărește numărul angajaților • Reglementează problema colecției de monede și obiecte vechi, cedându-le Muzeului de Arheologie (1916) • Propune înființarea unui atelier de legătorie propriu 125 • Achiziționează publicații din străinătate prin librarii vienezi • Proiectele sale, moderne, bazate pe tehnici științifice de lucru vor fi continuate de K. K. Klein Petre Andrei (1891-1940) Interimatul său în bibliotecă se caracterizează printr-o perioadă în care tinerii cu studii la facultăți de prestigiu din țară
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
atunci când consultă înregistrările bibliografice. Studiul preferă o abordare din perspectiva utilizatorului, pentru a analiza cerințele sale informaționale. Se consideră că utilizatorii înregistrărilor bibliografice acoperă un spectru larg, ce include nu doar bibliotecari și clienți ai bibliotecilor, ci și editori, difuzori, librari și furnizori de servicii informaționale din afara mediului tradițional bibliotecăresc. Studiul ia în considerare largul spectru al aplicațiilor în care se utilizează înregistrările bibliografice: achiziții, catalogare, evidența circulației și împrumutului interbibliotecar, conservarea, regăsirea informațiilor, servicii de referințe. Sursele principale utilizate în
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
puțin sau deloc față de paratext); cititorilor (rolul paratextului este, în esență, un rol de manipulare, de influențare a lecturii); autorilor (pot exista efecte perverse: o prefață prea elogioasă poate "distruge textul"; o anumită reclamă poate dăuna cărții); mediatorilor de carte (librari, bibliotecari, documentariști). Prin urmare, cum poate fi abordat paratextul din perspectiva pragmaticii și a teoriei comunicării? Necesitatea unei asemenea reflecții este cuprinsă în concluzia lui G. Genette: O ultimă caracteristică pragmatică a paratextului este ceea ce eu numesc, prin împrumutul liber
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și mijlocii să "reziste". Astfel, Le Seuil s-a consolidat ca distribuitor, alăturîndu-se unor prestigioase edituri precum Éditions de Minuit și alte nume de marcă mai recente (Autrement, Rivages, Odile Jacob, Arléa...). Cu o frumoasă imagine de marcă în rîndul librarilor și presă, manifestînd mare prudență comercială în alegerile editoriale, Le Seuil apare pentru mulți, dacă nu ca un model, măcar ca un exemplu reușit de adaptare la constrîngeri fără un compromis excesiv. Dar Le Seuil și editurile pe care le
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este consacrat teatrului, al doilea muzicii și al treilea, în mai, colecției de cărți de buzunar care va fi lansată sub titlul Babel. Aceste noi modificări au la bază ideea unei comunicări din ce în ce mai importante în relația dintre noi, editorii, și librarii, bibliotecarii, ziariștii și cititorii. Noi am dori ca astfel ei să aibă acces la fondul nostru editorial și să afle cu precizie care sînt cărțile și autorii, traducătorii, prefațatorii și comentatorii lor. Dar acest demers subliniază și importanța pe care
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
doilea paragraf se realizează prin reluare demonstrativă, privilegiul unui substitut care anunță o concluzie. O primă concluzie: importanța crescîndă a comunicării. (10) [P8] Aceste noi modificări au la bază ideea unei comunicări din ce în ce mai importante în relația dintre noi, editorii, și librarii, bibliotecarii, ziariștii și cititorii. [P9] Noi am dori ca astfel ei să aibă acces la fondul nostru editorial și să afle cu precizie care sînt cărțile și autorii, traducătorii, prefațatorii și comentatorii lor. În [P9], valoarea consecutivă a lui ASTFEL
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Actes Sud. Cuvîntul înainte subliniază faptul că pertinența argumentativă constă în enunțarea și în valoarea locutorului-enunțător (EU-VALID) și implicit în co-enunțători (NOI-VALID); acest ultim aspect este sensibil la punerea în lumină a unei validități a propozițiilor așteptată de "partenerii" editorului (librari, bibliotecari, ziariști, cititori: "ei să aibă acces..." [s. n.]) și manifestată explicit în apelul final către public [P14]. O macrostructură semantică, rezumat al cuvîntului înainte, poate fi construită pe baza ultimei propoziții (catalogul ca mărturie a recunoștinței editorului față de public), consecință
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
31 decembrie 1838. După un număr de probă, ieșit la 20 decembrie 1837, în prima zi a anului următor se tipărește întâiul cotidian românesc, avându-i redactori pe profesorii Florian Aaron și George Hill, iar ca editor pe tipograful și librarul Frederic Walbaum. Gazeta se imprimă mai întâi cu caractere chirilice, pentru a se folosi apoi, de la 9 iunie, alfabetul de tranziție. Era o întreprindere curajoasă, care își găsea un îndemn în existența „Curierului românesc” și o justificare în interesul tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289347_a_290676]
-
colecție, a necesitat cheltuieli imense, dublate de o constantă preocupare pentru tot ceea ce putea fi valoare în ordinea creării unei culturi artistice și științifice. Înconjurat de un cerc de specialiști, între care, alături de amintitul Hahnemann, figura un număr important de librari și bibliofili, el se evidențiază și dintr-un alt fapt remarcabil: încurajarea artiștilor și a oamenilor de știință din Sibiu. Era acolo o atmosferă de entuziasm, o efervescență spirituală meritorie pe care, așa cum am văzut, cancelarul Teleki de la Târgu-Mureș o
