1,388 matches
-
și nimic mai mult. Problema majoră care apare, este locul unde va fi pusă sigla Elenei cu frunza? La spatele chiloților, nu cred că este bine fiindcă pot să apară apropouri, unii șugubeți putând să spună că i-a rămas lipită acolo după ce s au șters cu frunza într-un loc din zona cu pricina. O soluție de compromis, ar fi să se pună în față, deși nici pe departe nu prea seamănă a frunză de smochin. Posibil totuși s-o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
părinte, de unde până unde a fost nevoit Iezechil să cheltuiască banii proprii pentru mănăstire? De asemenea, nu înțeleg cum și-a luat despăgubirea fără judecată. Apoi cum se făcea de o mănăstire care primește danii cu nemiluita să rămână săracă lipită pământului? Lucrurile sunt simple și în același timp complicate... Una din cauzele sărăcirii unei mănăstiri ar fi lipsa de grijă din partea viețuitorilor mănăstirii, în frunte cu egumenul, și apoi însușirea - cum ar fi cazul lui Iezechil și a altora pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
întrebat. Probabil voia un sărut de adio. Putea să vrea, că n-avea să primească. Ce e? l-am întrebat ascunzându-mi nerăbdarea. —Ți-ai uitat cerceii. Brigit și cu mine ne-am poticnit către casă, nespălate și cu ochii lipiți, îmbrăcate tot cu rochiile de la petrecere. Cu toate că nu era decât opt dimineața, era deja cald, iar aerul părea lăptos. Ne-am oprit la Benny, la ghereta Evreului Care Se Trezește De Dimineață, de unde ne luam întotdeauna, în drum spre serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vinil. Asta până când a venit momentul să mă ridic ca să merg la toaletă. Fiindcă n-am fost în stare. — Nu pot să mă ridic, am anunțat alarmată. Am rămas lipită de nenorocita asta de canapea. —Ei, n-ai rămas deloc lipită, m-a asigurat Brigit. împinge-te înainte și gata, te-ai ridicat! Dar nu reușeam să prind cu mâinile plasticul ăla transpirat. Iar pulpele mi-erau lipite fără nici o posibilitate de eliberare. —Doamne Dumnezeule, a bolborosit Brigit ridicându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ăsta e stilul de viață al doamnei Randall Cox II. Pe de altă parte, mama și-a abandonat viața plină de privilegii a familiei ei pentru tatăl meu, un om incomparabil de minunat - iubirea vieții ei, un poet sărac, aproape lipit pământului, care însă ne-a oferit cea mai bogată viață pe care și-o poate imagina cineva cu putință. Întotdeauna banii au fost cam puțini - tata preda la universitate, iar mama își vindea acuarelele în magazinele din zonă ca să suplimenteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din nou paharele cu vin, apoi a ridicat rapid privirea. — Stai puțin! Prenumele lui nu era Charles, cumva? — Ba da, Charles Truman. I-ai citit poeziile? — Dacă i-am citit poeziile - îi ador poeziile! Pe toată perioada facultății, am avut lipită „Liniștea“ pe zidul de lângă birou. Cred că am citit poemul ăla de mai mult de o sută de ori! Nu-mi vine să cred că Charles Truman e tatăl tău. Mă simțeam strălucind de fericire. Devotamentul tatei față de poezie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tacâmuri strălucitoare, trei față în față, pe laturile lungi, și câte unul la capăt. Mesenii sunt încă în camerele lor, unde așteaptă, de multe ore,apariția capului familiei. Sonia în budoarul de domnișoară cu mărețul ei Matus, uriașul șchiop. Tolea lipit deradio, ascultând Londra, Mircea Claudiu aplecat peste căpșorul glacialei Astrid, să verifice lista cumpărăturilor pentru nuntă. În sufragerie, doar Dida, neliniștită de neobișnuita întârziere a atât de punctualului soț. Alarmată, bănuind ceva rău, dar neavând încă puterea de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chiar și ediții princpes cu autograf. Ca să nu mai vorbesc de ce se găsește prin sertare și în dulapurile de jos. Manuscrise. Scrisori. Autografe. Ne dai conținutul camerei ăsteia și considerăm că ți-ai plătit datoria. — Mă ruinați. Mă lăsați sărac lipit. Dar gândește-te la alternativă, domnule Dunkel-Brigtman. Ce preferi: arestarea în urma acuzației de fraudă sau existența pașnică de patron de anticariat? Gândește-te bine. Gordon și cu mine ne întoarcem mâine, cu un camion și o echipă de cărători. