826 matches
-
muncitori, indiferent dacă respectivii își făceau sau nu treaba. Observația este valabilă, bineînțeles, pentru toți politicienii care se simt stăpâni, și nu angajați ai noștri. Reacția firească ar fi să ne revoltăm, nu să ne bucurăm când ei coboară din limuzine și, populist, iau la trei-păzește vreun grup de muncitori de pe vreun șantier. Dar 17 ani de democrație se pare că ne sunt încă insuficienți. Cu un mental distorsionat de legendele cu Țepeș sau Cuza și obișnuiți vreme de jumătate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
le folosesc mereu ca alternativă la mersul la sală. Plus că, din fericire, marketingul e la etajul Întîi. Tocmai am ajuns pe palier, cînd Jane țipă: — Uite ! O, Doamne ! El e ! Pe stradă cotește, cu un tors egal, maiestuos, o limuzină care oprește exact În fața ușilor de sticlă de la intrare. Nu-nțeleg deloc ce e cu mașinile astea. SÎnt atît de strălucitoare și de lustruite, de parcă ar fi făcute din cu totul alte metale decît mașinile obișnuite. Ușile liftului din celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
șase persoane din conducere, cu toții puși la patru ace, În costume scumpe, Închise la culoare. — Gata ! șuieră Cyril spre bieții oameni de serviciu din hol. Duceți-vă ! Lăsați-le ! Noi rămînem toate trei holbîndu-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai tîrziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mînă are o servietă care pare foarte scumpă. Uau. Arată de mori. Graham Hillingdon și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
PÎnă la urmă, tot o să afle. O, Doamne. O, Doamne. OK, poate că mă ambalez ca fraiera. Mai bine să mă calmez și să nu fac din țîntar armăsar. Jack Harper e un tip mega important. Uite la el ! Are limuzine și bodyguarzi și o companie uriașă care Îi aduce nu știu cîte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa dacă un angajat de-al lui a luat un nenorocit de zece la mate sau nu. Pe bune, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mouse: casă veche, În stilul provincial franțuzesc, dar dotată cu toate noutățile pe care le poți cumpăra cu bani - reflectoare, tufișuri ornamentale tunse artistic... plus Moochie și restul trupei lui Dieterling. Pe alee două mașini: mașina decapotabilă de pe Hamel și limuzina Packard Caribbean a lui Billy Dieterling - unul din accesoriile serialului Badge of Honor. Jack supraveghea apartamentul, puțin cam speriat: poponarii aveau pile prea mari ca s-o pățească, iar ancheta lui cu pozele porcoase intra Încet pe linie moartă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mătănii uriașe și le dăruiau iconițe pe care ei le primeau bucuroși Întinzînd mîinile după ele și liniștindu-se. În cele din urmă acceptau să se despartă cîteva ore de mămica și o lăsau să plece, de obicei Într-o limuzină cu șofer sau Într-o camionetă tot cu șofer. Morales răspundea la salutul celor care voiau să intre În echipa de fotbal și al celor care Îl admirau fără ironie, fiindcă era un metis lustruit. Gumersindo Quiñones răspundea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le strigă să oprească, mai departe nu se poate, trageți pe dreapta! Și Începe să fluiere din țignalul lui ca un nebun și să dea la o parte pe toată lumea, fiindcă se apropie Domnul Președinte al Republicii cu convoiul de limuzine negre care strălucesc În lumina soarelui, orbind mulțimea de sărăntoci care-și lipesc obrazul de geamul automobilului ca să-l vadă pe președinte de aproape și seara o să se Îmbete Într-o cîrciumă și la un moment dat o să plîngă covîrșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fuga să-l vadă pe dinăuntru. Da, ca În filmele cu gangsteri, cu geamul din mijloc care-l desparte pe șofer de cei din spate, așa nu putea auzi ce pun la cale stăpînii sau cine naiba o fi proprietarul limuzinei incredibile. Celso voia să spună că era mașina unui prieten de-al stăpînului și că sosise chiar atunci, dar Carlos Îl Întrerupse: — Au omorît toată familia? Întrebă. — Da, așa-i, mașina asta parcă-i de bandit, spuse Universo, grădinarul, apărînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucătărie contribuise la redactarea compoziției. Era isteț Julius, nimic de zis; se așeză lîngă Țanțoșa, care-și bea ceaiul și-i puse cîteva Întrebări despre domnul care a venit atunci cînd au adus caleașca, ăla Îmbrăcat În negru, ăla cu limuzina neagră, adu-ți aminte, Țanți... Țanțoșa și-a amintit Îndată și ăsta