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în spiritul iluminismului francez, conceptul de libertate, lasă să se întrevadă care sunt noile forme de guvernământ și însușirile republicii. Petru Maior este în posesia cărții Lettres anglaises, iar Emil Buczy deține ediția germană din Anti-Machiavel; Martin Hochmeister, tipograful și librarul sibian cu o senzațională colecție (care poate fi estimată cu ajutorul unui Catalogus librorum variarum linguarum... qui venales iusto prostant pretio, Cibinii, 1779) este unul dintre importanții receptori, lui datorându-i-se cumpărarea, dar și răspândirea multor exemplare de valoare, unele
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mediatorul contactelor cu ideile noi ale Apusului? Cum s-a observat, la cărțile sale au acces nu doar nobilii, cărora li s-au asociat (în sensul lecturii) profesorii, oamenii de litere, gânditorii, ci și burghezia de rând, reprezentată de editori, librari, negustori. Voltaire le insuflă, o dată în plus, gustul pentru cunoașterea istoriei, dar o face într-o formă nouă în care orice subiect este analizat în sens național și universal (Mélanges historiques). O face cu totul altfel, căci atunci avea loc
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
decenii au prilejuit un dialog viu cu Occidentul. Sintezele istorice, izvoarele trecutului în ediții tipărite de învățații austrieci și germani, bibliografii, cataloagele unor mari biblioteci, literatura iluminiștilor germani și francezi, chiar textele lor filosofice, toate l-au interesat constant. Prin librari, anticari, colportori, prin schimb sau relații directe, alteori prin mijlocitori trimiși în capitalele Europei cu misiuni diplomatice, Stratimirović procură o sumă considerabilă din cărțile lumii civilizate care tind să modifice destinul omenirii. Cucerit de Europa Apuseană - devenise membru al Societății
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
tinde spre universalizare. Cel mai bun exemplu sunt lojile masonice, adevărate pepiniere ale noilor idei, unde activau de la demnitari și consilieri de stat, până la nobilime comună, de la profesori, oameni de știință și de litere, gânditori, până la burghezime de rând, editori, librari, negustori. Ceea ce arată că, dincolo de starea de înapoiere, mișcarea de idei se află într-un proces de evidentă metamorfozare. Aristocrația cultă le va face cunoscute, le va populariza. Cf. studiul lui Éva H. Balăzs, în volumul Les Lumières en Europe
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
lui Moise Grinberg, croitor din Mihăileni, stabilit, ulterior, la Brăila, B., al doilea născut, a trebuit să ia de timpuriu viața pe cont propriu. Lipsit de mijloace, a întrerupt pregătirea școlară la nivelul ciclului primar, dar nici una dintre ocupațiile încercate (librar, vânzător de vopsele etc.) nu-l va reține. Și-a însușit, ca autodidact, limbile ebraică, franceză și germană, care, alături de idiș și română, i-au lărgit orizontul. Activează în gruparea literară „Licht” și editează bilunarul „Der Hamer” (1916, împreună cu Iacob
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
cărții vâlcene”, LCF, 1982, 5; Dan Mutașcu, File din istoria cărții, SPM, 1982, 5; Traian Cantemir, „Istoria cărții vâlcene”, ATN, 1982, 5; George Niță, „Drumuri pe Olt”, R, 1983, 8; Mircea Filip, „Drumuri pe Olt”, ATN, 1984, 10; Ilie Purcaru, Librarul scriitor, FLC, 1984, 43; Vasile Lucaciu, „Inscripții în cărbune”, TR, 1985, 44; Claudiu Daniel, „Oameni și locuri din Vâlcea”, ARG, 1986, 1; Ion Topolog, Oameni și locuri vâlcene, AST, 1989, 10; Datcu, Dicț. etnolog., II, 67; Ion Măldărescu, Emilian Frâncu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
Fără a putea verifica exact, ceva mă face să cred că este o reminiscență de la mai vechile pelerinaje, când jandarmeria nu intervenea în formarea rândului de așteptare. Standul de cărți religioase de la o cunoscută mănăstire din Bucovina. Discuție cu „părintele- librar”, responsabil cu vânzarea de carte religioasă. Cum nu erau prea mulți potențiali cumpărători în zonă la acea oră, iar părintele dădea semne că ar dori să vorbească cu cineva, profit de ocazie pentru a-i adresa câteva întrebări, după ce-i
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
prea mulți potențiali cumpărători în zonă la acea oră, iar părintele dădea semne că ar dori să vorbească cu cineva, profit de ocazie pentru a-i adresa câteva întrebări, după ce-i spun în prealabil că am lucrat și eu ca librar, dar într-o țară străină. „În Italia ?”, întreabă curios tânărul călugăr, care veghea asupra unui raion impresionant de cărți religioase, de la Biblii la povești creștine pentru copii. Îl întreb pe ce criterii își alege cărțile expuse spre vânzare, care sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
scară, care ar fi putut la început să ajute la determinarea indicilor de performanță socială și politică a diverselor medii contemporane, în care se eșalonează televiziunea, radioul, presa scrisă, cartea, discursul neretransmis etc. Astfel, vorbind abstract, fără a mai număra librarii, profesorii de școală și poștașii, pe cînd în 1280 erau 20 000 persoane (călugări predicatori sau cerșetori) care transmiteau un cuantum dat de informație unui număr de două milioane de credincioși, în 1780 erau de zece ori mai puține și de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]