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pot de tare spre stand, care se află În colțul grădinii. Îl găsesc pe Connor făcând față cât poate de bărbătește unei cozi imense. E Îmbrăcat În Henric al VIII-lea, cu mâneci bufante și brăcinari și pe față are lipită o barbă imensă roșie. Cred că e fiert. — Scuze, șoptesc, strecurându-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor scurt. O liră jumate paharul. Te descurci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sparți. De data asta umblam cu o motivație mai specială, știind că undeva în dreptul corturilor o fată șic, într-un tricou pe care vântul de dimineață i-l face harcea-parcea, dezvelindu-i cracii și șezutul obraznic cu fire de nisip lipite, strângea ghioci. Pe plaja din Vamă, dacă ți-aduci aminte, „granița“ era marcată doar de niște pietroaie puse în picioare, care puteau să treacă foarte bine neobservate. Seara, devorând clătitele generoase cu nume ușchite, Ciobănești, Văcărești, Îndopate, Dânsa-ntr-Însa ș.cl., nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-mi amintesc de ea cine-știe-când în 2004.) Orice tip de calculator mi-e prieten, m-am convins într-o dimineață când, la fel ca mine, nici mașinăria n-avea chef să pornească la treabă. Până se va porni, ochii mei lipiți, de muncitor care a trebuit să se scoale degeaba la ora șase dimineața, să plece prin zăpadă fără cafeaua băută, ochii mei ascuțiți pot urmări întorși spre înăuntru un tren nesfârșit spre sărăcia din nordul țării, cu oameni pe culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cât mai mult cu putințè sè-mi opresc prea mult privirile asupra ei, În timp ce calculatorul cuminte îmi îndeplinește ultimele comenzi, am și eu timp sè-mi aprind țigară și sè-mi ard ușor buzele cu prima înghițiturè de cafea, Ea stè cu genunchii lipiți, întorși înspre Matei, eu, cu piciorul drept care nu mai încape la masa de birou, aproape de genunchii ei înveliți într-un ciorap fin de mètase, Acum ar trebui sè meargè! îi explic și iau în stèpânire tastaturè, mouse, întreg calculatorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ne calcă pragul azi, ne denunță mâine? Du-ți liniștită bicicleta, n-ai nimic altceva de văzut decâtumbra acelorași uniforme SS În aceleași bine știute vitrine, mergi fără teamă, n-ai să auzi nimic altceva decât cadența cizmelor, pocnetul tocurilor lipite, strigătul scurt, automobilul cu difuzor a dat colțul, o mănușă albă dirijează Învălmășeala trotuarului spre care Îți târăști bicicleta, fă-te că nu-l observi pe civilul postat lângă vitrina cofetăriei cu mâinile la spate, Împinge-ți mai repede bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că, dacă mi-i frig, să intru la căldură. Eu mă alint un pic, așa se face când te invită domnișoarele la ele, În căldură - apoi intru-n. O vreme stăm nemișcați, nevorbiți, ne-nimica; lungi, alături, pe spate și lipiți. Atunci e cel mai bine de pe lumea asta, cu domnișoara: Îți zici că, dacă vrei, poți face cu domnișoara ce vrei - numai să vrei; și-ți mai zici că și ea, domnișoara, Își zice, chiar atunci, că, dacă vrea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
scufundat Bismarck-ul. Unde o fi blestemata aia de cheie? Săpând adânc în buzunarul hainei, Susan a scos la lumină un ambalaj de la o caramelă, un tichet vechi de autobuz și o cutiuță cu ață dentară de care mai era încă lipită o bucățică antică de mâncare extrasă dintre molari cu cel puțin trei luni în urmă. Curățenia nu era punctul forte al lui Susan. La fel cum nu erau nici spiritul organizatoric, planificările făcute cu mult timp înainte sau orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
al celorlalți membrii ai clanului, îi plăcea se cufunde în tăcerile prețioase ale vieții. Pe David îl iubea la nebunie, dar uneori - mai ales atunci când izbucnea un nou scandal legat de Jake - Fiona visa să aibă două case separate, dar lipite una de cealaltă, care să comunice prin uși comune, cu posibilitate de blocare într-o singură parte. În felul ăsta, ea ar fi putut să profite de tot ce era mai bun din ambele lumi. Însă femeia trebuia să recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
