1,902 matches
-
este persoana care Îi ia interviul. Specifică acestui tip de comunicare (interviuri difuzate prin radio sau TV) este existența a două categorii de receptori: interlocutorul, care, aflându-se În centrul deictic al discursului, este parte activă a dialogului (interacționează cu locutorul) și ascultătorii/ telespectatorii care, neaflându-se În centrul deictic, pot doar recepta și interpreta enunțul, nu și interveni - spre deosebire de convorbirea radio din timpul zborului, unde există mai mulți receptori, dar toți, fără nici o restricție, pot deveni emițători. Din această a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
precizat deja, În viziunea teoriei pertinenței, construirea contextului psihologic al unui individ este dependentă strict de capacitățile sale perceptive, raționale și mnemonice. Cum contextul În care se judecă ipotezele rezultate din semnificația literală a enunțului este determinant În recuperarea mesajului locutorului, rezultă că fiecare interpret va construi propria concluzie. Comunicarea reală ne oferă cazuri care confirmă această ipoteză și cazuri care o infirmă. Cu siguranță, o mare parte dintre profesorii care trăiesc În același context istoric cu profesorul care a determinat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a făcut ca profesorul În cauză să găsească pertinent acest traseu și nu altul? În ce etapă a procesului de interpretare se produce ramificarea traiectoriilor interpretative? Este lesne de observat că, primele două etape, de identificare a intenției comunicative a locutorului și de completare a formei logice (de construire a explicitării), nu depind decât de capacitățile și competențele generale ale interpreților mai sus menționate; În consecință, ele vor fi urmate de toți interpreții care Îndeplinesc aceste condiții. Altfel spus, toți acești
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
arată disprețul... O concluzie defavorabilă este derivată din ipoteze și premise defavorabile. Dar ipotezele și premisele implicitate sunt accesate / construite doar pe criterii de pertinență! Atunci, cum se face că toate concluziile au această componentă semantică fundamentală: atitudinea ostilă față de locutor. Pare de bun simț să suspectăm faptul că selectarea unei anumite ipoteze / premise din mai multe posibile nu este doar În funcție de pertinența ei În raport cu enunțul; apartenența ei la grupul celor defavorabile este o condiție prealabilă. Așadar, din această perspectivă, conținutul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
defavorabile este o condiție prealabilă. Așadar, din această perspectivă, conținutul enunțului nu este foarte important; chiar dacă ar fi fost altul, ipotezele și premisele contextuale ar fi fost accesate/construite În funcție de același criteriu al ostilității față de emițător. Adică, foarte important este locutorul, și nu enunțul; mai exact relațiile sale cu interpretul. Și mai exact, percepția interlocutorului asupra naturii relațiilor sale cu locutorul. Un alt profesor, aflat În aceeași situație cu cel de mai sus, ar putea ca, după etapa de construire a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ipotezele și premisele contextuale ar fi fost accesate/construite În funcție de același criteriu al ostilității față de emițător. Adică, foarte important este locutorul, și nu enunțul; mai exact relațiile sale cu interpretul. Și mai exact, percepția interlocutorului asupra naturii relațiilor sale cu locutorul. Un alt profesor, aflat În aceeași situație cu cel de mai sus, ar putea ca, după etapa de construire a explicitării și desprindere a celor două ipoteze de sus din semnificația acesteia, să acceseze următoarele premise Președintele știe cât lucrează
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
soluție posibilă de mărire a salariilor profesorilor din Învățământul preuniversitar ar fi mărirea normei didactice. care poate fi considerată optim pertinentă. Diferența față de mesajul receptat de primul profesor este evidentă: componenta atitudinală a mesajului nu mai este contra, ci pro locutor. Totul Începe În momentul În care se trece la accesarea ipotezelor contextuale. În primul caz, În nicio ipoteză nu se identifică o nuanță pro, În al doilea, niciuna contra președinte. Ipotezele par a fi filtrate Înainte de accesare. Este foarte probabil
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
nu se identifică o nuanță pro, În al doilea, niciuna contra președinte. Ipotezele par a fi filtrate Înainte de accesare. Este foarte probabil ca, al doilea intepret, utilizând alte premise din situația generală, să tragă o altă concluzie, dar tot favorabilă locutorului, ca de exemplu Președintele dorește să transmită profesorilor că situația Țării este foarte grea și că există categorii sociale care muncesc mai mult și câștigă mai puțin decât profesorii. Putem Încerca explicarea acestui fenomen imaginându-ne că fiecare om are
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
