1,353 matches
-
stâng în două sectoare: anterior și posterior. Scizura portală stângă nu este una și aceeași cu fisura ombilicală, în prima fiind o venă, pe când în fisura ombilicală se află un pedicul portal. Ca atare, scizura portală se află posterior de ligamentul rotund și reprezintă traiectul venei hepatice stângi, întrucât sectorul anterior al ficatului stâng este constituit de lobul drept care se află în stânga liniei Cantlie (scizura portală principală) și pe partea anterioară clasică a lobului stâng. Pentru sectorul anterior, delimitarea trece în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
constituind împreună cu canalul biliar și arborizația arterială pediculul glissonian, deoarece prelungirile capsulei Glisson învelesc elementele vasculo-biliare ce pătrund și ies din ficat la nivelul hilului. În afara trunchiului portal principal mai există venele porte accesorii care ajung la ficat prin venele ligamentului falciform, venele ligamentului rotund, vena cistică și venele paracoledociene. Aceste vene paracoledociene se pot hipertrofia în caz de obliterare a trunchiului port principal, stabilind o nouă circulație portală, dând naștere cavernomului portal. Circulația aferentă hepatică este dublă: arterială și venoportală
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
biliar și arborizația arterială pediculul glissonian, deoarece prelungirile capsulei Glisson învelesc elementele vasculo-biliare ce pătrund și ies din ficat la nivelul hilului. În afara trunchiului portal principal mai există venele porte accesorii care ajung la ficat prin venele ligamentului falciform, venele ligamentului rotund, vena cistică și venele paracoledociene. Aceste vene paracoledociene se pot hipertrofia în caz de obliterare a trunchiului port principal, stabilind o nouă circulație portală, dând naștere cavernomului portal. Circulația aferentă hepatică este dublă: arterială și venoportală, asigurând pentru ficat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
Disse perivascular față de acinul hepatic, colectându-se apoi din jurul vaselor triadei portale spre periferia lobului. Colectoarele limfatice profunde au un traiect intrahepatic ce urmează elementele arteriale și portale spre hilul hepatic. Dinspre hil, limfaticele se colectează în ganglionii limfatici din ligamentul hepato-duodenal și cei paracoledocieni, urmând un traiect spre ganlionii celiaci pentru a se vărsa în final în cisterna lui Pecquet. O altă rețea limfatică înconjoară venele suprahepatice, vărsându-se direct în limfoganglionii din jurul venei cave inferioare. Între rețeaua limfatică profundă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
activitate, iluminat, mișcare, regimul de viață în general) sau intern (diverse afecțiuni cu răsunet asupra creșterii staturale, altele decât cele endocrine sau genetice) de-a lungul unei perioade mai îndelungate. Datorită tasării discurilor intervertebrale spre sfârșitul unei zile, precum și relaxării ligamentelor inter- si paravertebrale spre seară este de recomandat că măsurarea staturii să se facă în cursul dimineții. Poziția corectă a determinării acestui parametru este următoarea: subiectul se va sprijini cu spatele pe un plan vertical (perete), cu călcâiele, feșele și
METODOLOGIA din 1 martie 2000 examinarilor medicale periodice de bilanţ al stării de sănătate pentru preşcolari, elevi şi studenţi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129862_a_131191]
-
azoaminice, gudron, parafina, compuși ai arsenului etc.), radiații ionizante, radiații ultraviolete etc. ... g) hemopatii maligne provocate de benzen, radiații ionizante etc. ... 9. Nevroze de coordonare. Miotenosinovite și tendințe cronice. Cauze: mișcări numeroase și frecvent repetate; încordarea sistematică a mușchilor și ligamentelor respective sau presiune pe tendoanele respective. 10. Artroze cronice, periartrite, stiloidite, necroze aseptice, osteocondilite, bursite, epicondilite. Cauze: presiune sistematică în regiunea articulațiilor respective, supraincordarea și traumatizarea lor, munca îndelungată la temperatura scăzută și umiditate. 11. Boală de vibrații (sindrom osteo-musculo-articular
NORMA nr. 44.852 din 14 octombrie 1980 privind cercetarea şi evidenta accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133539_a_134868]
