586 matches
-
lui Terențiu Voltaire, Comentariu asupra lui Corneille Beaumarchais, Eseu asupra genului dramatic serios Lessing, Dramaturgia de la Hamburg (în germană) Diderot, Paradoxul despre actor (publicat în 1830) Mercier, Despre Teatru sau Noul Eseu despre arta dramatică Mercier, Despre literatură și despre literatori, urmat de o nouă examinare a tragediei franceze Traducerea franceză a Dramaturgiei de la Hamburg Marmontel, Elemente de literatură Schiller, Despre arta tragică Schiller, Despre patetic Schiller, Despre sublim Schiller, Despre utilizarea corului în tragedie Schlegel, Curs de literatură dramatică (trad
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
I. Stăncescu, scriitor, director al Teatrului Național, erau printre animatorii Ateneului Român. S. învață la Liceul „Sf. Sava” din București, avându-l pe G. Dem. Teodorescu profesor, care, probabil, va fi contribuit la trezirea interesului său pentru folclor. Debutează în „Literatorul” cu schițe sentimentale, moral-educative. Dintre colaboratorii aceleiași reviste s-a simțit atras de Traian Demetrescu, de care l-a legat o strânsă prietenie. Studiile și le-a continuat la Liège, de unde se întoarce, în 1891, cu titlul de doctor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
acelor doritori de a se cultiva, o posibilitate imediată. Totul și totul ce se face e pentru restabilirea aureolei vechiului oraș și a țării în general.” Este o tipică revistă de provincie, dar cu pretenții. Rubrici: „Pagina de filosofie”, „Informațiunile «Literatorului Romanului»”, „Revista revistelor”. Poezie publică Andrei Ionescu, N. Mihu, Gh. V. Butnariu (poet lansat de N. Iorga), Victor Mocanu, Ion V. Butnariu, Gh. Năsturaș, Maria Muntean, D. Iov, George Voevidca, C. Procopie, Th. Scarlat ș.a. Cu foarte puține excepții, aceștia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287824_a_289153]
-
Statornicie”, „Renașterea”, 1918, 60; A. Davidescu, ,,Se-ntorc cocorii” de C. Ionescu-Olt, ,,Satu Mare”, 1926, 61; G. Bacovia, Încrestări..., ,,Căminul nostru”, 1927, 12; Al. Iacobescu, [Constantin Ionescu-Olt], ,,Gorjanul”, 1933, 29; Paul I. Papadopol, ,,Se-ntorc cocorii”, ,,Poezia”, 1934, 9; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, 114. A.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
și cadru didactic la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Craiova. Debutează la „Ramuri”, în 1970, publicând o scrisoare inedită a lui Al. Macedonski. Colaborează și la „România literară”, „Luceafărul”, „Analele Universității din Craiova”, „Mitropolia Olteniei”, „Cronica”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Meridian”, „Literatorul”, „Caiete critice”, „Lamura” ș.a. A mai semnat N. Tudor, N. Theodor, Teofil Mehedințeanu. N. desfășoară o merituoasă activitate de identificare și ordonare a izvoarelor documentare, investigația privind deopotrivă periodice, cărți vechi, manuscrise, acte de cancelarie, cronici, discursuri etc. Astfel, alcătuiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
Austro-Ungar, în grade diferite de reprezentare politică, în Polonia, care există cultural fără a avea și o existență statală, în România care-și dobândește independența la finele secolului al XIX-lea, în 1877, după un război sângeros etc. Apariția revistei Literatorul în 1880 și a grupării simboliste din jurul lui Macedonski anticipează în literatură schimbarea de paradigmă estetică care va avea loc și în artele plastice cu o întârziere de aproape două decenii. Tatonările macedonskiene, de la decadentismul epigonului Rollinat la modelul prestigios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și arta lui Rodin Dacă urmărim cu atenție datarea lucrărilor sculptorilor de sensibilitate simbolistă, constatăm cuprinderea lor într-un interval foarte strâns (1910-1915), ce marchează, în literatură, un al doilea val simbolist, apărut după desantul macedonskian al poeților grupați în jurul Literatorului și care își consumă energiile în proximitatea apariției curentelor de avangardă și începutul Primul Război Mondial (care va pune capăt mișcării). Chiar dacă nu putem vorbi de o mișcare propriu-zis simbolistă în sculptură, există date ce confirmă existența unei generații care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și metrul poetic fara sa elimine Întru totul emoția poetică. În literatura română, Încă din 1880 până În perioada interbelică, alături de simbolism, parnasianismul a Însemnat o importantă direcție modernistă a poeziei noi / decadente, direcție promovată - În „simbioza parnasianism-simbolism“ - Îndeosebi de revistele „Literatorul” și „Vieața nouă” apărute la București, precum și „Versuri și proză” de la Iași. Primele semne ale parnasianismului românesc s-au făcut cunoscute Între 1866-1869, În „Pasteluri” de Vasile Alecsandri, socotite sincronice cu cele din Franța, unde curentul a avut „prima școală
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din Franța, unde curentul a avut „prima școală“ Între anii1866 și 1880, căci bardul de la Mircești era la curent cu mișcarea literară franceză; dar prima veritabilă „școală“ parnasiano-simbolistă din literatura română se datorează lui Alexandru Macedonski, Îndrumătorul cenaclului și revistei „Literatorul”, cu o activitate oarecum singulară și În primele două decenii ale secolului al XX-lea. Alți parnasieni români sunt Ion Pillat, Ion Barbu (ciclul poemelor publicate În „Sburătorul“), ori de cei antologați de Nicolae Davidescu, În 1943, În volumul „Din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o adevărată artă poetică pentru simbolismul francez, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine (cu a sa Art poetique), Stephane Mallarme. Simbolismul s-a manifestat În literatura română aproape sincronic cu simbolismul european, avându-1 ca teoreticican pe Alexandru Macedonski, conducător al cercului revistei Literatorul. Respins inițial de reprezentanții Junimii, de scriitorii de la Contemporanul, ca și de orientările tradiționaliste (sămănătorismul și poporanismul), simbolismul românesc s-a impus prin poeți reprezentativi, după anul 1900: Dimitrie Anghel, Ștefan Petică, Ion Minulescu și George Bacovia. AVANGARDISMUL - DADAISMUL Reprezintă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Constantin, Prozatori-critici, 130-135; Grigurcu, Critici, 472-486; Nicolae Manolescu, Fără început și fără sfârșit, RL, 1984, 52; Ioan Holban, Text și intertext, CRC, 1985, 6; Iorgulescu, Prezent, 215-218; Adrian Marino, Despre livresc, TR, 1987, 37; Barbu Cioculescu, Amiaza cumpănită a unui literator, VR, 1988, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 186-191; Radu Bogdan, Nonconformismul fertil, RL, 1995, 16; Mihai Dragolea, „Sunt un om al revenirilor” (interviu cu Alexandru George), VTRA, 1995, 11-12; Micu, Scurtă ist., IV, 106-108; Barbu Cioculescu, Un roman între romane, CNP
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]