interpretului. O minte fără memorie este incapabilă de comunicare. 2) Sarcina asumată de a argumenta, prin analiza unor secvențe de comunicare reală, mai mult sau mai puțin contextualizată, raporturile complexe dintre context și enunț, În procesul de reconstituire a mesajului locutorului, nu a fost tocmai simplă. Până unde ar fi trebuit să meargă analiza? Până la cel mai mic element contextual care intervine În generarea semnificației enunțului? Asta ar fi condus la o lucrare de dimensiuni prea mari - ca să nu mai vorbim
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cât mai apropriate de ceea ce am numit speaker’s meaning. Un alt aspect pe care am dorit să-l scot În evidență, tot În relație cu teoria pertinenței, este acela că „vinovată” de diferențele care apar Între mesajul transmis de locutor și cel recuperat de interpret se face componenta subiectivă a contextului (psihologic). Cred că am reușit să demonstrez că experiența individuală anterioară, setul de atitudini, prejudecăți și ideologii atașate fiecărui frame În parte, precum și interesele de moment ale interpretului se
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a fi un concept foarte complex. Am făcut referire la diferite intenții, speaker’s meaning, intenția comunicativă, intenția informativă. Am aflat În acest aspect al cercetării un domeniu de explorat ca unică temă a unei cercetări, deoarece raporturile dintre intenția locutorului (ca element contextual) și mesajul recuperat de către interpret se prezintă ca un teren foarte alunecos, favorabil derapajelor ce pot Îndepărta considerabil semnificația atât de intenția emițătorului, cât și chiar de interpretarea făcută de receptor. Este, de pildă, greu de operat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
trebui să recuperăm gândul care a generat-o, În termenii lui Sperber și Wilson, intenția informativă. Așa cum am observat, Însă, din analizele efectuate rezultă faptul că, În mod frecvent, În afara gândului recuperat - „la vedere”, mai există unul, ascuns pe care locutorul nu Îl comunică direct și pentru care nu-și asumă nici o răspundere. Identificarea acestuia rămâne la latitudinea și În responsabilitatea interpretului. Asta Înseamnă că un enunț este rezultanta a două intenții, a două gânduri: unul pe care locutorul dorește ca
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pe care locutorul nu Îl comunică direct și pentru care nu-și asumă nici o răspundere. Identificarea acestuia rămâne la latitudinea și În responsabilitatea interpretului. Asta Înseamnă că un enunț este rezultanta a două intenții, a două gânduri: unul pe care locutorul dorește ca interpretul să-l recupereze prin actul de interpretare și un al doilea, pe care, fie Îl ascunde, fie Îl lasă În suspensie. Întrebarea este: În ce măsură această a doua intenție face parte din actul de comunicare? Lipsa semnelor, verbale
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
este: În ce măsură această a doua intenție face parte din actul de comunicare? Lipsa semnelor, verbale sau non verbale, care să ajute la captarea acestui gând „secund” face ca procesul de interpretare să devină nesfârșit, alimentat În permanență de suspiciunea că locutorul a vrut să spună altceva. Și aici nu este vorba despre diferența evidențiată de Grice dintre What is said și What is meant (Ceea ce locutorul a spus și Ceea ce el a dorit să spună), ci despre două semnificații, uneori total
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
secund” face ca procesul de interpretare să devină nesfârșit, alimentat În permanență de suspiciunea că locutorul a vrut să spună altceva. Și aici nu este vorba despre diferența evidențiată de Grice dintre What is said și What is meant (Ceea ce locutorul a spus și Ceea ce el a dorit să spună), ci despre două semnificații, uneori total diferite, recuperate doar cu ajutorul contextului. Urmărirea acestei „fata morgana” face deseori ca interpretarea să treacă dincolo de limitele procesului din care face parte (comunicarea ostensiv-inferențială), intrând
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Păi, asta-i. Un ... privilegiu public și ziaristic. La asta mă refer. Păi..(cu o voce care subliniază iritarea produsă de faptul că interlocutorul s-a putut gândi la o altă semnificație a termenului privilegiu decât cea pe care el, locutorul, a dorit să o transmită) P: Bun. Ei, atunci e bine! (vocea, și expresia feței, confirmând, de data asta, acordul cu semnificația literală a propoziția exprimate). ...Poate ... Eu v-aș propune, ca imagine În legătură cu .. ce ... discutăm, cu acest subiect, v-
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
comunicării. "Limba este un sistem de norme, scheme și principii caracterizate prin invarianta. Comunicarea prin limba este un proces complex, dat fiind faptul că are la bază limbajul care, departe de a fi o noțiune abstractă, este constituit dintr-un locutor, un mesaj, un destinatar, un context prin care se transmite mesajul și un contact, nevoia de comunicare ce determină formularea și transmiterea mesajului."<footnote Chiosa, Gecrgeta Clară, "Baze lingvistice pentru teoria și practica preda rii limbii române", E.D.P., București, 1971
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