-
mișcare, regimul de viață în general) sau intern (diverse afecțiuni cu influențe asupra creșterii staturale, altele decât cele endocrine sau genetice), exercitată de-a lungul unei perioade mai îndelungate. Din cauza tasării discurilor intervertebrale spre sfârșitul unei zile, precum și din cauza relaxării ligamentelor inter- si paravertebrale spre seară este de recomandat că măsurarea staturii să se facă în cursul dimineții. Poziția corectă a determinării acestui parametru este următoarea: subiectul se va sprijini cu spatele pe un plan vertical (perete), cu călcâiele, feșele și
ORDIN nr. 653 din 25 septembrie 2001 (*actualizat*) privind asistenţa medicală a prescolarilor, elevilor şi studenţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/138561_a_139890]
-
cu origine la nivelul antebrațului și mâinii: extensorul digital comun (EDC), extensorii proprii ai indexului (EIP), auricularului, extensorul lung (EPL) și scurt al policelui, mușchii interosoși și lombricalii. De la nivelul antebrațului, tendoanele extensoare digitale, învelite în teci sinoviale, trec pe sub ligamentul inelar posterior al carpului astfel: lungul abductor și scurtul extensor prin compartimentul 1, EPL prin compartimentul 3, EDC și EIP prin al patrulea, iar extensorul auricularului prin compartimentul 5. La nivelul AMF, tendoanele EDC trimit expansiuni laterale benzile sagitale pe
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
și EIP prin al patrulea, iar extensorul auricularului prin compartimentul 5. La nivelul AMF, tendoanele EDC trimit expansiuni laterale benzile sagitale pe ambele fețe articulare cu rol de stabilizare, împiedicând luxarea tendonului. Acestea se inseră pe plăcile volare și pe ligamentele intermetacarpiene. Tendonul ajunge la nivelul falangei proximale unde formează bandeleta centrală a aparatului extensor, ce se inseră pe baza falangei medii. Tendoanele intrinsecilor sunt localizate volar față de axul de rotație a AMF, îndreptându-se spre dorsal pentru a contribui la
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
ale aparatului extensor trec de o parte și de alta a AIFP, continuându-se distal pentru a se insera pe baza falangei distale (fig. 19). Pe fața dorsală a falangei medii, cele două bandelete sunt interconectate prin fibre transversale constituind ligamentul triunghiular Stack. Extensia AMF policelui este asigurată de extensorul scurt al policelui. La extensia articulației interfalangiene contribuie, pe lângă extensorul lung, și sistemul intrinsec al policelui format din adductor, abductorul scurt și flexorul scurt ai policelui, prin intermediul expansiunilor pe care le
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
în timp ce procedeul Foucher “în limbă de pisică” constă în dedublarea tendonului EDC pe fața dorsală a mâinii. Dacă bandeletele laterale sunt intacte, poate fi aplicat și procedeul Aiache ce reconstruiește bandeleta mediană cu câte o langhetă din bandeletele laterale și ligamentele retinaculare (fig. 14.22 B). Imobilizarea trebuie să cuprindă doar AIFP, cu o atelă volară de extensie ce se menține 6 săptămâni. 4. Zona IV: Leziunile aparatului extensor la nivelul falangei medii sunt provocate de plăgi și sunt adesea incomplete
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
a tendonului EDC. Tratamentul este obligatoriu chirurgical, constând în sutura cu puncte separate a bandeletei. 6. Zonele VI VIII: Tehnica tenorafiei este cea standard tip Bunnel sau Kessler. Pentru zona VII trebuie menționată necesitatea păstrării, fie doar și parțiale, a ligamentului inelar posterior al carpului. Imobilizarea se face cu pumnul în dorsiflexie completă minus 10° (cea completă este dureroasă) și flexia AMF la 30° pentru 4-5 săptămâni. 14.5. PARTICULARITĂȚILE LEZIUNILOR NERVOASE ALE MÂINII 14.5.1. STRUCTURA NERVILOR PERIFERICI Nervii
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
pe care îi pot transmite sunt periculoase. Plăgile împușcate pot prezenta un orificiu de intrare și două de ieșire sau pot produce implozii. Simptome: durerea care nu lipsește decât la bolnavii șocați, impotenta funcțională când sunt secțiuni de nervi, tendoane, ligamente, hemoragia, ce se poat opri și spontan la plăgile superficiale; febră și frisoanele sunt prezente la plăgile suprainfectate. Tratamentul plăgilor este de specialitate și constă în examinare plăgii, detalierea împrejurărilor și a cauzei, oprirea hemoragiei, aplicarea unui pansament compresiv și