a fost Începutul unei sporovăieli care nu se mai termina; la timpul cuvenit, fiecare și-a spus părerea despre straniul personaj. Partea proastă e că straniul personaj și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Tôtsu! Craniul ți-a fost despicat În două. Avusese nevoie de un ceas deșteptător ca să nu Întîrzie a doua zi dimineața la aeroportul Mirabel, unde urma s-o aștepte pe Delphine. Venea să stea cu el cîteva zile. Angajase o limuzină. Nu voia să se ducă s-o aștepte cu autobuzul și nici cu taxiul. O chemase În ajutor. Se refugiase la Montréal cu speranța să-și termine acolo cartea, dar, În loc să lucreze, pierdea vremea pe afară mai toată ziua. Cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dragoste În cadrul căsătoriei și despre cum să-ți crești copiii. Biata Tina, nu știa cu al cui fiu se mărita ea, nici măcar după patru ani de logodnă. Începuserăm să ne sărutăm prin luna mai, iar la Începutul lui iulie lunga limuzină albă Cadillac a tatălui ei o aducea la stăreție, unde a stat trei săptămîni, Împărțind camera cu două dintre surorile mele. A fost un adevărat chin. CÎnd toată lumea se ducea la culcare, eu nu mai puteam sta locului. Tina mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
titlu la care țineam de cînd un grangure de la Hollywood Îmi spusese că-i plăcea. Venise să Întîlnească niște tineri cineaști la Paris. La sfîrșitul Întîlnirii noastre, Într-un apartament al hotelului George V, mă invitase să cinăm Împreună. O limuzină ne-a dus la un restaurant unde a citit rezumatul scenariului meu, extaziindu-se Între timp la vederea langustinelor cu coriandru. CÎnd maître d’hotel i-a recomandat o Întreagă armată de deserturi, găsisem un producător. Scriptul meu Îl stimula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui, Într-un film ca al meu ar fi mai bine să lansez niște tinere necunoscute. Îmi va trimite fotografii. Îmi va trimite și un bilet de avion. A cerut să fie dus Înapoi la hotel și mi-a lăsat limuzina, spunîndu-i șoferului să mă ducă unde doream. În cele din urmă, după ce a trecut o lună, l-am sunat la birou. Mi s-a răspuns că fusese dat afară. Nici unul din recentele lui proiecte nu avea să fie luat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aniversam, la cei cinci anișori, și pe frățiorul lui, A. N. Toamnă caniculară, zi de vară indiană în Ardeal. Două școli de cartier, gard în gard: una publică, cealaltă privată. Sub soarele dimineții, părinții și copiii gătiți deopotrivă coborau din limuzine. Cele mai scumpe nu ezitau să parcheze pe terenul de sport, trecând prin curtea uneia dintre școli. Când a apărut Doamna Învățătoare de la clasa I, am recunoscut-o fără să o fi întâlnit vreodată: chipul clasic, blând și deschis, îmbrăcată
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
lui. M-am opus la început; ideea de a mă încolăci singură într-un colț al banchetei fusese atrăgătoare. Însă a fost insistent, iar eu eram prea obosită pentru a mă opune. — Mi-ar fi plăcut să fim într-o limuzină cu geamuri cenușii, mi-a șoptit în ureche, mâna lui rătăcindu-se în susul piciorului meu, pe dedesubtul fustei. —Doamne! Termină. Sunt obosită - i-am dat peste mână inutil, corpul meu reacționând în ciuda epuizării. Termină, Sebastian, sunt chiar obosită. Ție-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cât timp va mai trece până când va putea fuma o țigară, însă cumva chipul lui părea să intre întotdeauna în tiparul unui erou de roman gotic. Slujba a fost aproape perfectă, până la ghirlandele de flori foarte scumpe și cortegiul de limuzine negre pentru familia Fine. Geneviève saluta pe toată lumea și se plimba discret, primind condoleanțe și murmurând înapoi vorbe care sigur nu erau decât răspunsurile corecte și convenționale. Nu știam că eticheta cere să existe și o gazdă la înmormântări, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a chipului său (bănuiesc bannerul fiind gigantic), în campania publicitară care ține seama de specificul local al pieței din Ploiești. David contra Goliat. Codruț, astăzi nici măcar gumă de calitate să-ți faci o praștie pentru a sparge geamurile fumurii de la limuzine nu mai găsești... Guma de la camera de bicicletă vine din China, unde s-au delocalizat uzinele. Tragi o dată și tot ție îți vine praștia în nas... Mirel 23 decembrie 2005 În primul rând abrevierea ,,Dr.“, pe care am scris-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
