1,259 matches
-
raționament: puteam să rămîn în România unde eram în siguranță. Nimic nu mă îndemna să lupt cu austriecii, contra României eventual. Războiul însuși îmi părea o monstruozitate. Totuși, calea pe care trebuia s-o urmez mi se impunea cu toată limpezimea. Printre toate sentimentele ce mă copleșeau, unul domina: sentimentul datoriei. Rațiunea nu mai avea loc să vorbească. Orice alt raționament trebuia să înceteze din moment ce lucruri excepționale erau decretate și dintre toate convențiile omenești, cea mai monstruoasă, aceea care conduce la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ocupă este lipsa de claritate, întrebuințarea de cuvinte obscure, cu două și adesea cu trei înțelesuri. Când dăm peste o carte rea, obscură, confuză, când ascultăm o prelegere rea asupra unei științe care cere în expunerea ei un model de limpezime, să știm că vina nu e a științei, ci a expunătorului, nu obiectul strică, ci nepriceperea aceluia ce-l tratează. Rezultatul acestei confuzii și obscurități este nespus de rău: este discreditul filozofiei aproape general; acest rezultat ne explică oarecum lipsa
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sintaxa și semantica intrigii (Pavel), elementele macrostructurale ale narațiunii și articularea lor (van Dijk), sau constituenții atît ai povestirii cît și ai discursului, ca și relațiile lor reciproce. Asemenea gramatici urmăresc (adesea) amplitudinea (cuprinzînd toate narațiunile și delimitîndu-le de non-narațiuni), limpezimea (indicînd, cu un minimum de interpretare lăsată la voia partenerilor, cum se poate produce și/sau înțelege o narațiune utilizînd un set specific de reguli) și verosimilitatea empirică (acordîndu-se cu ceea ce se știe despre determinanții cognitivi și sociali). O gramatică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
alte împrejurări, cumva asemănătoare, petrecute împreună, „fie la colocviile ocazionale în jurul unei sticle de Cotnari, fie în «crama» primitoare a prietenului comun Petrișor Cazacu, trecut și el prea devreme în lumea umbrelor”, avusese prilejul de a descifra, cu sporul de limpezime asigurat de licoarea și duhul lui Păstorel, trăsăturile de caracter ale omului Leonid Boicu: „La amintitele mai sus «colocvii», la care participau membri ai breslei, dar și oameni din afară, se povesteau întâmplări, se precizau detalii legate de diferite împrejurări
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țipînd pătrunzător; amestecîndu-se, trupurile lor în arzătoare suferință se unesc.] Amestecîndu-și strălucirea cu tandrele ei mădulare, apoi spre-nalturi ea pluti 175 Peste ocean; minune luminoasă, Natura, Femeie jumătate și jumătate Spectru; toate încîntătoarele lui culori schimbătoare se-îngînă Cu a ei limpezime de cleștar curat; în buzele și-obrajii ei urcară ale lui otrăvi Îmbujorînd-o că pe dimineață, și-a lui solzoasă-armură îmblînzind-o, Un monstru-ncîntător în ceruri sau care umblă pe pămînt, 180 [Cu glas de spectru neîncetat plîngîndu-se, cu sete mereu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cea grozavă 350 cu tandrele ei mădulare; apoi spre nalturi ea pluti, Țipînd peste ocean: minune luminoasă-n fața căreia natură se cutremura, Femeie jumătate și jumătate fiara 351, toate culorile lui mohorît unduindu-se se-ngînă 5 Cu a ei limpezime de cleștar curat; în buzele și-obrajii ei urcară ale lui metale 352 Îmbujorînd-o că pe dimineață, și al lui chip de stana 353 îmblînzindu-l, Minune 354,-ncîntătoare-n ceruri sau care umblă pe pămînt, Cu voce de femeie 355 murmurînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
incorporeze acest balet în actul III, după sosirea ambasadorului Veneției, singurul moment din spectacol în care se aducea un deserviciu minim desfășurării dramei. De la inceput Verdi simțise că monumentalului concertato (conform disposizione scenica) din actul III îi lipsește claritatea și limpezimea: cele două importante convorbiri ale lui Iago - prima cu Otello, apoi cea de a doua cu Cassio - nu reușeau să concentreze suficient atenția. Pentru Paris el a folosit ocazia să scurteze radical această scenă și aproape că a recompus-o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
competente... să le poată studia cu toată atenția, să se poată pronunța asupra lor în deplină cunoștință de cauză și să poată da mandat delegației sale asupra poziției ce trebuie să o adopte". Concluzia a fost prezentată apoi cu toată limpezimea: "Trebuie să vă mărturisesc că nu înțeleg de ce suntem puși în asemenea situație, practic nu știu cui să îi reproșez. Delegația noastră nu are mandat să discute aceste probleme. Avem doar la ordinea de zi a sesiunii problema creării FNM pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