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
mai ample. O articulație este formată dintr-o extremitate osoasă acoperită cu un cartilagiu care protejează osul și previne erodarea lui. Între oase se gaseste un lichid sinovial care împiedică acest fenomen. La menținerea celor două oase intro articulație contribuie ligamentele care sunt fibre elastice puternice. 68 Sub tendoane, se găsesc bursele seroase, adevărate pungi conjunctive care favorizează alunecarea și a caror inflamații se numesc bursite. Funcțional, articulația este organ al mișcării, la care, pe lângă cartilaje, ligamente, contribuie și capsula articulara
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
oase intro articulație contribuie ligamentele care sunt fibre elastice puternice. 68 Sub tendoane, se găsesc bursele seroase, adevărate pungi conjunctive care favorizează alunecarea și a caror inflamații se numesc bursite. Funcțional, articulația este organ al mișcării, la care, pe lângă cartilaje, ligamente, contribuie și capsula articulara. Bolile articulațiilor au mai multe cauze, printre care cauze inflamatorii: reumatismul articular acut, poliartrita reumatoidă, spondilita anchilopoietica cauze degenerative: spondiloze reumatism abarticular: nevralgii, mialgii, tendinite, bursite. Reumatismul articular acut Reumatismul articular acut (RAA) este o boală
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
trece canalul coledoc, iar anterior colonul transvers și mezocolonul. Colul pancreasului se află în vecinătatea venei porte. Corpul are în apropiere stomacul, rinichiul stâng, arteră și vena splenica, colonul transvers și ansele intestinale. Coadă pancreasului se leagă de splina prin ligamentul speno-pancreactic. Structural, pancreasul exocrin reprezintă masă principala a glandei având aceiași structura că și glandele salivare de aceea se mai numește și glanda salivara abdominală. Pancreasul endocrin este reprezentatde insulele Langerhans care constitue 1-3% din volumul glandei fiind mai numeroase
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
și a trunchiului pulmonar. Artera pulmonară stângă și segmentele distale ale arcului aortic comunică prin ductul arterial, derivat embriologic al arcului VI faringian. În momentul nașterii ductul arterial se contractă și devine atretic, persistând sub forma unui vestigiu embrionar numit ligament arterial (ligamentum arteriosum). Vena cardinală comună dreaptă și vena cardinală anterioară dreaptă determină dezvoltarea venelor cave superioară și inferioară. Vena cavă inferioară se dezvoltă din: vena omfalomezenterică care va forma porțiunea hepatică vena subcardinală dreaptă care va forma porțiunea renală
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
două componente: pericardul fibros (sacul pericardic), situat la exterior; pericardul seros, care tapetează fața internă a pericardului fibros, și se răsfrânge pe suprafața cordului, unde poartă numele de epicard. * Funcționalitatea pericardului stabilizarea cordului în interiorul cutiei toracice prin mijloacele de fixare (ligamente) care limitează motilitatea cardiacă; protecția cordului de traumatismele mecanice și leziunile infecțioase prin contiguitate de la structurile adicente; lichidul pericardic acționează ca un lubrificant și scade fricțiunile sufrapeței cardiace în timpul sistolei și diastolei; limitează și previn e dilatarea excesivă a cordului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
conținută în sacul fibroseros. Pericardul fibros are forma de trunchi de piramidă patrulateră, turtit anteroposterior, cu baza mare situată inferior. Pericardul fibros este menținut în poziție prin aderența de vasele mari, sprijinul pe centrul tendinos al diafragmei și suspensia prin ligamentele sale, ce-l ancorează de formațiunile anatomice adiacente: ligamente sternopericardice, superior (manubriopericardic, care limitează inferior spațiul ocupat de timus (loja timică)), și inferior (xifopericardic); ligamente frenopericardice o anterior, reprezintă zona de maximă aderență a pericardului la diafragma; o drept, cel
