1,086 matches
-
probabil, la o mai bună înțelegere a ei). La începutul anilor ’60, din cauza poluării aerului și, mai ales la țară, din cauza poluării apei (râurile albastre și rigolele transparente), au început să dispară licuricii. Fenomenul a fost fulgerător. După câțiva ani, licuricii dispăruseră. (Acum ei sunt o amintire destul de dureroasă a trecutului, și un bătrân care are o asemenea amintire nu-l poate recunoaște în tinerii de acum pe tânărul care era el odinioară și, prin urmare, nu mai poate avea frumoasele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
asemenea amintire nu-l poate recunoaște în tinerii de acum pe tânărul care era el odinioară și, prin urmare, nu mai poate avea frumoasele regrete de altădată). Acel „ceva” care s-a petrecut acum zece ani îl voi numi „dispariția licuricilor”. Regimul democrat-creștin a avut două faze distincte, care nu doar că nu pot fi comparate una cu alta, implicându-se o anumită continuitate a lor, ci au devenit de-a dreptul incomensurabile din punct de vedere istoric. Prima fază a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
continuitate a lor, ci au devenit de-a dreptul incomensurabile din punct de vedere istoric. Prima fază a unui asemenea regim (după cum pe bună dreptate au insistat mereu să-l numească radicalii) este cea cuprinsă între sfârșitul războiului și dispariția licuricilor; cea de-a doua fază merge de la dispariția licuricilor până astăzi. Să le analizăm pe rând. Înainte de dispariția licuricilor. Continuitatea dintre fascismul fascist și fascismul democrat-creștin este completă și absolută. Nu voi vorbi despre ceea ce se spunea pe atunci despre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
incomensurabile din punct de vedere istoric. Prima fază a unui asemenea regim (după cum pe bună dreptate au insistat mereu să-l numească radicalii) este cea cuprinsă între sfârșitul războiului și dispariția licuricilor; cea de-a doua fază merge de la dispariția licuricilor până astăzi. Să le analizăm pe rând. Înainte de dispariția licuricilor. Continuitatea dintre fascismul fascist și fascismul democrat-creștin este completă și absolută. Nu voi vorbi despre ceea ce se spunea pe atunci despre acest lucru, tocmai în Il Politecnico: epurarea nereușită, continuitatea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
asemenea regim (după cum pe bună dreptate au insistat mereu să-l numească radicalii) este cea cuprinsă între sfârșitul războiului și dispariția licuricilor; cea de-a doua fază merge de la dispariția licuricilor până astăzi. Să le analizăm pe rând. Înainte de dispariția licuricilor. Continuitatea dintre fascismul fascist și fascismul democrat-creștin este completă și absolută. Nu voi vorbi despre ceea ce se spunea pe atunci despre acest lucru, tocmai în Il Politecnico: epurarea nereușită, continuitatea codurilor, violența poliției, disprețul față de Constituție. Mă opresc asupra a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nutreau speranțe nesocotite. Se spera că toate acestea nu erau pe deplin adevărate și că democrația formală, în fond, avea o oarece importanță. Înainte de a trece la a doua fază, trebuie să dedic câteva rânduri momentului de tranziție. În timpul dispariției licuricilor. În această perioadă, distincția dintre fascism și fascism făcută de Il Politecnico putea să funcționeze. Într-adevăr, nici marea țară care se forma în interiorul țării - masa muncitorească și țărănească organizată de PCI -, nici intelectualii, chiar și cei mai avansați și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascism făcută de Il Politecnico putea să funcționeze. Într-adevăr, nici marea țară care se forma în interiorul țării - masa muncitorească și țărănească organizată de PCI -, nici intelectualii, chiar și cei mai avansați și mai critici, nu-și dăduseră seama că „licuricii erau pe cale de dispariție”. Ei erau informați destul de bine de sociologie (care în acei ani provocase criza metodei analizei marxiste), dar era vorba despre informații încă netrăite, în esență formaliste. Nimeni nu putea să bănuiască realitatea istorică a viitorului imediat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu putea să bănuiască realitatea istorică a viitorului imediat, nici să identifice ceea ce pe atunci se numea „bunăstare” cu „dezvoltarea” care ar fi trebuit să realizeze în Italia pentru prima dată „genocidul” despre care vorbea Marx în Manifest. După dispariția licuricilor. Dintr-odată, „valorile” naționalizate și deci falsificate ale vechiului univers agricol și paleocapitalist nu mai contează. Biserica, patria, familia, supunerea, disciplina, ordinea, spiritul de economie, moralitatea nu mai au nici o importanță. Și nu mai servesc la nimic, pentru că sunt false
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
