874 matches
-
de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni, și ne-am oprit numai noaptea pentru câteva ore de odihnă. Batalionul înainta cu multă greutate și fără nici un spor, în stepa desfundată din cauza ploilor de toamnă târzie. Clisa lipicioasă îngreuna tălpile cizmelor și ne făcea să alunecăm mereu. Distanța de vreo două sute de kilometri o făcurăm cu cinci zile peste timpul hotărât de mai înainte. „Boierul Costache ne întâmpină în fața conacului. Era un om de peste optzeci de ani, înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de drum, care au umplut ranița pe care continuam s-o port. Doar ceasul meu de mână dispăruse. Numai că acum purtam un chipiu care chiar mi se potrivea. Mi-ar fi plăcut să-mi schimb pantalonii, al căror tur lipicios îmi era penibil. Cu recomandări pentru îngrijiri ulterioare - injecție, pantaloni noi - mi s-a înmânat ordinul de deplasare, ultimul, pe care se putea citi ca destinație orașul-spital Marienbad; această stațiune adeseori pomenită în literatură și vizitată de celebrități - bătrânul Goethe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
neajutorat, am fiert, urmând instrucțiunile lui, sfecla pe care o spălaserăm și o curățaserăm de coajă și am făcut-o sirop. Amestecatul necontenit cu un polonic mare de lemn în cazanul ce bolborosea, mirosul și gustul de dulce excesiv și lipicios au rămas, la fel și râsul pe trei voci al fetelor în timp ce curățam sfecla de coajă. Siropul a fost turnat în sticle burtoase, proprietatea întreprinderii. Din ce a mai rămas în cazan am făcut bomboane de malț, după ce adăugaserăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puțin onorabil decât ciorna. Chestiunea m-a intrigat, dar avea să mai treacă ceva vreme până să-i prind clenciul. Am plecat oarecum dezamăgit. Ce avea să spună direcția Ultimei ore, care finanțase călătoria? Nu mi-a dat curaj nici lipicioasa tovărășie a lui NN din Fray Bentos, care a Împărțit cușeta cu mine și mi-a narat galanton un nesfârșit noian de istorii care, pe deasupra, erau spurcate și chiar șocante. Eu voiam să meditez la cazul Nierenstein, dar permanentul causeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că io aveam subectu care doar celuloidu-i lipsea ș-un casting dă artiști care În ziua dă plată S.U.P.A. intră pă bune În faliment. M-am Împrofitat că i se lipise dă palat o bombonoaie dân muntele lor lipicios, de nici băiatu cu coșu dă pâine n-a putut să i-o scoată dă tot, și m-am pus să-i ciripesc șozu grosso modo, cu toate amănuntele. Bietu ascultător și-a aruncat toate drapelele albe și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Da, răspunse Barnes. — Înseamnă că vom ieși? spuse Norman alarmat. — În cele din urmă, da. Dar acum nu-ți face griji. Vă mai este frig? Le era. Barnes le dădu să Îmbrace niște costume strânse pe corp, dintr-un poliester lipicios de culoare albastră. Ted se Încruntă. — Nu crezi că astea arată cam caraghios? — Poate că nu sunt ultimul răcnet al modei, dar Împiedică pierderea căldurii datorată heliului, replică Barnes. Culoarea nu e prea măgulitoare, constată Ted. — Las-o naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth arată bine În al ei. — Da, Beth face exerciții fizice. — Și pe deasupra, mai e și umezeala asta, adăugă Ted. Totdeauna e așa umed pe-aici? Norman băgase de seamă că umezeala era o problemă; toate obiectele erau ușor umede, lipicioase și reci, Barnes Îi preveni de pericolul unor infecții și răceli minore și le distribui sticluțe cu loțiune pentru piele și picături pentru urechi. Parcă spuneai că au fost rezolvate toate problemele tehnologice, observă Harry. — Au fost. Credeți-mă, habitatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