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
trunchi de piramidă patrulateră, turtit anteroposterior, cu baza mare situată inferior. Pericardul fibros este menținut în poziție prin aderența de vasele mari, sprijinul pe centrul tendinos al diafragmei și suspensia prin ligamentele sale, ce-l ancorează de formațiunile anatomice adiacente: ligamente sternopericardice, superior (manubriopericardic, care limitează inferior spațiul ocupat de timus (loja timică)), și inferior (xifopericardic); ligamente frenopericardice o anterior, reprezintă zona de maximă aderență a pericardului la diafragma; o drept, cel mai lung; o stâng, slab reprezentat, uneori absent; ligamente
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
poziție prin aderența de vasele mari, sprijinul pe centrul tendinos al diafragmei și suspensia prin ligamentele sale, ce-l ancorează de formațiunile anatomice adiacente: ligamente sternopericardice, superior (manubriopericardic, care limitează inferior spațiul ocupat de timus (loja timică)), și inferior (xifopericardic); ligamente frenopericardice o anterior, reprezintă zona de maximă aderență a pericardului la diafragma; o drept, cel mai lung; o stâng, slab reprezentat, uneori absent; ligamente vertebropericardice stâng, mai puternic, și drept, mai slab dezvoltat, care se desprind de pe fascia prevertebrala, au
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ligamente sternopericardice, superior (manubriopericardic, care limitează inferior spațiul ocupat de timus (loja timică)), și inferior (xifopericardic); ligamente frenopericardice o anterior, reprezintă zona de maximă aderență a pericardului la diafragma; o drept, cel mai lung; o stâng, slab reprezentat, uneori absent; ligamente vertebropericardice stâng, mai puternic, și drept, mai slab dezvoltat, care se desprind de pe fascia prevertebrala, au traiect descendent ocolind esofagul și traheea, și se termină pe vârful pericardului (fibrele anterioare) și pe elementele pediculilor pulmonari (fibrele posterioare ligamente visceropericardice, care
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
uneori absent; ligamente vertebropericardice stâng, mai puternic, și drept, mai slab dezvoltat, care se desprind de pe fascia prevertebrala, au traiect descendent ocolind esofagul și traheea, și se termină pe vârful pericardului (fibrele anterioare) și pe elementele pediculilor pulmonari (fibrele posterioare ligamente visceropericardice, care sunt fascicule conjunctive difuze, slab individualizate. * Raporturi topografice Sacul pericardic are formă conică, aderă superior de adventicea vaselor mari și fascia pretraheală, iar inferior de diafragm, prezentând două puncte de susținere reprezentate de ligamentele sternopericardice superior și inferior
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pediculilor pulmonari (fibrele posterioare ligamente visceropericardice, care sunt fascicule conjunctive difuze, slab individualizate. * Raporturi topografice Sacul pericardic are formă conică, aderă superior de adventicea vaselor mari și fascia pretraheală, iar inferior de diafragm, prezentând două puncte de susținere reprezentate de ligamentele sternopericardice superior și inferior. Raporturile topografice ale pericardului sunt: * anterior * recesurile costomediastinale drept și stâng, cu excepția unei arii nude corespunzătoare cartilajelor costale IV-VI numită aria nudă a lui Edwards sau spațiul de matitate cardiacă (datorită lipsei de rezonanță la
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fac să nu poată fi pregătiți în comun și deci vor fi antrenați în raport cu acestea, fie în mod individual, fie în grupe egale ca valoare și caracteristici. Se recomandă efectuarea antrenamentului pe teren gazonat, care fiind mai moale menajează mușchii, ligamentele și articulațiile, iar accentul trebuie să cadă pe dezvoltarea cu precădere a vitezei de reacție, de execuție și de repetiție. Îndemânarea Este în esență o calitate motrico-tehnică complexă. Putem face diferență între un jucător îndemânatic și un jucător înzestrat cu
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]