2,625 matches
-
90 de volume POPESCU I.GEORGETA, n. 4 noiembrie 1930 la Ciurești, chimistă POPOV MIHAI VASILE, n. 7 iulie 1928, Galați, inginer SAHIN VICTOR EMANUEL, n. 30 august 1927 la Galați, chimist STAN IONEL, n. 18 decembrie 1927 la Galați, lingvist ȘCHIOPU DAN, n. 4 octombrie 1930 la Galați, prof. univ. dr., vicepreședinte Academia Oamenilor de Știință a României ACTORII BAȘA MIRCEA, n. 10 aprilie 1929 la Ghidigeni CONSTANTIN COSTEL, n. 10 octombrie 1942 la Galați CRISTEA GABRIEL, n. 7 ianuarie
FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMŞA, PREŞEDINTE ASOCIAŢIA FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376162_a_377491]
-
august 1956 la Corod, ex-ministru DEDIU DUMITRU, n. 12 mai 1942 la Galați, cosmonaut DUMITRIU CORNELIU, prof. univ. dr., n. 1951 la Galați, secretar UNESCO FLUTUR LOREDANA, din Cudalbi, doctor în farmacie MILICĂ IOAN, n. 27 noiembrie 1976 la Tecuci, lingvist MOCANU HORIA, primul român admis la Harvard, cel mai puternic român din lume NIENABER SILVIANA-ANA, n.în Galați, homeopat în Africa de Sud NORDIO ANGELICA, n. 13 iulie 1968 la Galați, memorialistă POCORA CRISTINA-ANCUȚA, n. 5 aprilie 1968, deputată TOMA FLORIN, n.
FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMŞA, PREŞEDINTE ASOCIAŢIA FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376162_a_377491]
-
Idel David (chirurg); Hellman (chirurg); R. Tenenbaum; Fischer; Pedro Braunstein și alții. - SCRIITORI, REGIZORI, CRITICI: Iona Atlas; I. G. Aurescu-Goldenberg; Isaac Schonberg; Teodor Caranfil (critic de film); Conrad Bercovici; Israel Wechsler (romancier, traducător); Camillio Baciu (istoric, prozator, dramaturg); Solomon Weinberg (lingvist); Adrian Lupu ș.a. - AVOCAȚI: I. Faibis; I. Klein; Samuel Mendelsohn-Mocanu; procurorul Abeles; Marco Barasch (În 1930, împreună cu Gr. Trancu-Iași, a fondat "Asociația Română pentru progresul social"); A. Zalman-Galați; M. I. Alterescu; Donat Ornstein ș.a. Și, nu în ultimul rând... - INGINERI
FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMŞA, PREŞEDINTE ASOCIAŢIA FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376162_a_377491]
-
soarele într-o cofă ca să-l ai doar pentru tine. Înțelepciunea capătă valoare doar dacă e împărtășită. Această carte conține un tezaur care trebuie pus în lumină. Ea cuprinde rodul minții câtorva sute de autori, filozofi, poeți, profesori, istorici și lingviști, critici, memorialiști, traducători, matematicieni, fizicieni, mari cercetători și descoperitori, medici, filologi, economiști, oameni politici, juriști, monahi, domnitori (Neagoe Basarab); reprezentanți ai Școlii Ardelene, oameni din diverse domenii care au lăsat ceva din gândirea lor urmașilor, adică nouă, cei de azi
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
un om de caracter care a purtat în suflet, ca pe o icoană, patria sa. În corespondența cu Th. Simenschi, magistrul său de limbă sanscrită și de filologie comparată indoeuropeană, sau cu Gheorghe Ivănescu, distins coleg al său și mare lingvist român, precum și prin scrisorile cu care m-au onorat pe mine, Demetrio Marin și-a dezvăluit interesul constant pentru mediul universitar ieșean în care s-a format și pentru țara sa natală. Iată un fragment dintr-o epistolă, redactată în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Miracolul descoperirii decisive nu s-a produs, iar scenariile concepute pornind de la o reprezentare a popoarelor-etnii ocrotite rămîn sub semnul pledoariei. ÎN NUMELE LIMBII Confruntarea argumentelor lingvistice se epuizează în dezbateri interminabile, știința contribuind la înmulțirea stimulantă a ipotezelor. Căile reflecției lingviștilor insistă cînd asupra relației latinitate-continuitate, cînd asupra relației latinitate-spațiu de circulație deschis, cînd asupra importanței substratului dac, care conferă specificitatea limbii române, cînd asupra influenței mult mai amplului substrat trac, care așază evoluția limbii în vecinătatea albanezei. Tradiția latinizantă își