dau seama de acest lucru, cred: plânge puțin soarta vagabonzilor din mahalalele Parisului, snopiți în bătaie de poliție (vagabonzi dirijați uneori din spate de imami de cartier, plini de ură), plânge pentru poluarea atmosferei, dar bănuiesc că toți redactorii au limuzine luxoase, au emisiuni despre rromi etc. Uite, aici doream să ajung, la soarta rromilor... Reportaj dans la grande banlieu de Paris - știi ce înseamnă acest lucru: blocurile imense din periferie, infestate de imigranți de toate rasele și toate culorile. Acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un buchet de flori întrucît nu vrea să pară necivilizat. a ales, deasemenea, o sticlă de vin extrem de scumpă, un vin rar și vechi de peste douăzeci de ani. s-a îmbrăcat impecabil, s-a parfurmat și a optat pentru o limuzină albă, decapotabilă, închiriată special pentru respectiva ocazie. Bineînțeles că domnul Kariatide nu vrea să-i deschidă, dar X insistă, sună îndelung, nu intră în panică, este decis să guste integral această vizită, să-și facă plăcere. mai sună de cîteva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un grup de movile funerare, construite pe digul unui canal nefolosit. Jim Își amintea că vizitase Hungjao cu părinții lui, În 1937, la cîteva zile după bătălie. Grupuri de europeni și americani veniseră cu mașinile de la Shanghai și Își parcaseră limuzinele pe drumuri de țară, acoperite de cutii de cartușe. Doamnele, În rochii de mătase, și soții lor, În costume gri, se plimbau printre rămășițele războiului, aranjate pentru ei de o echipă de demolări aflată În trecere. Lui Jim, cîmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
intrară În fugă pe poarta teatrului Cathay, cel mai mare cinematograf din lume, unde o mulțime de vînzătoare și dactilografe chinezoaice, cerșetori și borfași, se revărsau În stradă să vadă oamenii care veneau la spectacolul de seară. CÎnd coborau din limuzine, femeile Își plimbau fustele lungi printre cele două șiruri ale gărzii de onoare formate din cincizeci de cocoșați În costume medievale. Cu trei luni În urmă, cînd părinții Îl duseseră pe Jim la premiera filmului Cocoșatul de la Notre Dame, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un fel de explozie Înăbușită la capătul aleii, hîrÎitul tobei de eșapament a unei mașini grele. Un autoblindat japonez intrase pe Amherst Avenue, iar oamenii din echipaj stăteau În picioare printre antenele lor radio. Înaintară prin mijlocul străzii, obligînd o limuzină Mercedes de la centrul german să se urce pe trotuar. Jim se ridică repede din fața intrării și se ascunse după un stîlp. În jurul casei era un zid Înalt, Îmbrăcat În plăci de teracotă, iar deasupra avea sticlă spartă. Apucîndu-se cu vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
criză de caporali japonezi În Shanghai. Deși era obosit, Jim alese calea cea mai lungă spre casă, pe Great Western și Columbia Road, dar nu Întîlni nici un japonez. Totuși, cînd ajunse la intrarea casei lui de pe Amherst Avenue, văzu o limuzină Chrysler parcată În fața ușii. Doi ofițeri japonezi coborîră din mașină și cercetară casa În timp ce Își Îndreptau uniformele. Jim era gata să pedaleze spre ei și să le explice că el locuia În casă și că era gata să se predea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
drum. Mai tîrziu În seara aceea, după ce terminase coaja cartofului de la Basie, Jim stătea culcat pe priciul lui și În cele din urmă deschise revista. Din păcate, În Reader’s Digest nu erau reclame, dar Jim privi fotografia liniștitoare cu limuzina Packard prinsă de zidul cămăruței sale. Ascultă familia Vincent vorbind cu voce scăzută și pe fiul lor tușind stins. CÎnd se Întorsese de la Blocul E, Jim Îl găsise pe băiat jucîndu-se pe podea cu broasca țestoasă. Avusese loc o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim putea vedea clar cutele proaspete din uniformele ofițerilor superiori chinezi și ghetele elegante americane, de luptă. Chiar și plutoanele de soldați de pe puntea de sub pod erau minunat echipate cu arme și aparate radio. Parcată cam În mijlocul joncii, era o limuzină neagră Chrysler, flamura unui general al Guomindangului fluturînd pe catargul cromat. Parapetul blindat al unui tun automat era montat la prova joncii. Fără avertizare, tunarii deschiseră focul asupra orașului. Proiectilele zburau deasupra capetelor orășenilor care fugeau și explodau pe acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]