toți cei pe care-i cunosc, Ted este omul care știe cele mai multe lucruri nesemnificative, spuse Harry. Nu s-ar putea da volumul mai Încet? Căscând, Norman Închise monitorul. Era obosit. Paturile din DH-8 erau umede, păturile electrice erau grele și lipicioase. Era aproape imposibil să dormi. Și pe urmă Beth, care intrase ca o furtună după discuția ei cu Barnes. Încă mai era supărată. — Blestematul ăsta de Barnes! Unde a dispărut? — Face și el ce poate, ca oricare altul, spuse Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de hublou; puteau fi observate cu ușurință. Nu au tentacule, remarcă Harry. Sunt doar niște săculețe pulsatorii. În felul ăsta se mișcă, preciza Beth. Contracțiile musculare Împing apa. — Precum calmarul, spuse Ted. — Nu tot atât de evoluat, dar, per ansamblu, da. — Sunt lipicioase, spuse Edmunds. Se lipesc de costum. — Rozul ăsta e fantastic, spuse Ted. E ca zăpada În amurg. — Foarte poetic. — Așa mă gândeam și eu. Cu siguranță. — Se lipesc și de vizor, spuse Edmunds. Trebuie să le dezlipesc. Lasă niște dâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era aproape cât acest habitat. TABERE DE LUPTĂ Beth depuse un ou rotund și alb pe măsuța port-obiect a microscopului cu baleiaj. — Ei bine, spuse ea cu privirea ațintită În ocular, este evident o nevertebrată marină. Interesant este acest Înveliș lipicios. Împunse oul cu forcepsul. — Ce este? — Un soi de materie proteică. E lipicioasă. — Nu asta. M-am referit la ou. — Nu știu Încă. Beth Își continuă examinarea când, deodată, sună alarma, iar luminile roșii Începură din nou să clipească, Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și alb pe măsuța port-obiect a microscopului cu baleiaj. — Ei bine, spuse ea cu privirea ațintită În ocular, este evident o nevertebrată marină. Interesant este acest Înveliș lipicios. Împunse oul cu forcepsul. — Ce este? — Un soi de materie proteică. E lipicioasă. — Nu asta. M-am referit la ou. — Nu știu Încă. Beth Își continuă examinarea când, deodată, sună alarma, iar luminile roșii Începură din nou să clipească, Norman fu cuprins brusc de groază. — Probabil Încă o alarmă falsă, zise Beth. — Atențiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
formă de farfurie, având centrul umflat și purpuriu. — În ultima oră s-a umflat puternic, spuse Tina. Norman examina rănile. Urme fine de dinți Încercuiau zonele umflate. Îți amintești ce ai simțit? Întrebă Norman. — A fost Îngrozitor. Am simțit ceva lipicios, știți, ceva În genul cleiului. Apoi, fiecare din zonele astea rotunde a Început să ardă. Foarte puternic. — Și ce ai reușit să vezi? Mă refer la creatură, desigur. — Doar că... era ca o spatulă, lungă și aplatizată. Arăta ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din ființă tăind-o cu lama în secțiuni subțiri sau, înfingîndu-i cum îmi faci mie, în adînc, prin ace lungi, vreun ochi artificial să spioneze ce-i acolo. Te uiți la mine, mă cotrobăi și dînd la o parte țesuturi lipicioase, observi că scormonești într-o oglindă. V. tînăr continui să-l ascult pe Doctorul tînăr în timp ce descopăr ciudatul mecanism al urii. Ciudat că, dacă te iubești fără de granițe, trebuie musai să-i urăști pe ceilalți. Dar dacă te respingi, mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. ,,Uff! Buruiana aceasta îmi amintește de ceva
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
descompletate, jerpelite și amărâte, care călătoreau asemenea unor nomazi prin șifoniere, găleți de cărbuni și pe sub paturi, în căutarea unui refugiu. Sticlele de alcool, pline și strălucitoare, cu etichete lizibile, dispăruseră demult. Tot ceea ce rămăsese în locul lor era o sticlă lipicioasă de Drambuie, acoperită de scame, cam cu un centrimetru de lichid pe fund sau tot cam un centrimetru de vodcă cubaneză (pe bune, chiar există așa ceva. Evident, asta e băutura potrivită pentru tovarășul cu ideologii sănătoase de Cuba) și sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
patru sute de metri sub pămîntul patriei. M-am gîndit imediat la miile de filme SF În spatele cărora echipe Întregi de tehnicieni fac minuni, grote, puțuri, totul gri, murdar și de undeva clipocește apa, construiesc schele pe care se tîrăsc aliens lipicioși după ce au atîrnat de niște conducte groase, ele Însele Înfricoșătoare mai ales dacă scapă aburi și scapă, porți masive de metal din viitor cu nituri cît pumnul, vagonete ce par să nu meargă dar nici să vină de undeva, misterioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și mîncau cu mîna, ca pe vremuri. Ceea ce creează senzația că templele grecești miroseau a coriandru și a oaie. Nobilii scutiți de armată Înfulecau Într-un spațiu pictural hălci suspecte picurîndu-și zemurile, cu degetele rășchirate, unghiile negre și buze groase, lipicioase, de Îndrăgostiți. E drept, existau și măslini În țară, dar deocamdată nimănui nu-i trecuse prin minte să facă podoabe