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
substrat trac, care așază evoluția limbii în vecinătatea albanezei. Tradiția latinizantă își are începuturile în cronicile secolului al XVII-lea și este impusă în secolul al XVIII-lea de către Școala Ardeleană. Această tradiție este reînnoită prin contribuțiile aduse de cercetările lingviștilor de la sfîrșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului XX. Ruptura politică și socială realizată prin instalarea regimului comunist nu distruge, însă, filiația, adesea polemică, între lucrările lui Densusianu, Pușcariu, Rosetti și Niculescu. Astfel, importanța lucrării Histoire de la langue roumaine
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o dovedește studiul lui Petrovici, intitulat Influența slavă asupra fonemelor limbii române, publicat la București în 1956. Apartenența României la lagărul sovietic și loialitatea Bucureștilor față de Moscova conducea la reanalizarea influenței contactelor slave asupra limbii române. În 1950 și 1954, lingvistul Al. Rosetti s-a ocupat de acest subiect pentru a pune din nou în lumină problemele ridicate încă din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. În cercetarea sa privind influența limbilor slave meridionale asupra limbii române, el nu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lui Stalin pentru că a susținut, în 1951, două sesiuni ale Academiei Republicii Populare Române consacrate temelor "Marxism și lingvistică" și "Aplicații ale tezelor staliniste la lingvistica românească". Dezbinarea intelectuală și teoretizarea lingvistică de astăzi provine dintr-o constantă avansată de lingvistul Sextil Pușcariu într-o lucrare publicată în 1940 -Limba românească. Privire generală. Autorul notează: "Pînă în prezent, cercetările n-au reușit să dezvăluie certitudinea asupra elementului autohton din limba română. Înainte de toate, acest fapt este explicabil pentru că noi nu cunoaștem
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de reașezare, contestată de revoltele populare, o triadă de personalități uniate angajate, care ar fi heralzii națiunii. Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior întruchipează coerența construcției identității naționale. Formați la Blaj, la Viena și la Roma, ei sînt istorici, lingviști, juriști. Ca istorici, ei regăsesc originile romane și continuitatea latină a Antichității românești. Ca lingviști, ei impun o latinitate a limbii române. Ca juriști, ei participă la reflecțiile inteligenței Vienei privind dreptul natural. Micu publică la Sibiu, în 1800, o
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
heralzii națiunii. Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior întruchipează coerența construcției identității naționale. Formați la Blaj, la Viena și la Roma, ei sînt istorici, lingviști, juriști. Ca istorici, ei regăsesc originile romane și continuitatea latină a Antichității românești. Ca lingviști, ei impun o latinitate a limbii române. Ca juriști, ei participă la reflecțiile inteligenței Vienei privind dreptul natural. Micu publică la Sibiu, în 1800, o lucrare intitulată Legile firei, inspirată de filosofia lui Baumeister care alimenta, pe la 1750, gîndirea politică
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1914. Dramă pentru transilvănenii mobilizați în armata austro-ungară, dramă pentru românii din Regat al căror viitor depinde de decizia regelui, credincios alianței din 1883, și a partidelor politice divizate. În Transilvania, este proclamată legea marțială și este decretată mobilizarea generală. Lingvistul ardelean Sextil Pușcariu evocă în Memoriile sale acest moment dificil. Aflat în vacanță în România, el se întoarce apoi în Transilvania, acceptînd să fie încorporat. De ce? "Am făcut rapid următorul raționament: puteam să rămîn în România unde eram în siguranță
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
