243,069 matches
-
să pună "Dumnezeu și Patria!"). Hetzel impunea masive modificări, unele esențiale și chiar rescrieri, îi refuza cărți întregi și avea tot timpul grijă ca scriitorul să-și respecte maniera și stilul: "Hetzel l-a obligat pe Verne să rămână între limitele convenite, acolo unde excelența lui era de necontestat... Jules Verne pe care îl cunoaștem nu ar fi existat fără Hetzel." Scriitorul era deschis la negocieri (uneori își adapta textele după desenele deja făcute ale celor care îi ilustrau volumele) și
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
în comunism. Cele câteva cărți apărute la noi și, nota bene!, toate scrise de tineri și la mai multe mâini - În căutarea comunismului pierdut, O lume dispărută, Explorări în comunismul românesc și Cartea roz a comunismului - s-au situat la limită, undeva între eseu, reportaj și proză, stârnind și mai mult pofta de a citi o literatură a vieții cotidiene în comunism nedramatizată și nepolitizată, în latura ei amuzantă, familiară, îmblânzită, dacă vreți, a grotescului. Căci, pe termen lung, printr-un
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
atât de negru față de cel de acum. Poate nu e exemplul cel mai bun pentru chestiunea în cauză, dar lesne vine în fața ochilor imaginea acelor conducători de oameni din vechime care, departe de a fi niște sfinți, impuneau totuși o limită propriei ipocrizii. Ecvestru ori pedestru, ei se purtau bărbătește în frunte, în față, cei mai slabi urmându-i. Acum e invers. Ei, cei tari, stau ascunși în adâncimea buncărelor ori la înălțimea caselor spoite în alb și îi trimit înainte
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
aplicată. Pe lîngă faptul că fiecare își urmărește propriul program și se manifestă conform datelor sale ireductibile, reuniți pe aceleași simeze ei devin repere incontestabile pentru o viziune artistică bipolară: Flora Răducan sondează o lume ambiguă și misterioasă, plasată la limita dintre amorf și forma în plin proces al zămislirii, în vreme ce Constantin Răducan exploatează substanțele definitive și formele gata constituite. Acoperind aproape didactic termenii binomului feminin - masculin, nocturn - diurn, selenar - solar etc. , ei sugerează unitatea incontestabilă a lumii vizibile, aceea care
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
al bolii ca resort al versului. Sensibilitatea maladivă, cultivată pe fondul unui eros alterat, căci nesatisfăcător și nostalgic după celălalt gen, dar nu mai puțin viril în tensiunea lui subversiv-dominatoare, a împins cu furie confesiunea spre zonele fruste și fără limite ale împărtășirii obsesiilor existențiale. Mărturisiri nocive ele însele prin excesul de rău. Confesiunea lirică în tonurile tari ale neo-expresionismului, aspirând la misticism, a avut loc însă în lipsa religiosului. Oricât paroxistic ar presupune discursul poetic al Angelei Marinescu, creierul rămâne un
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
Pe fundalul monoton al stilului juridico-politic, plin de formule prestabilite, apar unele izbucniri pitorești de spontaneitate orală, care însă riscă să producă și unele improprietăți și anacoluturi. Cu toate tentațiile ironizării, trebuie să admitem că acestea sînt, ca procent, în limitele normalității; suspect ar fi să lipsească cu totul. Cum se repartizează gafele în funcție de persoane și partide e o altă problemă, care desigur nu ne interesează aici. Cele mai evidente sînt confuziile produse de contaminări între cuvinte sau construcții. Uneori e
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
și repetitive: limbaj juridic, administrativ, formule fixe, secvențe automatizate (" Cine este pentru? Împotrivă? Abțineri? Unanimitate"). Cuprind însă și lucruri mai puțin banale, pe care le găsim mai rar reunite: structuri retorice și argumentative, conflicte verbale menținute (cu eforturi vizibile) în limitele limbajului cult - și mai ales tensiuni între registrul standard, cel înalt- ceremonios și spontaneitatea oralității de tip popular-colocvial, care iese la suprafață din cînd în cînd, mai ales în dispute. Unul dintre lucrurile cele mai frapante ale acestor texte este
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
Totul, în prozele lui Cristian Teodorescu se află în zona incertă (no men’s land) dintre lumi. Este zona care separă comunismul de capitalism, fantasticul de realism, siguranța de incertitudine, raționalul de vis. Personajele sale se găsesc mereu în situații limită, irepetabile, greu de imaginat, greu de presupus, cu puțin timp înainte, că le-ar putea trăi vreodată. Situația halucinantă a unui individ ca oricare dintre noi, ajuns în urma unei erori judiciare în situația disperată de a picheta sediul Senatului îi
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
îl dezgusta. Fojgăiala asta de cerșetori din jurul lui, trecătorii, polițiștii îl făceau să se simtă nefericit. Ca să te arăți lumii astfel îți trebuie stofă de martir sau să fi ajuns la capătul puterilor ca Iov" (p. 111). O altă experiență limită trăiește jurnalistul Lucian, cel care intenționează să facă un interviu cu Regele cerșetorilor. Acesta ajunge să colcăie prin subsolurile blocurilor, devine martorul nedorit al unui asasinat, pentru ca în final să se vadă pus în situația de a moșteni regatul underground
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
creația ca o victorie a ideii și ca o biruință a omului față de multiplele tentații ale destructurării, Mattis-Teutsch se autodefinește ca un umanist absolut, ca un apologet al omului pur, cu o dinamică intrinsecă și ireductibilă, abstract și etern, fără limite și fără istorie. în jurul acestui tip uman nu crește iarba și întreaga natură se surpă. Mattis-Teutsch este creatorul deplin al unui umanism în sine, fără urmă și fără context.
