954 matches
-
statuie prăbușită. Și femeia străină pleacă, ducîndu-și înfășurate-n ziar banii și andrelele-nsîngera-te, iar cei doi rămân sleiți pe recamierul lor îndoliat, până când tot femeia se scoală încet ca să arunce-n cadă prosoapele și cârpele folosite, să deșerte-n closet ligheanul, să tragă apa, să se-arunce pe podeaua de mozaic și, roșie și udă, să plângă de disperare ore-n șir... A doua zi e din nou la muncă, la fabrica ei de lapte sau de medicamente, și de-acum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spusese, ca și când prima dată, atunci, i-ar fi dat un nume, cu voce de trianglu și carillon: "Ești Maria." Realitatea era cu totul alta, era camera cu chirie de pe Silistra, erau macaroanele cu marmeladă, ciorbele lungi care clocoteau pe plită, ligheanul cu rufe murdare și c-un colț de săpun de rufe ieșind verzui din apa băloasă, copilul, bărbatul. Erau bibelourile și tișlaifărele ieftine pe care le cumpăra din când în când și le-mprăștia pe pervaze și pe bufet. Nimic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la maturitate se achita de această obligație. Se aduceau doi colaci mari, o sticlă cu rachiu, un batic pentru nașă, o cămașă pentru naș, orez, zahăr, sare, săpun, colonie (parfum). Toate erau aduse într-o covată nouă sau într-un lighean și acoperite cu un ștergar nou. Cu această ocazie se rostesc versurile: „... în dosul colacilor Stă ocolul vacilor Coșarul oilor Poiata păsărilor La cina d-voastră Ce vă lasă inima să dați : O vacă cu clopoței, O oaie cu miei
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
o mică amforă peste măruntaiele sângerânde, adunate pe petecul pătrat de lână albă, apoi, ridicând mica greutate, o așeză pe flacăra ce ardea în cazanul de cărbuni de lângă el. în vreme ce mirosul cărnii fripte se ridica în aer, se spălă în ligheanul pe care-l ținea tânărul servitor - singurul pe care-l avea - ce-l însoțise și se șterse apoi cu șervetul pe care acesta îl ținea pe umăr; după aceea, dezlegându-și de pe frunte panglica albă pe care o purtase în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în viața ei. Când au ajuns la bucătărie i-au arătat bunei boțul negru și păros pe care-l găsiseră pe tăpșan. Ea le a spus că trebuie să-i facă, numaidecât, un culcuș cald și moale. Au găsit un lighean vechi și spart în care au așternut câteva velințe. Peste ele a pus, apoi, o blană moale și călduroasă. Dar Motănel nu era mulțumit. Mieuna întruna. Ce nu i o fi plăcând? Cred că-i e foame! spuse bunica. Și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
niște espresii de fizionomie din cele mai mocalite. Mă dusei cu mintea la cele ce vedeam și mai că uitasem să mă mai gândesc și la băiașii mei, ca să văz ce fac. Ei se întoarseră la mine, țiind unul un lighean sau copaie largă de lemn în care pusese și făcuse un clăbuc mare de sopon, iar cellalt cu un mototol de ață subțire, nu știu de ce vor fi fost. Deodată mi se păru că mii de ace [î]mi intră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de metri. Hotelul ascuns de colți de stâncă și de arțari alpini era o construcție simplă de lemn cu o verandă de sticlă. Deasupra sălii de mese se aflau dormitoarele, în care existau obligatoriu două paturi și un lavoar cu lighean și cană. Nu era lumină electrică; în camere se foloseau lumânări în sfeșnice de alamă, pe holuri și în sala de mese ardeau lămpi cu gaz. Această simplitate îl entuziasma pe tata; sta cu brațele încrucișate la ceafă, asculta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sunt încurajați să „experimenteze comunismul acolo unde trăiesc” - cantine comune, cu mâncare gratis, încep să se înmulțească precum buruienile după ploaie. În domeniul industriei, Mao promovează „oțelăriile din curtea casei”. Localnicilor li se ordonă să-și doneze tigăile, topoarele și ligheanele. Marele Salt este expresia perfectă a minții și crezurilor lui Mao, a îndrăznelii și romantismului său. El așteaptă nerăbdător rezultatele. La început, viziunea sa e lăudată, însă după doi ani vin raporturi despre izbucniri violente între săraci și bogați. Jaful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mișca fără grabă, ani de-a rândul îl mânasem pe câmp. A venit pe urmă bunica ta și m-a zgâlțâit