uite că pe Mirela o roade și ai văzut-o că de atunci n-a mai dat pe aici jigodia aia de Geta? Și Rafael că ce interes ar avea la noi, ea ori altcineva? Suntem ca și morți, de lipiți ce suntem. Suntem ca și cum n-am fi. De neamurile tale, ce să mai zic? În ăștia doi ani, încă n-am văzut pe vreunul cum arată la față... Și la ce i-ar fi folosit? În una dintre nopțile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câștigase revoluția fără să miște un deget. Piramide. În chip ciudat, mie cuvântul ăsta nu-mi aducea aminte de egipteni, ci de picioarele suple ale profesoarei de istorie. Le punea unul peste altul, ținându-și pulpele cu pielea mătăsoasă strâns lipite. Apăra poarta mai bine decât portarul din echipa orașului nostru. Fotbaliștii picaseră în divizia B, în schimb doamna nu lăsa să se strecoare nici o ocheadă. Ce urmează în fotbal după linia porții, asta știam. Acolo mingea cade în plasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care își amintiseră îi făcea să intre în cinematograf. Nu priveau nici în dreapta, nici în stânga, ca să nu uite acel ceva. Și tata își amintise un lucru important în ziua aceea. De-o parte și de alta, la intrare, se aflau lipite afișe cu femei. Afișele erau pictate în culori țipătoare, iar femeile aveau câte doi sâni mari, dezgoliți. Femeile acelea nu erau mame. Mamele n-au asemenea sâni, chiar dacă par să aibă. Mamele îți mângâie obrazul cu degete moi și îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
regulă, piloții aveau cele mai mari atuuri în fața fetelor de calitatea întâi din oraș. Fetele stăteau să privească lângă câmpul de zbor, în spatele îngrăditurilor de la margine, câte două sau trei, purtau fuste subțiri de vară și își țineau picioarele strâns lipite. Când aterizau, piloții făceau uneori manevre riscante, ca să le impresioneze și, să nu-ți vină să crezi, ele chiar se lăsau impresionate. Noi, cei de la radiocomunicații, eram firește în dezavantaj, căci cum ai putea să impresionezi cu scheme de montaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-ar fi încheiat. Însă el se afla acolo și l-am găsit după o căutare îndelungată, timp în care îmi croisem drum cu coatele prin înghesuiala din douăsprezece vagoane. Peste tot, pe culoare, stăteau oameni în picioare ori așezați, lipiți unii de alții, și mai erau și grămezi de bagaje. Aici trebuia să sar peste un sac cu cartofi, dincolo să iau seama la bătăturile unei țărănci bătrâne și cu toții transpiram ca la saună. Uneori trebuia să-mi țin respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de rachiu. Acelea nu se topesc.” Privirile mele erau calde și se strecurau pe sub bluză. Trebuia să iau seama și să nu le las să alunece prea mult într-acolo. Acoperișurile blocurilor scoteau aburi din pricina căldurii, smoala se muia, rămânând lipită de tălpile pantofilor noștri. Căldura ne mocnea și în trupuri, odată am văzut o roșeață pe pielea ei, în capul pieptului. Nu era de la soare. De câte ori intra pe stradă la noi, Ariana era o tentație pentru ochi. Muncitorul galben la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
una sau două note când dormi. Moartea se aplecă În față ca să vadă mai bine figura bărbatului, și În acel moment Îi trecu prin minte o idee absolut genială, se gândi că fișele din arhiva sa ar trebui să aibă lipite fotografiile persoanelor la care se referă, nu o fotografie oarecare, ci una atât de avansată din punct de vedere științific Încât, la fel cum datele existenței acelor persoane se actualizează continuu și automat În respectivele fișe, și imaginea lor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mi se pare că lăsăm în urma noastră, în casa încuiată, o ființă vie, fără salvare, implorându-ne ajutorul. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Dincolo de coasta atotputernică de asfalt, ne întâmpină brațele uscate ale deșertului, Udi conduce repede, eu îmi țin genunchii lipiți unul de celălalt, degetele atât de familiare ale fricii îmi pișcă adâncurile ființei, înțepându-mi obrajii spongioși, îmi odihnesc o mână pe coapsa lui, nu mai conduce atât de repede, exagerezi, dar el se plânge, de câte ori mă distrez și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le amintise, asemenea unui băiețel în prag de bar-mitzvah, care repetă partea aceea din Profeți, citită înainte de lectura din Torah, își scufundă sub apă uitarea umilitoare, iar eu îl privesc, stă așezat în cadă, cu genunchii la gură, cu oasele lipite unul de celălalt, iar când deschide ochii și mă vede, pe fața lui înflorește un zâmbet jenat, zâmbetul unui om ce nu mai poate fi salvat. Ceva îi lipsește, observ eu, îi număr îngrijorată mădularele, așa cum cotrobăi într-o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]