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
niște supraviețuitori marcați pe viață, psihic și sufletește, în urma acestei diabolice experiențe care le-a refuzat nu doar fundamentalul drept la diferență - sistemul comunist folosea oamenii în scop energetic, precum generatorul din Matrix -, dar la o viață situată măcar la limita minimei decențe. Oamenii mâncau puțin și prost, munceau tot mai mult pentru o piață de desfacere tot mai săracă, de la un punct încolo aproape inexistentă, infuzau permanent gazul nociv al ideologiei răspândit de mass-media, viața socială era drastic limitată datorită
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
Constantin Țoiu Agresivitatea, ca fruct al reprimării dorințelor, constituind arheologia omului: stratificarea experiențelor de tot felul și la diverse adâncimi, supusă cercetărilor psihologice, invențiunilor romanești... Eroul X, handicapat, împingând lucrurile până la limita lor umană. Deci, o sursă neîntreruptă de devieri care de care mai ascunse, mai spectaculoase ca sens, redus la auto-denunțătoare a insului spre final, care se alienează, se smintește. Se vede după stilul relatărilor din ce în ce mai dure și mai confuze... Singura
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
de Cornel Simionescu, secondat în secțiunea de note și comentarii de Fănuș Băileșteanu. Până în 1990 au apărut cinci volume, iar de atunci încoace abia trei, ultimul, 8, apărut (atenție!) în 1997, ajunge până la povestirea Bordeienii și alte scrieri situate la limita anului 1912. Evident că ne putem lamenta că, în acest ritm, nu vom prinde sfârșitul editării critice a operei lui Sadoveanu, gândindu-ne că s-ar putea să ajungă sigur la volumul 50, poate chiar 60. Despre o continuare a
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
L’illa de Maians (Insula Maians,1986), El perquè de tot plegat (De ce-ul totului tot,1993) până la Guadalajara (1996), literatura sa a evoluat spre refuzul oricăror elemente superflue, atât în ceea ce privește ficțiunea (pornind de la detalii banale spre a ajunge la limitele absurdului), cât și felul de a o construi - logică riguroasă, refuzul oricărei psihologii, un stil esențializat, un ritm surprinzător, un umor subtil, mai mult neliniștitor decât amuzant. Proza de față face parte din volumul Guadalajara, în curs de apariție în
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia modernă e dominată de o „descompunere” a ceea ce putem numi real, specificată încă de către Baudelaire. Concretul e dezmembrat, deformat, urîțit, elementele sale apar puse în relații insolite, prinse într-un dans frenetic care sparge limitele, proiectîndu-se în ireal. „Un suflu deschide breșe în pereți, declara Rimbaud, împrăștie limitele căminelor”. E o criză a unității primordiale, care, corespunzînd unui scenariu religios-mitic, conține și un impuls contrar, reparatoriu, o nostalgie a ceea ce s-a pierdut. Astfel că
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
ceea ce putem numi real, specificată încă de către Baudelaire. Concretul e dezmembrat, deformat, urîțit, elementele sale apar puse în relații insolite, prinse într-un dans frenetic care sparge limitele, proiectîndu-se în ireal. „Un suflu deschide breșe în pereți, declara Rimbaud, împrăștie limitele căminelor”. E o criză a unității primordiale, care, corespunzînd unui scenariu religios-mitic, conține și un impuls contrar, reparatoriu, o nostalgie a ceea ce s-a pierdut. Astfel că poetul modern e adesea un homo duplex, care, pe de o parte, ilustrează
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
servitor. Atît de orbit de asta, Malvolio cel precaut și suspicios nu intuiește că în spatele cuvintelor mieroase și bombastice se ascunde o poliță pe care cheflii, în cap cu Sir Toby, i-o plătesc din tot sufletul. Purcărete nu are limite în a inventa ipostazierea „naivității“. Uluiala nu se desprinde de pe fața lui Constantin Cicort, un Malvolio anesteziat de o asemenea întorsătură. Olivia nu iubește pe nimeni, nici pe Orsino, cît ar fi el de duce, nici pe cei doi tinerei
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
întîlnească aici și cu unele dintre personajele precedentei sale cărți, La revoluția română, precum pitorescul Ceaicopschi. În sfîrșit, povestea propriu-zisă a Sabrinei și tot ceea ce se întîmplă în zona cabinetelor psihiatrice glisează spre fantastic, face parte dintr-o lume la limita oniricului și a hipnozei, unde contururile se tulbură, iar faptele ies din zona confortabilă a raționalului. Este lesne de înțeles că în țesătura narativă a fiecăruia dintre cele trei micromane intră de asemenea mai multe elemente - unele disparate. Totul seamănă