putere politică în sens tradițional, ci un vid de putere în sine. Cum am ajuns la acest vid? Sau, mai bine zis, „cum au ajuns la el cei de la putere”? Explicația este la fel de simplă: conducătorii democrat-creștini au trecut de la „faza licuricilor” la „faza dispariției licuricilor” fără să-și dea seama. Oricât de apropiat de criminalitate poate să pară acest lucru, inconștiența lor în această privință a fost absolută: nu au bănuit deloc că puterea, pe care ei o dețineau și o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tradițional, ci un vid de putere în sine. Cum am ajuns la acest vid? Sau, mai bine zis, „cum au ajuns la el cei de la putere”? Explicația este la fel de simplă: conducătorii democrat-creștini au trecut de la „faza licuricilor” la „faza dispariției licuricilor” fără să-și dea seama. Oricât de apropiat de criminalitate poate să pară acest lucru, inconștiența lor în această privință a fost absolută: nu au bănuit deloc că puterea, pe care ei o dețineau și o gestionau, nu suferea o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și-au dat seama că era vorba despre „altceva”, ceva incomensurabil nu doar pentru ei, ci pentru o întreagă formă de civilizație. Ca întotdeauna (cf. Gramsci 1), indicii au existat doar la nivelul limbii. În faza de tranziție - „în timpul dispariției licuricilor” - conducătorii democrat-creștini și-au schimbat aproape brusc modul de a se exprima, adoptând un limbaj complet nou (de altfel, de neînțeles, ca latina), în special Aldo Moro, adică (printr-o corelație enigmatică) acela care pare mai puțin implicat în toate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
direct slujitorilor care au luat-o drept o simplă „modernizare” a tehnicilor. În orice caz, în ceea ce mă privește (dacă acest lucru prezintă vreun interes pentru cititor), să fie clar: aș da întreaga Montedison 1, deși este multinațională, pentru un licurici. 18 februarie 1975. Nixonii italieni 1tc "18 februarie 1975. Nixonii italieni1" Am văzut la televizor pentru câteva clipe sala în care se reuniseră în consiliu democrat-creștinii care ne conduc de circa treizeci de ani. Din gurile obsedant de asemănătoare ale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
următoarele observații în legătură cu cele două fenomene luate ca exemplu. Legat de construcția de case și de părăsirea zonelor rurale, se pot confirma cu o deosebită precizie și pertinență - cred că și din punct de vedere statistic - cele două „faze ale licuricilor” despre care vorbeam în adevăratul meu articol. Într-adevăr, în timpul „fazei de prezență a licuricilor” (anii ’50), casele pe care printr-o serie de scandaluri edilitare memorabile le-a construit totuși democrația creștină sunt o realizare pe care aceasta a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de părăsirea zonelor rurale, se pot confirma cu o deosebită precizie și pertinență - cred că și din punct de vedere statistic - cele două „faze ale licuricilor” despre care vorbeam în adevăratul meu articol. Într-adevăr, în timpul „fazei de prezență a licuricilor” (anii ’50), casele pe care printr-o serie de scandaluri edilitare memorabile le-a construit totuși democrația creștină sunt o realizare pe care aceasta a fost silită să o facă de către cea mai normală și mai tradițională luptă de clasă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fost silită să o facă de către cea mai normală și mai tradițională luptă de clasă. Același lucru este valabil și pentru politica agrară. Democrația creștină a adus ca notă personală, originală speculațiile și împușcăturile poliției. În timpul „fazei de dispariție a licuricilor” (anii ’60-’70) are loc o răsturnare totală de situație: este vorba, cu alte cuvinte, despre acea „soluție de continuitate” pe care eu nu am ezitat, și nu ezit nici acum, s-o declar milenaristă: trecerea de la o epocă umană
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al țăranilor. Nu vreau să trec de partea Bisericii și a altor valori analoage, eliminate pragmatic de „dezvoltare”, dar Andreotti nu poate să mă acuze că nu-mi fac griji din cauza asta. De fapt, el e cel care râde de licurici, nu eu. Odată ce mi-am îndeplinit această îndatorire neplăcută, iată că a sosit momentul să revin la prima ipoteză pe care am formulat-o: aceea, mult mai distractivă, că Andreotti s-a prefăcut că nu m-a înțeles, dându-mi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
burgheziei italiene 100 19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor 104 30 ianuarie 1975. „Sacer” 111 25 ianuarie 1975. Thalassa 115 Februarie 1975. Câini 119 1 martie 1975. O inimă 125 1 februarie 1975. Articolul despre licurici 131 18 februarie 1975. Nixonii italieni 138 Documente și anexe Sandro Penna: Puțină febră 147 Don Lorenzo Milani: Scrisori către mama (sau, mai bine zis: Scrisorile unui preot catolic către mama sa evreică) 152 Către editorul Rusconi 157 Andrea Valcarenghi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