cu putere. Nu scotea niciodată vreo vorbă. Eu m-am dus desculț la bucătărie și m-am spălat deasupra ligheanului, pe care ea mi-l umpluse dinainte cu apă. Apa era rece și limpede, era apă de la fântâna noastră din curte. Nu se găseau mulți în sat care să aibă fântâna lor. Eu îmi spălam totdeauna subsuorile și fața, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mâncat ciocolată. Tovarășul Hrușciov mirosea a parfum și râdea și a spus ceva pe rusă! Și uite ce carte frumoasă am primit!” Îi pune În mâinile Încă umede, șterse pe șorțul de stambă, cartea. Iar mama, Îndreptată de spate deasupra ligheanului cu rufe, se uită când nedumerită, când cu frică la cartea albastră pe care scrie, Snegurocika. Și Îi spune că de unde ai zdreanța asta de la gât, că eu ți-am făcut cravată nouă, iar el Îi spune că a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zece lei. E hărmălaie mare. Trântesc porcul jos. Se zbate disperat În mâinile lor. Guiță sinistru a moarte și Îndurare. Măcelarul Mardare Îi Înfige cuțitul lung În gât și apasă adânc, În jos, spre inimă. Sângele curge șiroaie Într-un lighean. Lenuța tebecista vine iute cu o cană de tinichea. O umple cu sânge. Zbiară că este bun la T.B.C. și Îi dă și fetiței ei care a avut paralizie infantilă. Pe fetiță o cheamă Carolina. Nu vrea să bea. Lenuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-tu l-au destituit din funcția de locțiitor și că nu mai este sectorist. I-au oferit alternativa mutării la miliția Halelor Obor. Alege alternativa. După lungi ezitări. După ce sparge câinele de porțelan care stătea pe radio și turtește un lighean de aluminiu. La radio cântă Trio Grigoriu. „Broscuța Oac”. Nici diamante să-i dai nu mai vrea să audă de echipa Dinamo. Cu toate că, zice el, e prieten cu Nunweiler. Auzi, să umble el deghizat Într-o șubă să prindă borfași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În cameră bunica. Miroase a fân, a lapte și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele. Ai vrea să ieși afară. Bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
plasa de sfoară și mergând pe sub umbra caselor, fugind peste locurile cu soare, te grăbești să ajungi În strada Episcop Ilarion nr. 3 lăsând o dâră udă după tine. În cartier majoritatea au răcitoare, iar cealaltă majoritate pune gheața În ligheane sau la cazan. Tu pui sferturi la cazan. Pe lângă ele pui vinul. Pepenii n-au apărut Încă pe piață, dar de regulă, pepenele Îl pune mama ta, de profesie casnică. Fugi repede la Nelu ca să umpli sifoanele. Să bea taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de lăcrămioare, iar În pufușorul de pe chelie avea bobițe mici de transpirație. Pe urmă Îți aduci aminte cum ai vizitat tu expoziția de mase plastice a Statelor Unite ale Americii la București, unde ai văzut costumul de cosmonaut al lui John Glenn, găleți, ligheane, farfurii, pâlnii, pahare, furculițe, cuțite și diverse suporturi dintre care unul era pentru ouă. Toate din material plastic. Adormi În iarba jilavă a primăverii, adoarme o parte din tine, partea subconștientă (aia cu libidoul) și probabil și astăzi doarme acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îndreaptă spre el, dar nu era decât mișcarea lină, fără zgomot a ușii șifonierului pe care era montată o oglindă. Camera dispăru rabatându-se În virtualitatea oglinzii și i se Înfățișă curtea. Pe prispa ușii de la intrarea din spatele casei, În două ligheane emailate, zăceau În neofalină, tulburând-i transparența cu dâre cafenii, piesele unui motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu de cărămidă, din cărămidă roasă, se sprijinea cadrul de metal al motocicletei, iar roțile Își propteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Camera dispăru rabatându-se În virtualitatea oglinzii și i se Înfățișă curtea. Pe prispa ușii de la intrarea din spatele casei, În două ligheane emailate, zăceau În neofalină, tulburând-i transparența cu dâre cafenii, piesele unui motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu de cărămidă, din cărămidă roasă, se sprijinea cadrul de metal al motocicletei, iar roțile Își propteau cauciucurile fleșcăite de ușa closetului turcesc. Atașul era desprins și zăcea În tufele de buruieni uscate, acoperit