existat un Octombrie roșu, va fi existînd și gestul sublimat al României ca stat al muncitorilor. Acest gest este insular. El este o provocare, dar o provocare nefericită care conduce spre izolare. Este vorba de a dovedi științific, prin lucrările lingviștilor și istoricilor, că România este deasupra normelor, adică orice interogație, orice preocupare în privința nivelului este inadmisibilă. Întîrzierea în dezvoltare nu este acoperită, dar nu se mai poate considera că este degradantă, deoarece există o esență superioară a romanității. Patrioții intră
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Pumnul, Diorile Bihorului, Aurora, Foaie pentru Minte, Inimă și Literatură, Familia); întâlniri posibile cu sătmăreni; reacții "antieminesciene" pe urmele canonicului blăjan Al. Grama ale preoților greco-catolici din Sătmar; apoi se adaugă traducători ai poeziei sale (în lb. maghiară și engleză), lingviști și cercetători ai operei eminesciene. O "repede ochire" cronicărească, pe harta locurilor sătmărene, ne dezvăluie nu întâmplător că obârșia autorilor este în zona "Careii Mari" (Careiul de azi), unde și frecventează liceul din localitate (Dimitrie Sfura, Ioan Silviu Sălăgeanu, George
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
importantă: m-am inspirat din tradiția anglo-saxonă inițiată de Henry James și Percy Lubbock, tradiția germană venind dinspre Lämmert și Stanzel, formaliștii și semioticienii ruși, structuraliștii francezi și poeticienii din Tel Aviv; am luat în seamă studiile naratologice scrise de lingviști, psihologi, antropologi, istorici și cercetători ai inteligenței artificiale; și nu l-am uitat pe Aristotel. Totuși, mi-am trădat preferința față de ceea ce constituie, probabil, direcția naratologică cea mai influentă din ultimii ani ai secolului, aceea a naratologilor "francezi" sau "de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Pratt 1977. act perlocuționar. Vezi ACT PERLOCUTORIU. actant [actant]. Un ROL fundamental la nivelul STRUCTURII PROFUNDE a narațiunii (similar cu FUNCȚIA la Souriau, DRAMATIS PERSONA la Propp și ARHIPERSONA la Lotman). Termenul a fost introdus în naratologie de Greimas, după lingvistul Tesnière, pentru care acesta desemna un tip de unitate sintactică. Prelucrînd taxonomiile de rol propuse de Souriau și Propp, Greimas a ajuns la un MODEL ACTANȚIAL constînd, la origine, din șase actanți: SUBIECT (LEU la Souriau, EROU la Propp), OBIECT
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978; Mendilow 1952; Metz 1974; Müller 1968; Prince 1982. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ, TIMP GRAMATICAL. timp gramatical [tense]. 1. O formă care trimite la o distincție temporală. Psihologii, lingviștii și teoreticienii literari (Bühler, Benveniste, Weinrich) argumentează frecvent că timpurile se pot grupa în două mari categorii: timpurile legate de sistemul DEICTIC "Eu aici acum", de situația ENUNȚULUI (de ex., perfectul prezent din limba engleză, care leagă o întîmplare trecută
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
VII, 1934-1936), Mihail Kogălniceanu-activitatea literară (t. XI, 1942); Pericle Papahagi, Numiri etnice la aromâni (t. III, 1927), G. Popa-Lisseanu, Un manuscris al Gramaticei lui Eliade Rădulescu (t. III, 1927); Sextil Pușcariu, Dicționarul Academiei (t. III, 1927), B. P. Hasdeu ca lingvist (t. VI, 1932-1934); Tudor Vianu, Influența lui Hegel în cultura românească (t. VI, 1932-1934), Patru decenii de la publicarea primei opere a domnului Mihail Sadoveanu (t. XIV-XV, 1944-1946), Al. Ciorănescu, Alexandru Depărățeanu (t. VII, 1934-1936), Th. Capidan, Originea macedoromânilor. Răspuns D-
ANALELE ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285331_a_286660]
-