ori comerț cu astfel de fructe, drept pentru care lumea era săracă. Asta În urmă cu trei mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin aerisire se atenuară. Ed Încercă să doarmă, dar nu reuși. Se auzi o cheie În broască. Locotenentul Frieling, palid și tremurînd. Ed Îl dădu la o parte și o porni pe coridor. Șase celule cu ușile larg deschise. Pereți lipicioși de atîta sînge. Juan Carbijal pe țambalul lui, cu cămașa sub cap năclăită În roșu. Clinton Valupeyk spălîndu-și sîngele de pe față cu apa din toaletă. Reyes Chasco - o uriașă contuzie. Dennis Rice Își dezmorțea degetele umflate, vinete, rupte. Dinardo Sanchez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În țîțÎni și ușa ieși din balamale. Mirosul acela... Cu Încetinitorul: scoate batista, scoate pistolul, cotul pe perete, Întrerupătorul. Nici o amprentă. Întrerupătorul Împins În jos, luminile aprinse. Sid Hudgens măcelărit pe covor, covorul Îmbibat, pe podea o baltă de sînge lipicios. Brațele și picioarele tăiate și așezate În unghiuri stranii față de trunchi. Despicat de la vintre pînă la gît, cu albul oaselor ițindu-se prin masa aceea roșie. Fișete răsturnate În spatele lui. Dosarele Împrăștiate pe o bucată mai curată de covor. Jack Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și vor fredona „justiția e o chestie trecătoare“, În vreme ce ucigașul scapă basma curată. Se Împlinesc doi ani de cînd Sid Hudgens a fost ucis și tăiat În bucăți În livingul său din Chapman Park. Acum doi ani LAPD avea mîinile (lipicioase, grețoase de atîta mită) băgate pînă la cot În celebrul caz al masacrului de la Nite Owl, care a fost rezolvat cînd unul din membrii Departamentului a luat dreptatea În propriile mîini (niște mîini incredibil de ambițioase și de oportuniste) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de țesătură groasă și grea dintr-un amestec de fire albastru închis, cenușiu și negru - mare parte a camerei reflectate care, cu colțurile ascunse în umbre, părea rotundă; izvorul de lumină al globului portocaliu îi îmbrăca pe toți în culori lipicioase, rochiile foșnitoare, cămășile și sacourile ca țesute din ape schimbătoare se prefăceau în fâșii de materie albastru-portocalie, de sub fâșiile foșnitoare se iveau brațe, glezne, pulpe ca modelate din aceeași concretețe eleșteică. Sărbătoreau ziua de naștere a soțului Rodicăi, Vlad Dumitrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta cu sticla în mână, privind pe fereastră spre toate luminile galbene, albe, roșiatice ale apartamentelor blocului și ale căsuțelor mici din împrejurimi. Apoi n-a mai știut ce privea și ce gândea, își simțea doar creierii ca o pastă lipicioasă care se scurge și trupul greu care nu-l mai asculta și căruia a trebuit să-i spună de mai multe ori să se miște, să se târâie până la patul pe care s-a prăbușit, căzând de fapt într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dilatării de neimaginat tocmai a acelei întinderi firești: clipele ce se încăpățânează să treacă și așteaptă să fie numărate, douăzecișinouă de mii una, douăzecișinouă de mii doi, trei, zece și așa mai departe, zilele care se lungesc ca o pastă lipicioasă pătată de lumina mereu mai caldă, săptămânile ce par un veac de singurătate și iarăși de la capăt clipele și zilele în care trebuie să-și cumpere flori, pentru că așa simte, și trebuie să umble, pentru că așa simte, și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care se încolăceau pe cer m-au dus cu gândul la vata de zahăr, declanșând o asociație de idei care a dus inevitabil la o gheretă de lângă chei, unde bunicii mi-au cumpărat o bilă roz imensă din acea ambrozie lipicioasă și zahăr candel pe care l-am păstrat pentru mai târziu. În mod normal, tata ar fi găsit ceva de spus despre efectele nocive - dentare și psihologice - ale unor asemenea favoruri, dar pentru că era ziua mea, s-a abținut. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aparaturii stereo ieșea prin ferestrele deschise. Era o seară de august înăbușitoare, absolut tipică pentru o vară care părea să aibă plăcerea cinică de a duce londonezii până la limita răbdării, scăldându-i zi și noapte în nădușeala provocată de zăpușeala lipicioasă a orașului. Privind în jos, am observat o umbră mișcându-se în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]