2,404 matches
-
imposibile, de melanjuri sfinte și păgîne, de cocteiluri permise & diabolice, de fantezii gratuite și sclipiri alchimice, a căror traducere sigur că nu a fost ușoară ; există o voluptate a degustării, În plan real ; dar și una a enumerării, În plan livresc : tra ducătorul caută echivalențe unor licori greu deslușibile, bi zar compatibile, absurd sintagmabile, precum votcă cu co riandru, bere „jiguliovskoe” & alb-de-desert, vînătorească, „roșior” & Xeres, kubanskaia & ruskaia, vin de Porto și bere, vermut cu apă de colonie Prospețime, votcă cu sunătoare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și greșește”(142)... Comparațiile marelui teatrolog, completate cu comparațiile propuse de regizorii care au montat piesa ( cum ar fi cea a lui Pintilie - Cehov/Beckett, spre exemplu), redemonstrează faptul că filonul modernității teatrului lui Anton Pavlovici, rămîne nesecat ; iar asocierile livrești pe care ni le sugerează, sunt nu doar surprinzătoare, ci și inepuizabile. Doamna Sorina Bălănescu ne-a oferit, recent, o antologie de texte personale despre teatru, apărute În presă În perioada 1980-2001. Volumul cuprinde șapte secțiuni și-ncearcă să simtă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În relatarea diaristei : „dar dragostea, pe unde zburătăcește ea oare, pe unde?”. Fiindcă rîndul acesta nu este doar despre Margareta scriitorului rus, ci și despre urmașele ei de azi, fie ele din Moscova, ori Cluj... Cu un surplus de trimiteri livrești („Se poate urmări cum trece motivul diavolului de la Goethe, la Dostoievski, și de la amîndoi, la Bulgakov. Dar ar mai fi fost cei doi mari ruși sensibili la dialectica Dumnezeu-Diavol, fără uriața chestionare asupra divinului, proprie ortodoxiei rusești?”), dar și cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ăsta un chichirez. Toate-s gândite să aibă șartu' lor, să fie cum erau ele odată. Ce vremuri or fi fost alea! Ding-ding, sunai dân clopoțel și venea valetu' sau femeia, cum mă-sa-i zicea, în costume d-alea livrești, cum purtau servitorii. Poc-poc, făcea o plecăciune: Domnu' dorește ceva? Și tu dădeai comanda. Te întrebau ăia: Să vă pregătesc baia? Auzi, tu, moșule! Să vă pregătesc baia! Oaleo, praleo! Mamă, ce epocă, mânca-ți-aș! Azi, dacă iei o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apoi conglomeratul își adaugă, elegant, o scufie politică titulară. El poartă deja un nume pe care îl respectă până la capăt și căruia îi rămâne, măcar la urmă, fidel. Evoluția aceasta în trepte se poate sesiza, de altminteri, și urmărind intercalările livrești din text: frânturi de poeme glorificante sau de discursuri literare encomiastice la început versus un calup cam de aceeași factură - semnat însă de Leonid Ilici Brejnev - în Spidola. După o listă de "scriitori ai poporului" expediați prin notarea inițialelor, apariția
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
listă de "scriitori ai poporului" expediați prin notarea inițialelor, apariția unui "părinte" al aceluiași popor începe, parcă, să dea de gândit. Și să demonstreze, în același timp, compoziția binară și suprastratificată a romanului. Pe de altă parte, deși destul de aseptic, livrescul de antologie dăunează întrucâtva naturaleții realiste puse în pagini de Iulian Ciocan. Întregul farmec imund, vascularizat abundent în povești, capătă o contrapondere nițel rigidă, ostentativă și repetitivă prin toate citatele propagandistice selectate și expuse din loc în loc. Le recunoașteți? Vi
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
desfășurat în aventura transfrontalieră a infractorilor și în spectacolul diversității mediilor dezvăluie un spirit congener în Dumitru }epeneag, cel din trilogia începută cu Hotel Europa (1996), însă numai până la un punct, căci Radu Aldulescu nu merge în direcția ludicului, a livrescului și a farsei. Personajul-pivot, martorul scârbit, care ia discret distanță față de această lume detestabilă a ororilor, este Doru Elefterescu, conștiința unui furios, cu o impresionantă experiență de viață, relevată într-un moment când dragostea sa pentru Magdalena se afla într-
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
place că singurul evreu ridiculizat în carte (ceilalți, ca Sașa Pană, ca Ion Călugăru sînt salvați) e Nicu Steinhardt. Croh rîde de el că hrănea un popă legionar cu pachete din Israel. Dialogul nostru a devenit, cu un cuvînt prea livresc, mordant. Ei, și veacul înainta. Ana, Luca, Teohari, Chișinevski ieșeau din scenă. În '65, iese și Beniuc. Publicase în "Pravda" un articol contra lui Ceaușescu, la adresa comunismului prea naționalist și prea autonom. Eugen Barbu l-a curățat pe naș poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