traduceri realizate în colaborare cu Paul B. Marian, publică singur traducerea romanului Serenada de James Cain (1945). Colaborează cu povestiri, schițe umoristice, recenzii, interviuri, traduceri ș.a. la „Contemporanul”, „Flacăra”, „La Roumanie d’aujourd’hui”, „Tribuna României”, „Cinema”, „Luceafărul”, „România literară”, „Licurici”, „Urzica”. Multe dintre cărțile lui M. sunt repovestiri ale unor povești, basme, legende, mituri, snoave aparținând unor zone lingvistice și culturale dintre cele mai diverse. Astfel, în Basmele isteților (1957) și în Legendele munților (1980) sunt reunite, după criteriul tematic
MARIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
Isanos. Bunicul pe linie maternă, Vasile Bălan, fusese preot de țară în sudul Basarabiei. Părinții funcționând la spitalul de psihiatrie din Costiugeni, lângă Chișinău, și-au dat fiica la Liceul Eparhial din acest oraș. I. a debutat în revista școlară „Licurici” (1932) cu poeziile Aș vrea un basm și Primăvara, publicând apoi proză și versuri într-o altă revistă școlară, „Ghiocei” (1934). Studiile de filologie începute la Universitatea din Iași în toamna lui 1934 le-a abandonat pentru a urma Facultatea
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
de Stat. În această perioadă își începe activitatea scriitoricească și de traducător. În 1948 se transferă la Radiodifuziunea Română, unde lucrează mai întâi ca redactor, apoi ca șef de secție la emisiunile pentru copii și tineret. A debutat în revista „Licurici” (1947) și editorial, cu placheta Pentru voi, copii (1955). Are o bogată activitate, de-a lungul a peste cinci decenii, în calitate de scriitor (prozator umorist și autor de literatură pentru cei mici, dramaturg, textier) și de animator cultural, contribuind la promovarea
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
tendințe naționaliste”. Mai târziu a fost locțiitor al președintelui Comitetului Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1962-1964). Laureat al Premiului de Stat (1972), a primit și titlul de Scriitor al Poporului din Republica Moldova (1982). Este prezent cu versuri și proză în revistele „Licurici”, „Armonia”, „Revista noastră”, precum și la „Pagini basarabene”, „Poetul”, „Itinerar”, „Nistru” ș.a. În versurile de început ale lui M. se simt tonalități coșbuciene și eminesciene. Îi sunt familiare, din anii de studenție, nu numai miturile naționale, ci și poezia simboliștiilor francezi
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
, Anatol (6.IV.1922, Iași), poet și publicist. A absolvit Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău (1945). A început să publice poezii în revista „Licurici” (1940). Din 1950 lucrează în redacția gazetei „Tinerimea Moldovei” din Chișinău, iar între 1966 și 1983 funcționează ca redactor-șef adjunct al revistei „Moldova”, devenind și animatorul unor cenacluri literare. Primul volum, Generația mea, apărut în 1951, a fost urmat
GUJEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
și mă aplec peste hârtia albă, eu n-am nevoie să scornesc prăpăstii cu efect melodramatic; nici să speculez nerozia umană, care nu cere decât s-o distrezi; ochii scrutători ai tovarășilor mei de visuri răsar din întunericul trecutului ca licuricii noaptea și ei îmi cer să fiu om înainte de a fi literat. Viața pentru ei a fost năpraznică.” Pentru oamenii din povestirile lui, viața este, într-adevăr, o luptă aprigă. Fiecare dintre ei năzuiește pătimaș spre o altfel de existență
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Defoe (Robinson Crusoe), Konstantin Paustovski (Trandafirul de aur), Cinghiz Aitmatov (Adio, gulsar) ș.a. SCRIERI: Povestiri, Chișinău, 1960; Cântecul unei viori, Chișinău, 1962; Mărțișoare, Chișinău, 1964; Culorile fermecate, Chișinău, 1966; Poiana de argint, Chișinău, 1966; Floarea cerului, Chișinău, 1968; Aventurile lui Licurici, Chișinău, 1971; Pana albastră, Chișinău, 1972; Știi tu cum râde soarele?, Chișinău, 1973; Casa poveștilor, Chișinău, 1974; Zări albe, Chișinău, 1974; Dragostea de peste o viață, Chișinău, 1982; Pisoii năzdrăvani, Chișinău, 1982; Ce frumoasă e Laura..., Chișinău, 1989; Scrieri alese, Chișinău
LUNGU-PLOAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287924_a_289253]
-
Freiberg, meșteșugar. Urmează liceul la București, susținând examenul de bacalaureat în 1946. Se înscrie la Facultatea de Psihologie și Pedagogie a Universității bucureștene, pe care o va absolvi în 1951. Redactor, încă din perioada studenției (1948-1951), la revistele pentru copii „Licurici”, „Pionierul”, „Pogonici”, între 1963 și 1967 este angajat la „Gazeta literară” și „Luceafărul”. Ulterior devine liber profesionist. Mai colaborează la „România literară” și „Tribuna”. Debutează în 1946 în paginile ziarului „Victoria”, condus de N. D. Cocea, cu Scenariu pentru un
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]