nu există niciun episod al acestei Îndelungate istorii care să Îndrituiască identificarea mitului cu un gen literar sau cu un tip de narațiune specifică. Pește solubil În apele mitologiei, mitul este o formă de negăsit (M. Detienne, 1997a, p. 252). Lingviștii și istoricii (fie ai Greciei antice, fie ai filosofiei, mitologiei sau antropologiei) consideră că primele atestări ale cuvântului mythos arată că el desemna vorbirea obișnuită: „suită de cuvinte care au un sens, cuvântare, discurs ș...ț, conținut al cuvintelor, părere
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a fost o realitate, care s-a accentuat din a doua jumătate a secolului al VIII-lea, așa cum indică descoperirile din așezări și necropole, și s-a prelungit până în secolele X-XI, cu slavii care viețuiau în interiorul voievodatelor din vestul țării. Lingviștii susțin că, în secolele IX-XI, se înregistrează împrumuturi masive slave în limba română, precum credințe, cutume. Pe fondul diferențelor structurale romanici-slavi, inclusiv pe plan religios, influența spiritualității slavilor asupra celei a autohtonilor trebuie să fi fost tardivă, după ce creștinismul a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întreaga regiune balcanică, ci numai părțile ei nord-vestice, în timp ce partea sudică era un teritoriu de limbă și cultură greacă. Linia care separă cele două zone culturale și lingvistice a fost stabilită de învățatul ceh Jirecek, acceptată apoi și de alți lingviști și istorici (vezi mai sus). Conform acesteia, zona latină se întindea de la nord de Skoplje, lacul Ohrida, vest de Serdica (Sofia), urma spre răsărit versantul nordic al Munților Haemus până la gurile Dunării și Marea Neagră, cu excepția litoralului pontic (grecesc). Unele "insule
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
semasiologie, în schimbarea de înțeles. O parte a acesteia este datorită vechiului "fond barbar". Caracterul profund romanic, în toată țesătura, rămasă neatinsă, dar și în vechiul fond de cuvinte, până la cel dintâi puternic amestec cu un grai străin, slavii. Învățatul lingvist Diefenbach, citat de Iorga, afirma: "trebuie să se admită că, odinioară, limba românească a fost tot așa de complet romană ca oricare alta din surorile ei (apusene), până ce un val slav a luat cu el, poate în scurtă vreme, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a limbii lor este dunăreană și carpatică numărul și valoarea cuvintelor autohtone în dialectul "daco-român" confirmă acest lucru.42 Este necesară limpezirea raporturilor albano-române în gramatică, dar mai ales în lexic, domenii ce s-au bucurat de atenția deosebită a lingviștilor, mai ales de la Miklosich încoace, cu privire la formarea limbii și etnogeneza românilor. După analizarea elementelor autohtone, preromane, în limba română, s-a impus constatarea că româna are o puternică notă de originalitate, de personalitate, nu numai în conținutul și structura latină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
preromane, în limba română, s-a impus constatarea că româna are o puternică notă de originalitate, de personalitate, nu numai în conținutul și structura latină, dar și în elementele (caracterele) anteromane, numite anterior "albaneze", "balcanice", iar acum "autohtone" și "traco-dace". Lingvistul Al. Philippide consideră că "elementele asemănătoare" cu albaneza sunt astfel "numai în general și cu aproximație". Dar la o cercetare mai atentă, ele prezintă deosebiri remarcabile de la o limbă la alta, ce constituie o prăpastie între albaneză și română. El
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
morfologice și sintactice între cele două limbi, ce ne-ar îndreptăți să stabilim o apropiere, însă deosebiri mult mai mari ne obligă să despărțim aceste popoare, ce au și o "structură sufletească deosebită". Concluzia lui Philippide, împărtășită și de alți lingviști, precum Th. Capidan: este neîntemeiată teoria "legăturilor" strânse, lingvistice și etnico-sociale, între români și albanezi, ca și "dependența" limbii române față de albaneză.43 Pe de altă parte, româna are comun cu albaneza o serie de trăsături fonetice, morfologice și sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]