în cronicile literare semnate în „La Nation roumaine”. Sunt de subliniat în primul rând vigoarea selecției critice pe care o propune A. în demersul său analitic, ca și subtilitatea și finețea disocierilor, susținute de un acid și decomplexat spirit polemic. Limpezimea criteriilor axiologice recomandă o singură scară de valori estetice, validată integral de timp. De la Amintirile lui Mircea Eliade până la proza lui Vintilă Horia, de la romanul lui Theodor Cazaban până la dramaturgia parabolică a lui Eugen Ionescu, de la Scrisoarea (deschisă) către Constantin
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
Eu niciodată graniți n-am să-ți pun/ Fântână, stea și rug. Și soare.” Căci, pe o altă latură, poetul comunică organic, natural, cu acel spațiu al irizărilor și al efluviilor, a cărui parte constitutivă el se și declară: „Ce limpezime verde împrejur,/ că-mi aud brațele zvâcnind în păsări” etc. O a treia temă, confluentă cu primele, este copilăria și satul magic și mirific, resuscitate nostalgic, dar sobru, prin secvențe semnificative de tablou sau prin frânturi de irepetabile trăiri. În
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
a tinerimei” și la „Renașterea”. Câștigat de orientarea scientistă, A. a propovăduit-o la noi cu pasiune și abnegație. Conștient de la început că un popularizator al științei trebuie „să fie dublat de un literat”, el a căutat să dea expunerii limpezime și a preferat să integreze explicația tehnică într-o narațiune - Romanul cerului (1912), Povestea științei (1916) - sau într-o biografie - Giordano Bruno (1911), Newton și atracția universală (1911), Viața anecdotică a învățaților iluștri, Viața și invențiunile lui Edison (1915), Eroii
ANESTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
au fost incluse în bibliografia franceză Essai de bibliographie critique de stylistique française et romane (1955-1960), alcătuită, în 1961, de Helmut Hatzfeld și Yves le Hir. Volumul Disocieri (1973; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor) cuprinde trei secțiuni, scrise cu limpezime și sobrietate, trăsături de altfel apreciate de A. la T. Vianu, în capitolul intitulat Pudoarea confesiunii. Studiile cuprinse în secțiunea de poezie (despre autori consacrați, precum Ion Barbu, Ion Vinea, Nicolae Labiș, dar și tineri poeți, precum Adrian Păunescu, Nina
ANDRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285358_a_286687]
-
literare, care să concilieze studiul filologic cu istoria și critica literară. Studiile cele mai substanțiale rămân cele consacrate romanelor lui Gib I. Mihăescu, în care A. practică „o critică de interpretare, constructivă, nespectaculoasă, ce se impune prin rigoare și echilibru, limpezime și receptivitate” (G. Dimisianu), dovedind o admirație reținută, ce va conduce la editarea, în cinci volume, a operei complete a acestui autor (1976-1995). A. este de asemenea coeditor al lucrării Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688 (volumul Geneza, apărut în 1988
ANDRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285358_a_286687]
-
vor de fapt să spună cuvintele Încărcate de reproș ale lui Louis Blanc, neobositul apărător al idealurilor socialiste, În 1862, când scrie Istoria Revoluției Franceze? Că Muscadinii ar fi un simbol al cecității umane, al neputinței de a vedea cu limpezime Încotro se Îndreaptă lumea. „Armele lor sunt un baston scurt și plumbuit, gros la ambele capete... O haină pătrățoasă, foarte scurtă, strânsă pe corp; o cravată verde, oribilă, În care gâtul dispare, amenințând să ascundă până și nasul, o vestă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mărire și decădere - dandy-ul trece rapid, În Franța cel puțin, toate vămile cu putință până În preajma primului război mondial. Chiar dacă superbele teorii ale lui d’Aurevilly și Baudelaire Îi dau o ultimă strălucire (dar și justificare), se vădește cu limpezime sporită că zilele aurite ale dandysmului devin din ce În ce mai mult o pură amintire. În cercul lor, redus pe zi ce trece, dandy-i se protejează, se susțin. Însă poziția Începe să li se șubrezească Într-o lume pentru care stilul elegant
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că, În această etapă, „mulți dintre aceia care pot părea azi drept pionieri ai occidentalizării se descoperă cu pricipii conservatoare. Deci Încă de la Început se disting liniile liberalismului și conservatorismului, ale modernismului și tradiționalismului”2. Cel care cartografiază cu atâta limpezime Întortocheatele drumuri ale Începuturilor vremii moderne la noi este G. Călinescu. Dacă la Început occidentalizații români (care Își spun „tineri”) sunt numiți În derâdere când „nemți”, când „franțuzi”, când „capete stropșite”, spre 1848 ei sunt porecliți „bonjuriști”. Antibonjurismul Încrâncenat naște
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
