738 matches
-
intrase într-un canion îngust. Drumul era tăiat drept printre pereții aproape verticali de stâncă. O străfulgerare scurtă pe versantul stâng îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este acolo. În același loc văzu din nou licărirea de lumină. Pricepu pe loc despre ce era vorba, cineva supraveghea drumul printr-un binoclu. Nu putea fi decât un dușman, nu avea nici un dubiu că omul respectiv avea alături și o armă. Își dădu seama imediat că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
containerul în care îl închisese Boris Godunov. Pricepuse că rămânea fără aer și urma să moară, era împăcat cu gândul acesta. Timpul se oprise în loc iar el se prăbușea într-un abis fără capăt. Era întuneric și frig. Apoi, o licărire luminoasă apăru în depărtare, transformându-se cu repeziciune într-un tunel strălucitor a cărui albeață îi ardea privirea. Căderea încetinise, oprindu-se apoi de tot. Acum, o forță căreia nu i se putea opune îl trăgea tot mai repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de calcul unde era angajată. Acesta a dat mâna cu ea și a bătut-o pe umăr părintește. Cum se considera o femeie pricepută la bărbați (nu degeaba se măritase de trei ori), a zărit în ochii tânărului conducător o licărire de interes cu care era obișnuită. Amuzată, a povestit apoi tuturor că acesta i-a făcut ochi dulci. Ba chiar susținea că ar putea să se ducă oricând la el în audiență la București să-i ceară un apartament. Statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mă privi uimit aproape un minut, fără ca eu să scot o vorbă. Nu l-am văzut în viața mea, zise el. Nu prea știam de ce a spus asta, întrucât am avut senzația certă că am prins în ochii lui o licărire de recunoaștere. Nu mai cădeam atât de ușor pradă sfielii ca acum câțiva ani, așa că i-am zis: — Am văzut-o deunăzi pe soția dumitale. Eram convins că ai vrea să afli ultimele vești despre ea. A râs scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ăsta. Era obscur, poate, dar mi s-a părut că-i întrezăresc sensul. — Ești fericit? l-am întrebat. — Da. Am tăcut. L-am privit, dus pe gânduri. Mi-a susținut privirea și curând în ochii lui s-a ivit o licărire de sarcasm: — Mă tem că ți se pare condamnabil, nu? — Prostii, i-am răspuns prompt. Nu-l poți considera condamnabil pe șarpele boa; dimpotrivă, mă interesează procesele lui mintale. — Deci mă privești cu interes pur profesional? — Absolut. — Atunci e corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
n-am primit nici un răspuns. Am încercat clanța și am constatat că ușa nu era încuiată. Am intrat înăuntru urmat de Stroeve. Era întuneric în cameră. Am putut vedea că e un fel de pod cu acoperișul mansardat și o licărire slabă, doar un pic mai puternică decât în bezna cea mai adâncă, venea de la o lucarnă. — Strickland! am strigat. Nici un răspuns. Totul, era într-adevăr teribil de misterios și mi s-a părut că Stroeve, aflat la un pas în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întrebat. A ricanat: „Mon pauvre ami“, mi-a spus, „se vede bine că habar n-ai ce înseamnă să fii artist“. Căpitanul Brunot se întoarse către mine cu un zâmbet blând și în ochii lui întunecați și buni era o licărire minunată: — M-a nedreptățit, căci și eu știu ce înseamnă să visezi. Am și eu viziunile mele. În felul meu sunt și eu artist. Cu toții am tăcut o vreme, iar Tiaré și-a scotocit buzunarul încăpător și a scos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se prăbușească fără suflare. Avu, ce-i drept, și de rândul acesta o clipă de amețeală și se sprijini de balustradă. Dar își veni repede în fire. Se făcuse palidă, ca o moartă. Numai în ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele își pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surprinde cineva. Am fugit pe scări în jos ca un hoț, lăsînd-o acolo, buimăcită încă de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped apele