685 matches
-
oră timpurie a dimineții, că va sta lângă ea pe banca verde, că o va asculta povestindu-i cum se încarcă pistolul și o va privi. Nu mai avea nevoie de nimic altceva. De vreo două sau trei ori îi licări în minte întrebarea: ce-o fi având de gând să-i spună și ce problemă importantă ar putea să fie? Pe lângă aceasta, de existența reală a acestei „probleme importante“, pentru care fusese chemat, nu se îndoise nici o clipă, însă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât la un singur lucru, poate că nici n-ai fi ridicat cuțitul asupra mea. Atunci am presimțit asta de cu dimineață, privindu-te; știi în ce stare eram atunci? De cum am făcut schimb de cruci, poate, mi-a și licărit gândul ăsta în minte. De ce m-ai dus atunci la bătrână? Cu asta ai vrut să-ți stăpânești mâna? De fapt, nici nu se poate să te fi gândit, ai presimțit numai, ca și mine... Am simțit amândoi același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați fost? — Săptămâna trecută, noaptea? Nu cumva chiar ți-ai pierdut mințile, băiete? „Băiatul“ tăcu iarăși cam un minut, punându-și degetul arătător la frunte, parcă gândindu-se la ceva; însă în zâmbetul lui palid, strâmb în continuare din cauza spaimei, licări brusc ceva parcă șiret, chiar triumfător. — Dumneavoastră ați fost! repetă el în sfârșit, aproape în șoaptă, dar absolut convins. Ați venit la mine și ați stat tăcut pe scaun, lângă fereastră, o oră întreagă, chiar mai mult; de la doisprezece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ceva, după miezul nopții; apoi v-ați ridicat și ați plecat când era trecut de două... Dumneavoastră ați fost, dumneavoastră! De ce m-ați speriat, de ce ați venit ca să mă chinuiți - nu înțeleg, dar dumneavoastră ați fost! Și în privirea lui licări deodată o ură infinită, în pofida tremurului de spaimă, care tot nu i se potolise. Acum, domnilor, veți afla totul, eu... eu... ascultați... Iarăși, teribil de grăbit, își înșfăcă foile de hârtie; acestea alunecară și se împrăștiară, el se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pare că mă gândeam la altceva. De pildă, eram mai interesat de întrebarea de ce Rogojin, care dimineață era în halat de casă și papuci, se îmbrăcase acum în frac, vestă albă și-și pusese cravată albă la gât? Mi-a licărit și gândul: dacă e o vedenie și nu mi-e frică, de ce nu m-aș ridica acum să mă apropii și să mă conving de asta? Poate că nu am îndrăznit și-mi era frică. Dar atunci, de îndată ce am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și, poate, nedorind nici ea să se dea jos din pat. Se mai întâmplă. — Și astea-s toate dovezile dumitale? Sunt prea puține. — Prințe, dar judecați și dumneavoastră: pe cine să bănuiesc? încheie înduioșător Lebedev și o scânteie de șiretenie licări în surâsul lui ironic. Ar fi bine să mai scotocești încă o dată prin camere și prin sertare! rosti prințul îngrijorat, după ce se gândi câtva timp. — Le-am scotocit! oftă și mai înduioșător Lebedev. — Hm!... Și de ce, de ce trebuia să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
orgolioasă, că și vanitatea ei parcă ar fi reprimată; așa ceva observa uneori, aproape de fiecare dată, când ieșea de la Epancini. Și iată că acum se întorcea tot de la ei, fiind cuprinsă, așa cum am spus, de o îngândurare îndurerată. În această îndurerare licărea și ceva amar-ironic. La Pavlovsk, Ptițân locuia într-o casă de lemn nearătoasă, dar încăpătoare, situată la capătul unei străzi prăfoase; casa urma să treacă cu totul în proprietatea lui, așa că el, la rândul lui, începuse demersurile pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ardalionovna, desfăcându-și brațele. Lui Ganea nu-i venea să se laude în acest moment, dar nu putea să nu-și dea pe față triumful, mai ales după prezicerile atât de umilitoare ale lui Ippolit. Un zâmbet de satisfacție îi licări vădit pe față. De altfel, și Varia începuse să strălucească cu totul de bucurie. — Și asta chiar în ziua când se anunță logodna. Poftim, mai ia-o în serios după una ca asta! — Tu ce crezi că vrea să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adeseori chiar discutau în contradictoriu; în cele din urmă, Napoleon parcă începuse să fie de acord cu el. În cabinet erau ei doi, eu eram al treilea, aproape nebăgat în seamă. Deodată, Napoleon mă zărește întâmplător, un gând ciudat îi licărește în ochi. „Copile, îmi zice el brusc, ce zici: dacă mă convertesc la credința ortodoxă și-i eliberez pe sclavii voștri, rușii mă vor urma sau nu?“ „Niciodată!“ am strigat eu cuprins de indignare. Napoleon a fost uimit. „În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din timp: să nu-mi mai apari pe urmă în fața ochilor! Auzi? Vorbesc serios! De data aceasta vorbesc cât se poate de serios! Într-adevăr, își rostise serios amenințarea, încât chiar ceva neobișnuit se simți în vorbele ei și-i licări în privire, ceva ce până atunci prințul nu mai observase la ea, ceva ce, desigur, nu mai semăna a glumă. — Ei bine, ai făcut în așa fel, încât de-acum voi „vorbi“ cu siguranță și chiar... poate... voi sparge vaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