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
Și poate că de aici, chiar de la acest aparent paradox, ar putea fi inițiată o lectură mai consistentă a complementarității și a disjuncției dintre cei doi artiști. Spre deosebire de Ovidiu Maitec, a cărui preocupare este în mod constant ridicarea materiei dincolo de limitele ei fizice, cucerirea spațiilor înalte din plină captivitate gravitațională, Sultana Maitec are tentația aproape mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu alte cuvinte exact acea opacizare a transparenței. Marile suprafețe pe care pictorița le umple cu aur au, simultan
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
Duiliu Zamfirescu. Ieșirea din acest impas o va afla mai târziu, când va formula adevărata dilemă a cronicarului literar nu în termeni sociologici, ci în termeni estetici: „Nu țărănesc sau nețărănesc, ci artă sau neartă”. Dar gustul criticului rămâne în limitele tradiționalismului sau ale realismului rural pe filiera ardeleană Slavici-Agârbiceanu. Ce mai răzbate până la noi prin publicistica literară a lui Ilarie Chendi, din atât de tulburatul an 1907, pe care îl asociem automat în memorie cu mult invocatele răscoale țărănești? Mi
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
care a pornit în întocmirea unui repertoriu arheologic al descoperirilor romane din teritoriul cuprins între Carpații Orientali și râul Prut, precum și o serie de probleme pe care acesta le-a întâmpinat în urma analizei materialului arheologic. Din punct de vedere cronologic, limitele impuse de acesta, sec. I a.Chr.-V p.Chr., coincid cu o serie de evenimente politico-militare, lucru reflectat și în cazul produselor romane. Lucrarea prinde contur odată cu inițiativa propusă de Römisch-Germanischen Kommission de a lansa un proiect ce vizează
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
etc. Fiecare din comentatori avand anumite idiosincrazii, listele de erori pot fi destul de diferite, ajungându-se adesea la punerea pe același plan a unor fapte foarte eterogene, cu grad variabil de gravitate. Cred din ce in ce mai mult că ar trebui să redefinim limitele tolerabilului, pentru a ne concentra mai bine asupra marilor pericole. În timp ce combatem subtil și cu fineturi intelectualiste unele tendințe actuale (poate supărătoare, dar nu inacceptabile), în spațiile comunicării publice (Internet, mesaje telefonice, televiziune) se afișează greșeli elementare, dintre cele corectate
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
mai eficiente de comunicare cu presa și, implicit, opinia publică. Nici electoratul nu este tratat cu mai multe menajamente de tinerii politologi. „Prea comozi pentru a prelua răspunderi în structurile de partid, alegătorii au căpătat vocația de a evolua în limitele sentințelor presei”, scriu cu seninătate Marius Tudor și Adrian Gavrilescu. Bine ar fi ca doar propria comoditate să-i împiedice pe alegători să preia răspunderi în structurile de partid. Din păcate însă lucrurile sînt și aici mai contorsionate. Chiar în
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
că e omul: el s-a născut bun. Și tocmai această bunătate (inocență) o diferențiază de restul lumii: de îndată ce renunță la medicația menită să o facă asemeni celorlalți, destinul Dorei se rătăcește prin lume. Ea trăiește printre nevrozele părinților, printre limitele și eșecurile generației lor, acumulând povara neputințelor, a violenței, a indiferenței. În spectacolul lui Radu Afrim, Dora evoluează în această lume artificială, mereu veselă, ca râsetele de la sitcomuri, saturată de culori tari, luminată mai mult decât e necesar, lumina excesivă
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
controversate instalate de Rodica Stănoiu în funcții cheie. În comentariul său din „bulina roșie” Cornel Nistorescu e de părere că „disputa majoră a remanierii guvernamentale s-a purtat în jurul Rodicăi Stănoiu. Președintele Iliescu a apărat-o cu dinții, pînă la limita unui conflict public. În cele din urmă a cedat. Echipa Năstase a cîștigat o poziție extrem de importantă în raport cu vechea gardă și cu Cotrocenii. În același timp, numirea unui «doctoraș» precum Victor Ponta ca responsabil pentru adoptarea acquis-ului comunitar și a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13051_a_14376]