Nilului în sezonul ploios. Doar o clipă apucă Carla să murmure, cu glasu-i melodios și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și s-o facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai mult o întărâtă și o agită, iar asta nu se știe de ce. Broboane mari de sudoare începură a-i scălda toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o îndemne să se liniștească încă o dată, căci dânsa se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toată viața. Cele două drumuri din fața lui reprezentau un punct de răscruce și o finalitate. Dar vederea care se înfățișa ochilor lui în noaptea aceea nu-l îndemna spre nici un fel de reflexii. În schimb, cerul larg ce-i arăta licărirea pașnică a stelelor părea să făgăduiască o mare schimbare în lume, care urma să înceapă, odată cu zorii noii zile. Nu se dăduse nici o comandă de odihnă, dar calul lui Mitsuhide se oprise, iar seniorul stătea în șa, profilându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mormăia Mitsuhide, atunci nimeni n-ar mai putea să mă alunge din capitală. Chiar și după ce hotărâse această strategie, era tulburat de marea diferență numerică dintre trupe. Creierul lui Mitsuhide funcționa prin calcule, iar acum nu mai exista nici măcar o licărire de speranță că avantajul ar fi fost de partea lui. Mai mult, undeva, un mic fior de frică începea să-și croiască drum în conștiința lui. Acest fapt în sine putea juca rolul decisiv între victorie și înfrângere. Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îl dojenise pe Yojiro. Vântul scotea un sunet mult mai tânguitor decât în timpul zilei. Dincolo de panta blândă se întindeau plantații și grădini de legume. La răsărit era Kuga Nawate; la miazănoapte, munți, la apus, Râul Enmyoji. Dar, în întuneric, numai licărirea palidă a stelelor strălucea peste câmpul de luptă. Nu trecuseră decât trei ore între Ora Maimuței și a doua jumătate din Ora Cocoșului. Drapelele lui Mitsuhide umpluseră toată câmpia. Acum unde erau? Toate fuseseră doborâte. Ascultase numele morților până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-l îngrijora nimic. Are tot ce-i trebuie acasă. E dintr-o familie bogată, taică-său e proprietar de atelier. Cătălin auzea lângă ureche șoapta înveninată a lui Gigi Velicu. Întorcea iute capul și întrezărea în ochii lui o licărire de invidie. Rămânea nelămurit ce fel de atelier are în proprietate tatăl lui Damian. Și dacă e onorabil sau nu să fii proprietar de atelier. Cătălin scruta și el cerul, de multe ori, în recreație și mai cu seamă dimineața
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poetic am putea numi Sintaxa Stelară. Apoi nu mai văzu nimic, ci simți numai, frapat de precizia cu care înțelegea tot ceea ce i se întâmpla. Solouri abrupte și interminabile ale unor interminabile instrumente cu coarde îi defrișară aproape imediat ultimile licăriri ale lucidității. Mort viu rătăcitor prin sfere, obosit, frânt, Clossettino explodă din nou, diferit însă de această dată, ultima, contopindu-se și revenind în Întreg, locul de unde cândva plecase spre Pământ. Se alătură Întunericului, undeva la marginea lui, fiind trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
totuși acum că nimic n-o oprea să se slujească de el în aceste clipe de grea cumpănă. Deși hotărâtă să nu-l accepte niciodată ca soț, ea și-a dat totuși seama că era nevoie să-i dea o licărire de nădejde pentru serviciile lui.Deodată asemeni unei Diane, ea a ieșit dintre tufișuri și a grăit: ‘’Zeii să te aibă în pază și să-ți gonească din suflet orice gând vrăjmaș față de mine! ‘’ Apoi i-a povestit tot ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se mai fac dintr-ăștia. Ei, hai să fim preciși: abia acum, în 1981, se fac dintr-ăștia. Înainte nu se putea - nu exista tehnologia necesară. Doamne, puțoiul ăsta bătrân a fost cusut și încopciat într-un laborator de cosmetică. Licăririle știrbe ale protezei din gură se asortează cu strălucirea macabră a plastronului dantelat. Lentilele de contact îi fac ochii verzi și aprinși ca de tigru. Verificați tenul individului - parcă e văruit. Arată groaznic, are bujori în obrăjori. Freza lui „latino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
