12,032 matches
-
ci condiția posibilității apriori este transcendentală”. Piatra unghiulară a metodei kantiene este conceptul de sinteză, deci metoda critică exprimă forța constructivă și apreciativă a capacității (facultății) umane de cunoaștere. Neokantienii vor insista asupra faptului că apriorismul kantian are un caracter logic, apriori Înseamnă, În esență, că principiul precede pe cele cărora le este fundament. Mircea Florian explica această idee: „Apriori presupune o prioritate logică sau de valoare, nu În timp sau reală. Tot ce este universal și necesar (rațional) (Ă) este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a capacității (facultății) umane de cunoaștere. Neokantienii vor insista asupra faptului că apriorismul kantian are un caracter logic, apriori Înseamnă, În esență, că principiul precede pe cele cărora le este fundament. Mircea Florian explica această idee: „Apriori presupune o prioritate logică sau de valoare, nu În timp sau reală. Tot ce este universal și necesar (rațional) (Ă) este Înaintea particularului și contingentului (experienții)”. Teza lui Kant că obiectivitatea trebuie fundată, Întemeiată cu ajutorul metodei, este valabilă, ca și ideea că metoda exprimă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Rațiunii Practice ale lui Kant. Deontologia sa este orientată către Aristotel - ca un complement funciar, organic al formalismului kantian, axat pe opoziția superior-inferior, adică pe opoziția: dintre legalitatea legii morale „trimițând la rațiune, la capacitatea gândirii conceptuale sau la generalitatea logică”, pe de o parte, și „senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei”, pe de altă parte, adică: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este submorală sau imorală (deci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
răspândit și remarcăm, totodată, că numai datorită folosinței lui, termenul de Morală Îmbracă În acest caz o semnificație mai restrânsă decât aceea a Eticii, deși din punct de vedere etimologic, cei doi termeni au aceeași semnificație. Din punct de vedere logic, adică În calitate de noțiuni generale, cele două forme de evaluări și reguli practice se disting prin faptul că prima prescrie subiectului obligația de a urmări un comportament determinat, precum și abținerea de la un comportament contrar. Dimpotrivă, a doua formă conferă subiectului puterea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deontologice, fără ca o categorie a permisiunii sau a autorizării să mai existe inclusă În aceasta. A doua formă (a Dreptului) este, În mod opus, net bilaterală și se exprimă În două serii complementare de autorizații și obligații. În virtutea unei structuri logice diferite, Morala consideră și evaluează comportamentul uman din punct de vedere al conștiinței subiectului, adică de dinăuntru, iar ea plasează elementul psihologic al actului În primul plan. Din contră, Dreptul consideră și evaluează mereu comportamentul mai multor subiecți deodată, Între
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unei constrângeri. Violarea unei obligații juridice Înseamnă să faci ceva Împotriva căruia o altă persoană să aibă dreptul de a se opune. Într-adevăr, acesta este sensul „intersubiectivității” (alteritas) cu privire la drept. Caracterul bilateral inerent Dreptului exclude, prin urmare, orice discontinuitate logică, orice separație Între cele elemente opuse și complementare din care se compune. Cel care depășește limitele propriului său drept impietează prin aceasta, În mod obligatoriu, asupra dreptului celuilalt; la rândul său, acest drept Își are elementul său esențial, adică facultatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sens juridic, mai exact despre o autorizare, legitimitate care există În absența puterii sau forței fizice propriuzise necesare respingerii tendinței de Împietare sau pentru restabilirea dreptului violat. Dreptul și facultatea de a Împiedica violarea dreptului sunt, din punct de vedere logic, o singură și aceeași chestiune, Întocmai cum În domeniul moralei există obligația de a efectua un lucru determinat, dar și obligația de a se abține de la ceea ce este incompatibil cu acest comportament. Cele două forme universale ale Eticii (o a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
relevate, În locul acestui principiu, alte principii având un conținut diferit. Se poate ca, adoptând orice criteriu de acțiune și ridicându-l la rangul de „valoare supremă”, să fie fondate sisteme de etică În număr nelimitat, fiecare continuând, Într-un ansamblu logic, o serie dublă de reguli morale și juridice. Acest fapt poate fi considerat la toate popoarele, În decursul Întregii istorii trecute (și viitoare). Din punct de vedere al conținutului lor, sistemele etice care s-au afirmat În istorie prezintă o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înțelege de ce se vorbește, În limbajul juriștilor, despre „personalitate juridică” și despre „suveranitate”. Totodată, Înțelegem de ce este dificil de a ne reprezenta un „stat non pozitiv”, În vreme ce, dimpotrivă, putem să ne reprezentăm foarte ușor dreptul ca fiind - În esența sa logică - net distinct de caracterul său pozitiv. Pozitivitatea dreptului, ca și pozitivitatea moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cazul animalului. Se pare că la om e vorba despre două voințe: una originară, dominată de instinct - sentimente, dorințe și Îndreptată spre succese individuale, o altă secundară dominată de reflecție - determinată de o serie de norme generale având un caracter logic, rațional. Se adaugă și exigențele impuse de ceilalți. Astfel se realizează un control al celei secunde și din partea celorlalți asupra voinței primare pentru ca individul uman să nu cedeze prea ușor dorinței și să intre În contradicție cu normele morale. Aceasta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o ființă senzorială nu poate fi Întotdeauna altceva decât plăcerea, ci numai norma legală. Kant oferă un răspuns problemei referitoare la originea și pretenția de legalitate a legii morale făcând trimitere la rațiune, la capacitatea gândirii conceptuale sau la generalitatea logică În opoziție cu senzorialitatea inerentă particularității și hazardului legat de caracterul ființei: o acțiune este bună În măsura În care se efectuează ținând seama de caracterul generalității sau al legității; și este „submorală” sau imorală În măsura În care respinge acest caracter și urmează numai manifestarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