constituie relaționarea ideatică compatibilă între entitățile lingvistice ale acesteia, asigurându-i continuitatea și unitatea tematică; ea mai poate fi numită și „conectivitate conceptuală”. Consistența logică a unei producții discursive este asumată ca o conectivitate logică, non-contradictorie a acesteia. În timpul enunțării, locutorul este atent (sau ar trebui să fie) ca secvența discursivă, pe care o produce, să prezintă compatibilitate sau adecvare intra-discursivă (coeziune, coerență, consistență); această situație poate fi surprinsă prin sintagma „intenționalitatea lingvistică” a locutorului. În capitolul al treilea investigăm
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
non-contradictorie a acesteia. În timpul enunțării, locutorul este atent (sau ar trebui să fie) ca secvența discursivă, pe care o produce, să prezintă compatibilitate sau adecvare intra-discursivă (coeziune, coerență, consistență); această situație poate fi surprinsă prin sintagma „intenționalitatea lingvistică” a locutorului. În capitolul al treilea investigăm conceptul de referențialitate, acea dimensiune a limbajului prin care acesta trimite la lumea extralingvistică sau, mai bine zis, prin care interlocutorii se raportează la lume în practica discursivă. Asumăm modelul triadic al semnului lingvistic, redat
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
adevărului. Adevărul nu mai este „tare”, el presupune grade de manifestare; Searle vorbește de enunțuri „aproximativ adevărate”, Popper de „grade de verosimilitudine” iar Botezatu de „grade de adevăr”. La nivelul semantic al discursivității, putem vorbi de o intenționalitate cognitivă a locutorului, în sensul că acesta este orientat cognitiv spre o anumită stare de lucruri, pe care intenționează să o reprezinte prin limbaj, dar și pentru că el vizează la interlocutor o finalitate cognitivă: înțelegerea. În ultimul capitol abordăm performativitatea, concept introdus de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
limbaj presupun: actul locuționar, adică a spune ceva cu sens și semnificație; actul ilocuționar care se realizează în limbaj, cu alte cuvinte, „a spune ce se face”; actul perlocuționar, care se produce prin limbaj, adică „a face ce se spune”. Locutorul urmărește, prin actul perlocuționar, să obțină anumite efecte la auditoriu, să-l influențeze într-un anumit mod. Plecând de la această situație, putem vorbi de argumentare ca strategie perlocuționară, deoarece locutorul, construind o secvență discursivă de tip argumentativ, urmărește adeziunea interlocutorului
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
se produce prin limbaj, adică „a face ce se spune”. Locutorul urmărește, prin actul perlocuționar, să obțină anumite efecte la auditoriu, să-l influențeze într-un anumit mod. Plecând de la această situație, putem vorbi de argumentare ca strategie perlocuționară, deoarece locutorul, construind o secvență discursivă de tip argumentativ, urmărește adeziunea interlocutorului, auditoriului la teza argumentată. Argumentarea poate fi dezvoltată pe două traiectorii, una mai rațională și mai precisă, surprinsă și prin sintagma “a convinge”, alta mai „afectivă” sau estetică, numită și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de acțiune asupra celorlalți. Direcția de adecvare, la nivelul dimensiunii performative a discursivității, este a lumii la limbaj, în sensul că interlocutorul (și prin el lumea) este cel care trebuie să reacționeze adecvat la cele emise în secvența discursivă. Intenția locutorului, la acest nivel, este una practică, de a determina anumite efecte la auditoriu, de a-l influența prin discursul produs, iar prin acesta de a transforma însăși lumea. Capitolul 1 LIMBAJUL NATURAL CA INSTRUMENT AL COMUNICĂRII Motto: „Onoare-a oamenilor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
combinațiile prin care vorbitorul utilizează codul limbii pentru a-și exprima propriile gânduri” (idem:42,43). Limbajul este, prin urmare, limba (lexic și reguli gramaticale) ca sistem de semne instituite social, actualizată sau concretizată în vorbirea fiecăruia. Cu alte cuvinte, locutorul folosește, în procesul comunicării, un lexic și o serie de reguli gramaticale pentru a-și construi spusele, vorbirea sau secvența discursivă. G. Guillaume face o distincție asemănătoare cu cea dintre limbă și vorbire la Saussure, dar în loc de termenul vorbire el
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
perspectiva semantică, analizăm dimensiunea referențială a discursivității, prin care o intervenție discursivă se raportează la lume, reflectând-o sau reprezentând-o mai mult sau mai puțin fidel. Din perspectiva pragmatică, investigăm dimensiunea performativă a discursului, adică acea dimensiune prin care locutorul, producând o secvență discursivă, acționează asupra interlocutorului influențându-l. Analizăm, așadar, trei dimensiuni sau caracteristici ale discursului, dimensiuni care se manifestă mai mult sau mai puțin în orice domeniu cognitiv sau situație de comunicare, deoarece discursul sau limbajul natural se
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]