trebui să se scuze azi. Dimpotrivă! Ar fi chiar În stare să susțină În fața celor mai de soi dintre domnii gravi că opusculul său e la fel de serios ca orice altă carte de istorie. De fapt, ce se vede aici, În limpezimea acestei cărți fără pretenții? Omul și vanitatea sa, rafinamentul social, niște prestigii cu totul adevărate, chiar dacă de neînțeles pentru Rațiune (câtă nerozie!), dar cu atât mai atrăgătoare cu cât sunt greu de Înțeles și descifrat. Or, ce poate fi mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dacă mi-ar lua-o cineva Înainte.” Potrivit lui Richard Ellmann, e cea dintâi menționare a Portretului lui Dorian Gray. Dar și prima filă a unui dosar ce nu și-a găsit rezolvarea nici până În ziua de azi. În capcana falsei limpezimi a romanului au căzut, cei dintâi, criticii și istoricii literari. Pentru ei, lucrurile sunt simple: dintr-o singură trăsură de condei, au decis: Portretul lui Dorian Gray (1890-1891) este un manifest al estetismului! Adică ilustrarea artistică a unei idei pur
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lui Wilde se află În impardonabilă eroare: nimic mai „clasic”, mai bine așezat În pagină, mai conformist, mai previzibil, mai accesibil decât o pagină a sa. Cu o voluptate secretă, Wilde se folosește de aparenta transparență a limbajului victorian (adică: limpezime, directețe, refuz al misterului, obsesie a comunicării imediate și eficiență a mesajului) pentru a construi veritabile edificii ambigue ideologic și echivoce moral. Abia din această perspectivă Înțelegem funcția artistului, abia acceptând ocolul prin abstracțiunea și artificialitatea frumuseții putem continua, acceptând
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a filosofului danez, după care inocența este totodată angoasă, are echivalențe În comentariul caracterologic matein: „...dacă păpușii acesteia sulemenite Îi flutura uneori pe buze un surâs neliniștitor, sub arcul sever al sprâncenelor, trase negre cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale copiilor”. În această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a fiecărui cuvânt. Dacă în Diafane influențele eminesciene sunt frecvente și vădite, în volumul Din când în când, plictisul, dar și sarcasmul lucid conduc spre Baudelaire. Între aceste două repere de început poetul se caută pe sine, rezultatul, remarcabil prin limpezime și decizie, concretizându-se ca Statui (1914): o lirică dusă până la perfecțiune sub raportul formei, refuzând retorica, mai ales retorica sentimentală. C. se impune în literatura celui de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea cu o poezie matură
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
și, în fața reînnoirii dramaturgiei, înfăptuită de Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu ș.a., afirma într-o profesiune de credință ambiguă, realist-clasică și artificial-estetică: „Acum, când în întreaga lume se practică un antiteatru furios, nutresc ambiția să realizez un pro-teatru alcătuit din limpezimi, dintr-o geometrie exemplară a relațiilor omenești, scris în respectul tuturor canoanelor, înfrângând dificultăți, superiorul dispreț al unora, surâsul satisfăcut al altora. Ce înduri în viață nu poți îndura în teatru. Pe scenă, chiar și urâtul trebuie să fie agreabil
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
rezervate categoriilor prozei populare și unor probleme teoretice, ca de exemplu: cercetarea și clasificarea poveștilor, legile epicii populare, experimentul folcloric, teoriile asupra basmului. Studiul impune prin excelenta sintetizare a unui material impresionant, prin bogăția faptelor observate direct, în sfârșit, prin limpezimea, concizia și accesibilitatea expunerii. Poetică folclorică (1979) propune o despărțire de poeticile clasice care s-au ocupat de folclor și care sporesc „opacitatea față de specificul folcloric cu cât sunt urmate cu mai multă fidelitate”. În replică la aceste poetici, sunt
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
definitoriu schița sa tipologică privind specificitatea românească în raport cu celelalte popoare europene, mai ales cu cele de origine latină. Despre literatura comparată și principiile ei, C. a alcătuit și un riguros și succint manual, intitulat ca atare. El se evidențiază prin limpezimea metodologică, dar atestă totodată și conservatorismul punctului de vedere al autorului, fiindcă în 1964, când apărea Principios de literatura comparada, altfel se organizau teoretic demersurile comparatiste, teoria influențelor fiind nu numai părăsită, dar și dezavuată critic. C. rămâne însă cantonat
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
este mai ales ansamblul pe care îl alcătuiesc, adică întreaga operă. C. este incontestabil un reprezentant autentic, în literatura română, al postmodernității, un postmodern esențial, spontan, afirmat înainte de constituirea unei „mode” în acest sens. Ciocârlie e un scriitor dificil, în ciuda limpezimii de cristal a stilului; scrisul său are numeroase crevase, falii subțiri, ce se deschid amețitor spre adâncuri. Din cauza lor, narațiunea, paradoxal lineară, e mereu întreruptă de considerații naratologice, filosofice, psihologice, subminată de pasiunea rece, analitică, pentru ontologie. ȘTEFAN BORBÉLY SCRIERI
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]