camere de trecere cu pereți cenușii, prin ale căror ferestre strălucitoarele întinderi ale East River-ului își trimiteau toate razele. Am văzut o masă de biliard, trei piese de mobilier învelite cu polietilen, diverse podoabe cu caracter religios și zorzoane cu licărirea lor palidă, deosebiți Exact licărul de care nu aveam nevoie. Am intrat într-o sufragerie la fel de întunecată ca o sală de cinema, cu o siluetă strălucitoare ce ședea în capul mesei lungi. Doamna Davis trecu iar în lumină. Era ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vieții lor le-a ieșit în cale. Vorbeau despre cariera lor, despre crizele lor de nervi, despre amanții lor, despre psihiatrii lor, despre visurile lor. Fielding le lăsa să bată câmpii vreo cinci minute, înainte de a le întreba cu o licărire strategică în ochi: „Dar Shakespeare?“ Până și eu am izbucnit de câteva ori în râs din cauza unora din răspunsurile la această întrebare. „Da. Zău că vreau s-o fac pe doamna Macbeth. Sau Antoniu și Cleopatra. Sau Comedia erorilor.“ Jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tablouri atât de strălucitoare în acea semiobscuritate. Am găsit mai târziu răspunsul într-un interviu din 1980, în care artista îi mărturisea reporterului: „Mie îmi place lumina de seară... de aceea îi înțeleg, poate, pe artiștii flamanzi care pictau la licărirea unei lumânărele, în întuneric. Este o concentrare pe care nu o poți avea când ai prea mult soare în încăpere. În atelierul meu, unde nu este prea multă lumină, mă simt liniștită și lucrez noaptea. Încep la ora șapte seara
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte. Un tablou trebuie să atragă spectatorul, dar să-și păstreze misterul. Culoarea, muzica și poezia se împletesc în lunecarea suprafețelor, în jocurile licăririlor. Trebuie să privești ca să auzi. — Pui atâta lumină în tot ce pictezi... — Albastrul este dominant în tablourile mele. Ames tec culorile cu cerul, abstractizez, am impresia că pătrund prin albastru în alte lumi. Apoi, nu te mira că în picturile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
De ce să n-o rog să-mi fie călăuză, chiar de la primele cuvinte? Numai că ea venea spre mine ca adierea unei muzici, trans formân du-mi frazele în versuri. Am început așa: Zâmbetul tău îmi vine de departe, Ca licărirea stelei de la geam, Și întrevăd în tine ca prin sticlă Paleta unor chipuri de demult. Îmi spui că ești doar tu... și totuși cine Se-aude-acum vorbind cu vocea ta? Tot ce-am pierdut prin tine mi se pare Că-mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Palatinus. Patul său - cu tăblia de aur și fildeș dăruită de Liga orașelor siriene - era gol, mai mulți paznici și servitori erau postați în fața ușii închise, inaccesibile. Somnul îi era ușor, fragmentat. Ferestrele erau orientate spre răsărit, către cea dintâi licărire a zorilor. Când se trezea, știa imediat ce oră din noapte era. Curând, insomniile, căutarea liniștii, trezirea în întuneric și îndepărtarea printr-un gest a servitorilor și a paznicilor, plimbarea solitară prin galeria palatului imperial, așteptând ca Roma să se ivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se obișnuia în Phrygia; glasul care vorbise venea de departe. Ea își înălță capul, el nu observă dacă era frumoasă sau nu, dacă era tânără sau nu, îi văzu doar ochii negri și mari, mărginiți de o umbră, profunzi datorită licăririi de aur a cerceilor grei. Întinse mâna spre ea, iar ea, dintr-un impuls, cu o devoțiune orientală, i-o luă, o strânse drăgăstos și o sărută. O lăsă să-i strângă mâna, băgă de seamă că avea încheieturi subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]