cu o folie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unchiul Nicos, pentru că-l iubește, pentru că o să moară de dorul lui, pentru că... Nodul din gât se mai ridică de un deget: — Mamă, mi-e rău! O ridică pe după umeri și ieșiră amândouă în tinda ce da spre spatele casei. — Un lighean mare și o cană cu apă proaspătă, țipă mama spre slugi. Lavinia vărsa fiere, de două zile nu mai mâncase nimic. Când se liniști, bău cu nesaț apa rece care i se păru nespus de dulce. Se așezară pe trepte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sofale joase cu perne de toate mărimile îmbrăcate în satenuri cu arabescuri, măsuțe joase așezate pe la colțuri, unde sofalele se îmbinau unele într altele. Cum intrai, chiar lângă ușă, răsărea un fel de gheridon cu trei picioare aurite, cu un lighean de porțelan și cu o cană mare din același material. Cei patru boieri trecură fără să se spele pe mâini și se așezară comod pe sofale, doar descheindu-și fireturile caftanelor. Cafele și ciubuce? mai făcu o plecăciune Hamie. Doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că ne-am trezit. L-a trezit lumina zilei. Turcul dormise în straie de ienicer, dar se simțea odihnit. Pe jilțul alăturat sofalei erau rânduite frumos hainele sale de ceremonie. Se îmbrăcă îngrijit, se spălă turnându-și singur apă în ligheanul de porțelan de pe lavoarul din lemn de nuc cu tăblia de deasupra din marmură neagră. Se privi în oglinda mare venețiană și rămase mulțumit. Pe fața lui tânără noaptea trecută nu lăsase nici o urmă. Ieși pe sală. Beizadea Ștefan, la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu fel de fel de mărfuri și boierii au ales daruri pentru cei dragi de acasă. Până și vodă a comandat fructe zaharate, dantelărie și brocarduri pentru domnițe, cercei cu ametiste cu lucrătură bogată de aur pentru doamna Marica, patru ligheane de argint aurit pentru Safta, o scoarță moale și mătăsoasă cu motive turcești pentru Ilinca, manuscrise vechi bizantine pentru Constantin și Radu, caftane pentru cei apropiați, papuci și condurei cu alesătură din fir de aur și argint pentru Mateiaș și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
multe ori contradictorii, fără să-l refuze, pentru că exista foarte puternic înrădăcinată superstiția că nu poți să nesocotești dorința unui monah cerșetor, îi dădeau totuși să înțeleagă că este de prisos acolo și că încurcă treburile. — Să aducă cineva un lighean curat cu apă proaspătă în sala cea mare, se auzi un glas bărbătesc. — Îl duc eu, se oferi bătrânul și luă vasul din mâinile unui aprod. Sala cea mare, o încăpere pătrată având pe toate patru laturile ziduri comune cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jilțuri din mijlocul odăii, pe care stăteau Constantin Brâncoveanu gol până la cingătoare și beizadea Constantin îmbrăcat într-un fel de cămeșoi de pânză albă. În jurul lor câteva femei cu fețe grave încercau să rupă bucăți de pânză. Se apropie cu ligheanul și cu greu își stăpâni un oftat. Pe piept, vodă avea pielea arsă, de un roșu închis aproape negru în mijloc unde bășicile plesniseră și cu bășici alb gălbui pe margini. Ocolind cu li gheanul și schimbându-și unghiul din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
suferinzi în aceeași încăpere... Două slugi ridicară puțin jilțul în care sta vodă atât cât să nu atingă covoarele de pe jos și-l cărară într-o odaie ce da cu ferestrele spre miazănoapte. Doamna aduse apă în căni de porțelan, lighene de aramă curate, feșe albe din pânză de in și scamă. Își luă inima în dinți și, atentă, începu să-l ajute pe călugăr. — Prea multă carne vie, oftă dânsa, altfel ar fi fost de folos nițică frunte de tescovină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luminată în imaginarul meu Muzeu Modern al Durerilor și Suferințelor (alături de o cutie de tampoane și ciorapii ei de nailon, la care o să mă refer acuși). În această icoană apare și sângele care se prelinge la nesfârșit prin strecurătoare în ligheanul de vase. E sângele pe care ea îl stoarce din carne ca s-o facă kușer, bună de mâncat. Probabil că încurc lucrurile - parcă aș fi unul din fiii lui Atreu 1, cu toată discuția asta despre sânge -, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]