neliniștit spre capătul canapelei. Puțin probabil ca aceste mișcări să le fi făcut în mod conștient, dar tocmai de aceea comportamentul ei amplifica jignirea. În sfârșit, privi ferm și drept în ochii Nastasiei Filippovna și citi pe loc tot ce licărea în privirea înciudată a rivalei. Femeie fiind, o înțelese pe cealaltă ca femeie; Aglaia tresări. — Știți, desigur, de ce v-am invitat aici, spuse ea în sfârșit, dar cu vocea scăzută și chiar oprindu-se de vreo două ori în timp ce rostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din Chișinău. A fost redactor la „Țăranul sovietic” și la „Moldova socialistă”, a colaborat la emisiuni literare radio. În 1973 se stabilește în Israel. V.-W. este autor al unor volume de proză scurtă, majoritatea pentru copii: Anicuța (1953), A licărit o stea (1957), Treceau cocorii (1958), Arbori de veghe (1962), Popasuri (1963), În pragul casei (1964), Strada (1972) ș.a., în care explorează mai ales universul infantil. A compus povestiri, nuvele și romane și din nevoia, așa cum mărturisește el însuși, de
VLASTARU-WEXLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290611_a_291940]
-
iarna 1972-1973 și trimis clandestin peste graniță, se remarcă tocmai prin caracterul realist al descrierii unor tablouri și episoade ale vieții românilor și evreilor basarabeni (războiul, deportările care au urmat etc.), prin verosimilitatea prezentării personajelor. SCRIERI: Anicuța, Chișinău, 1953; A licărit o stea, Chișinău, 1957; Treceau cocorii, Chișinău, 1958; Chirică, Chișinău, 1960; Povestiri, Chișinău, 1960; Perdeaua de plopi, Chișinău, 1961; Arbori de veghe, Chișinău, 1962; Creasta pestriță, Chișinău, 1962; Pașii, Chișinău, 1962; Popasuri, Chișinău, 1963; În pragul casei, Chișinău, 1964; Ștrengarii
VLASTARU-WEXLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290611_a_291940]
-
deveni mireasa feciorului de Împărat, deși lui Îi da brânci inima spre cealaltă. Călugărașul face să apară peste noapte un palat mult mai frumos, are loc recunoașterea fetei deghizate, apoi pedepsirea arăpoaicei și căsătoria celor doi sortiți. Basmul cu păpușica licărea are același motiv ca basmul precedent, cel al fetei care-și află ursita Într-un mort. Fetei mult dorite de perechea Împărătească nu-i da inima brânci să se mărite, flăcăii o tot ocoleau, parc-avea peri În cap, iar
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
în văpaie un zeu torturat scăpând dintr-o turmă informă de duhuri în mână cu apa și coiful furat. Dar el se întoarse deodată, și-apoi comoara din coif le-o dădu înapoi. Atunci, călăreții strigară în cete, și stânci licărind repetară: - De-acum noi nu mai cunoaștem nici foame, nici sete 27și nici oboseala de luptă sau drum. Și du-ne, Stăpâne, de-acum unde vrei: cu tine noi nu suntem oameni, ci zei. (Ștefan Augustin Doinaș, Alexandru refuzând apa
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
deveni mireasa feciorului de împărat, deși "lui îi da brânci inima spre cealaltă." Călugărașul face să apară peste noapte un palat mult mai frumos, are loc recunoașterea fetei deghizate, apoi pedepsirea arăpoaicei și căsătoria celor doi sortiți. Basmul cu "păpușica licărea" [Teodorescu] are același motiv ca basmul precedent, cel al fetei care-și află ursita într-un mort. Fetei mult dorite de perechea împărătească "nu-i da inima brânci" să se mărite, flăcăii o tot ocoleau, "parc-avea peri în cap
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
a apei - realitatea e pe undeva pe lângă imaginație), însă vine cu o doză de sentimentalism crud care acolo lipsea. Nu e vertij, e un murmur ucigaș spus la capătul pătuțului și ascultat de spirite zornăitoare, de capete cu găvane goale, licărind în apa împuțită a căzii. Știind ce a făcut Palahniuk după Haunted, în RANT, mă întreb unde o să se oprească... După ce ai terminat de murmurat cântecul de leagăn, te întrebi iarăși dacă nu cumva, ținând în mâini o astfel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