citate cînd nu le am la îndemînă. Îmi pun între ghilimele vorbele, ca și cum ar fi ale altora. "Asta-i invers decît un plagiat. E o atitudine postmodernistă", a rîs Magda U., cînd i-am mărturisit micul meu delict, micile delicte livrești, cu citatele măsluite. Afostgreșealamea. M-am lăsat în ceea ce se numește voia sentimentelor ("dar nu-i așa de simplu, e greu să te lași în voia sentimentelor", se aude vocea de-a doua) și după ce s-a însurat cu "Veronica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
real, ci de o proiecție metafizică a războiului, de ce mai era nevoie de precizarea datei și locului „acțiunii“? Pe de altă parte, chiar dacă autorul ar renunța la această precizare, replicile imaginate de el tot ar suna fals, din cauza stilului afectat livresc și a lipsei de bun-gust. Trimiterile la pasărea Phoenix, la Styx, la Cerber sunt pur retorice, de un snobism strident. Referirile la dragoste suferă, la rândul lor, de un declamativism gongoric. Iată un exemplu dintr-o altă piesă, Șaua Dracului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea îi căzu exact pe următorul citat: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta2. Pentru o clipă, rămase complet mut, cu mintea goală. Mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rând. Nu trebuie să căutați, în nervurile modestelor rânduri care urmează, nici structuri ferme, nici idei flamboaiante (ce să-i facem? nu toți am avut norocul să ne naștem din țeasta lui Zeus). Am scris, în pure accese de egoism livresc, numai despre fenomenele care ne interesează pe noi doi. Nu puțini dintre dumneavoastră vor constata că ariile noastre de preocupări sunt relativ limitate (l-am imitat, în aceasta, pe Socrate însuși, care, aflat la piață, constata ca multe sunt lucrurile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
omul se trezește din deznădejde, privirea lui s-a limpezit. Iubitul meu băiat! Trebuie să înțelegi că povara mea, din multe puncte de vedere, a fost la fel de grea ca și a Ta. Să știi aproape totul, să ai o formație livrescă și științifică precum a fost a mea, să fii, ca să zic așa, atotștiutor poate să fie la fel de împovărător și demn de milă ca și să fii exclus din lumea literelor, a cifrelor și a celorlalte semne cabalistice! Cu mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
căreia interdicția de a publica, pe timpul alianței cu Germania fascistă, le-a fost, până la urmă, prielnică gazetarilor evrei. Aceștia ar fi avut, carevasăzică, vreme să se cufunde în lecturi esențiale și să dezvolte, în pagini cu mult mai profunde, pasiuni livrești de un calibru superior. Nu e deloc așa, iar Steinhardt se revoltă cu îndreptățire. Cantitativ, această colecție de eseuri interbelice e mai degrabă una care profită din plin de aparenta normalitate instaurată imediat după război. Între textele din 1934 și
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
ale poemelor, Svetlana Cârstean expune, pe rând, dimineți proletare, vise infantile, colegi simpatici, tovarăși detestabili, povești teologice primitive, încheieri în trepte, idile gastronomice îndepărtate, promisiuni îngrozite făcute părinților sau emailuri solitare dezactivate. Iată, pentru început, dovada asumării testamentare a fiorilor livrești: "Eu, cel care am inventat cu atâta bucurie și entuziasm floarea de menghină, lucrând cu spor în atelierul meu, eu, nefericitul inventator, vreau să mărturisesc acum suferința și umilirea mea. Așa cum de la început le-am presimțit. Căci gândul, mintea și
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
feminină. Toate la un loc reinventează un romance, un fals strălucit. Arta narativă, o posesie rară Bogăția epică a romanului are strategii narative și registre stilistice pe măsură, ieșite și unele și altele din-tr-o imaginație debordantă și o fantezie a livrescului cum puține există într-o vârstă postmodernă a literaturii ce nu duce lipsă de scriitori inventivi și erudiți în egală măsură. Un amalgam al genurilor și al speciilor, un mozaic al stilului dă romanului o încărcătură halucinantă, urmărind parcă să
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