verbele de existență au două argumente: entitatea care există și localizarea acestei entități. 3.2.2.5. Verbele de emisie de sunete 22, de lumină, de miros, de substanțe (buzz 'a bâzâi', clang 'a zăngăni', flash 'a fulgera', gleam 'a licări', reek 'a duhni', smell 'a mirosi', gush 'a se revărsa', spout 'a se scurge') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 11, 91) − nu pot fi clasificate ca fiind inacuzative sau inergative numai pe baza sensului: verbele de emisie de sunete care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu să scrii pe sfîntul pămînt, erodăm, rezultatele în asemenea semne, lumina parcurs complet în variabila Onești, departele, obiectele gării, clădirile "Uton", Filiala TMUCB, controlor de bilete, fundal complet detașat turnurile rafinăriei "Rafo", Borzești-Sinestezie: vuiet de garnituri derivate din țiței licărește negru, dezastrul simbolurilor: hic sunt leones! pe sincope tehnice aceasta ar fi Opera, febrilă anatomic, revoluționară social, exponențial schimbată în planul matematic, adică temporal, aspecte ale limitei în pionieratul deplasarea cu mii de tone de traseu fix, trenul, largul insulei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a ramificației secundare pentru un oraș mai important decît ea, Tîrgul Doamnei medieval, locomotiva cenușiu slinos, negrul plin al pămîntului, pe care nu-l mișcă viteza, limita zării suprasolicitate, pentru cealaltă revărsare de lume stele, din fondul tot mai palid licărește ca totdeauna, clipă de meteorit piere la cîteva zeci de metri de sol, tovarășul de 60-70 de ani în lipsă de parteneri de conversație, țin chipul geamului, transferul în duh, gîndește-te că stau în locul tău, de ce te miră că intri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti din 1780 și Legiuirea Caragea din 1818 în Țara Românească și Codul lui Scarlat Callimachi din 1816-1817 în Moldova). În bezna națională a secolului fanariot (așa cum este el perceput în conștiința istorică românească) au licărit primele lumini educaționale. Într-un document emis de fanariorul moldovean Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), stau înscrise principii de pură sorginte iluministă: "Cultura este o fîntănă care curge și din care țîșnește lumina. Școala este un cuib de înțelepți, o grădină
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lui Traian, pe care o admiră în toată măreția sa. În fața acestui simbol al virtuților latine, Badea Cârțan se închină creștinește, așa cum o făcea în fața icoanelor din biserica satului său Oprea Cârțișoara. Soarele asfințise de mult, stelele se arătaseră și licăreau pe cerul Italiei, iar ciobanul nostru, nu din obișnuința de a se culca acolo unde-l apuca noaptea, ci din dragostea descoperită față de acest simbol al originii sale, își întinde sarica, pune capul pe soclul Columnei și doarme toată noaptea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
poate desprinde nicicând. Iată ce i se întâmplă lui Dionis când, în fața casei, iubita acestuia cânta acompaniindu-se de notele dulci ale unui clavir: I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde 256. Crezul geniului său poetic îl face să mediteze de tânăr la contrastul dintre ce este formal și ce este profund în ființa sa; și o face cu atâta profunzime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de regăsirea de sine a acestui popor (popoare?), re-plasat într-o geografie în care fusese multă vreme absent. N-a fost scos din Mausoleu, portretul i-a rămas în Piața Tien An Men. Orientalii știu a vedea și binele ce licărește dincolo de întunecimea răului. C ine-l mai citește, astăzi, pe Hasdeu? Iaca, eu! Am găsit, la un anticar de pe strada Lăpușneanu, o carte oropsită, fără coperți, ce mi-a fost oferită contra sumei modice de 10 lei. M-am întors să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la urși, ori la mistreți, în codrii din Obcinile Bucovinei. Era un om înalt, slab, deșirat, ușor adus de spate. Blond. Avea o față lunguiață, cu multe riduri în jurul ochilor, cu niște sprâncene groase, brumării, bârligate și stufoase, sub care licăreau doi ochișori albaștri, spălăciți. Când îți vorbea, clipea, te privea în ochi, așteptând blând să vadă în ce măsură îl urmărești și-i cântărești propriile-i vorbe. Era un poliglot erudit. Știa vreo patru-cinci limbi. Germana. Poloneza. Franceza. Engleza. Rusa. Și, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]