te lași invadat de muzica ei. Astfel de oameni pot citi tomuri din scoarță în scoarță, de la note de subsol pînă la ultimul rînd de bibliografie fără să tresalte la frumusețea nici unei propoziții și fără să intuiască că, dincolo de informația livrescă, mai există și altceva într-o carte. Referindu-se la această specie de intelectuali handicapați, Călinescu folosește termenul de "împiegați specializați". Pe scurt, cei care nu simt melodia limbii, fiorul ei, sunt filiștrii suferind de amusie. Întorcîndu-ne la Schopenhauer, amusicul
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
literaturii românești anterioare momentului 1989. Dorința sa este de a se opri cu studiile sale la perioada optzecistă, deoarece optzeciștii sunt în plină creație și azi, și prin urmare nu și-au spus (încă) ultimul cuvânt în materie de creație livrescă; cei aflați cu o rigoare permanentă sub lentila lupei sale critice sunt autorii "obsedantului deceniu" și ai anilor imediat următori, fundal ai unei liberalizări factice. Pentru el acești autori au meritul de a fi un emițător de idei literare din spatele
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
Mădălina Roșioru Dan Perșa, prima mea întrebare nu se referă doar la Cărțile vieții, noua ta apariție editorială, ci și la Viețile cărților, în general; așadar, căror surse livrești de inspirație le face ecou, peste timp, cea mai recentă cartea a ta? Pentru Vestitorul aveam deja lecturile făcute. Aveam multe adunate în cap și suflet, după ani de comunism, după o Revoluție, într-o vreme în care începuserăm să
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
senzual - și aici e un schepsis al romanului, ce-i dă unicitate. Ștefan trăiește prin senzații. Dar apoi experiența lui îl duce până la a fi măsura tuturor lucrurilor. Ai deci moduri diverse de a te documenta. Sursele tale sunt preponderent livrești? Acum scriu un roman despre viața de toate zilele și mă "joc" pe Internet, că pot folosi siturile pentru a privi pe gaura cheii la viețile oamenilor, pot cerceta o mulțime de lucruri într-un loc privilegiat, unde omul e
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
Mircea Zaciu: "Mircea Petean sfidează clișeele tradiționale legate de ființa (fragilă, maladivă, retractilă) poetului. El pare, deopotrivă, mai aproape de energetica înfățișare a luptătorului: amestec de forță și voință de a învinge în tot ce face. Bucolic și citadin, ingenuu și livresc, speculativ și direct, ironic și grav, sentimental și tăios, schimbând registre și stiluri cu destulă degajare, Mircea Petean își riscă de fiecare dată, carte după carte, miza intimă, gata întotdeauna să și piardă, la o adică. Forța lui e tocmai
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
viața oricui. - În desfășurarea istoriei noastre s-au împletit două culturi, rămase de la începuturi și până în prezent inegale (cu precizarea că ponderea din trecutul îndepărtat s-a mutat, de multă vreme, pe celălalt talger al balanței): cultura țărănească și cultura livrescă. Sunteți unul dintre cazurile fericite în care transferul de valori s-a realizat în ambele sensuri. Datorită faptului că aparțineți ambelor culturi, aveți parte de o viață în care principii și norme țărănești fundamentale, la care lumea livrescă este de
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
și cultura livrescă. Sunteți unul dintre cazurile fericite în care transferul de valori s-a realizat în ambele sensuri. Datorită faptului că aparțineți ambelor culturi, aveți parte de o viață în care principii și norme țărănești fundamentale, la care lumea livrescă este de obicei impermeabilă, vă susțin și vă ajută. Un nou "elogiu al satului românesc" nu mai este prea justificat azi, în condițiile degradării gustului estetic autentic (la țară, dar și la oraș). Totuși, considerați că lumea satului este complet
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]
-
degradării gustului estetic autentic (la țară, dar și la oraș). Totuși, considerați că lumea satului este complet epuizată, sau ne mai putem pune speranțe în ea? Concret, cum am putea ajuta? - Nu știu dacă separația dintre "cultura țărănească și cultura livrescă" e atât de netă. S-a abuzat, poate, de o atare disjuncție, pe care Xenopol (Cultura națională, 1868) și Iorga (la Sămănătorul, 1903) le considerau în unitatea lor profundă, complementară, așa cum se prezintă și la alți istorici, între care Hasdeu
Alexandru Zub by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/6869_a_8194]