relației sale interne cu ea. Datoria este sentimentul obligației de a acționa pretutindeni și mereu În conformitate cu cerințele moralei obiective, fără a ține seama de Înclinațiile propriei voințe. Și aceasta potrivit formei Datoriei. Legat de conținutul ei, datoria este o „sinteză logică a ceea ce este valabil și recunoscut În societate ca fiind obiceiul și dreptul” (Fr. Paulsen). Obiceiul și dreptul, care constituie morala obiectivă, determină o anumită corelație. După forma și funcția lor, acestea au În viața umană un rol aproape la fel de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
interior ca fiind necondiționat obligatoare, legea morală. Etica teleologică consideră Însăși aceste norme ca obiect al unei investigații mai ample. Aceste norme prin care individul Își determină voința nu Își au originea În rațiunea sa „practică”, adică În forma gândirii logice, În măsura În care este folosită pentru acțiune, ci În sistemul obiectiv al moralei unui Întreg social. Pentru o considerare antropologic-etnografică din infinita sa varietate, ceea ce Într-un anume loc este recunoscut ca normă morală și este respectat cu strictețe, de exemplu vendeta
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cele două specii fundamentale de apreciere a valorii acțiunii, care sunt, mai precis, categoriile etice ale moralei și ale dreptului. Trebuie notat că, În afară de aceste forme, nici o altă formă de evaluare a acțiunii nu e posibilă din punct de vedere logic. Acțiunile omenești nu pot fi considerate sub un alt aspect decât a parte subjecti (și ne găsim În câmpul moralei), sau a parte objecti (și ne găsim În câmpul dreptului); nu există o cale de mijloc, tertium non datur. Încercările
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
două specii de determinări etice - cea subiectivă sau morală și cea obiectivă sau juridică - există o coerență necesară. Altfel spus, Între drept și morală există o serie de relații constante care pot fi determinate a priori, Întrucât acestea sunt necesități logice. Relația fundamentală se exprimă prin maxima: „Ceea ce e datorie e Întotdeauna drept, și nu poate fi datorie ceea ce nu e drept”. Adevărul ei este evident: dacă Într-un sistem dat, o acțiune este obligatorie pentru un anumit subiect, În același
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu toate că ele comportă obiective diferite. Se poate chiar afirma că, fiind distinct, dreptul Își are adânca lui rădăcină În morală. Unirea lor Începe de la aceeași judecată comună de natura rațională și cunoștințele lor trebuie, de asemenea, să posede aceeași structură logică! Diferența care există Între drept și morală nu poate deci să conducă la o diferență de natură Între elementele logice permanente care le constituie. Această diferență nu poate așadar să se spirjine pe distincție Între judecăți În același timp imperative
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Unirea lor Începe de la aceeași judecată comună de natura rațională și cunoștințele lor trebuie, de asemenea, să posede aceeași structură logică! Diferența care există Între drept și morală nu poate deci să conducă la o diferență de natură Între elementele logice permanente care le constituie. Această diferență nu poate așadar să se spirjine pe distincție Între judecăți În același timp imperative și atributive pentru drept, și judecăți pur imperative În cazul moralei, așa cum afirmă, chiar și În zilele noastre, autori de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al moralei, și anume că orice obligație corespunde cu necesitate, dacă ea tinde să comporte un sens, unui drept având același obiect, la fel precum orice drept nu poate fi gândit decât prin obligația corespunzătoare; se concepe astfel o idee logică unitară, un raport Între doi termeni, pe care poate că ne-am permite să-1 denumim Într-un singur cuvânt „drept-obligație”. Totul este să se cadă de acord asupra a ceea ce se Înțelege În drept și În morală, prin ideea de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebuie Întotdeauna să fie concepută ca o realitate materială, așa cum se procedează cel mai adesea, sunt posibile orice fel de confuzii. Dar dacă ideea de persoană nu are nimic sensibil În domeniul nostru, dacă nu este decât un simplu subiect logic de atribuire, concluziile noastre se impun de la sine. Cea mai simplă dintre reflecții demonstrează că ideea de persoană morală și juridică nu este decât un subiect logic, Întradevăr, la rigoare, se poate afirma că un organism biologic este o persoană
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
are nimic sensibil În domeniul nostru, dacă nu este decât un simplu subiect logic de atribuire, concluziile noastre se impun de la sine. Cea mai simplă dintre reflecții demonstrează că ideea de persoană morală și juridică nu este decât un subiect logic, Întradevăr, la rigoare, se poate afirma că un organism biologic este o persoană atât timp cât constituie o unitate materială organizată. De asemenea, s-ar putea spune că, din punct de vedere psihologic, un psihism În complexitatea sa unitară, constituie o persoană
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
chiar și animalele ar trebui să fie concepute, În mod necesar, ca persoane morale și juridice, ceea ce este absurd. Dacă ne considerăm persoane este pentru că ne atribuim drepturi și obligații; ideea de persoană se reduce astfel la un simplu subiect logic căruia i se atribuie, ca la un punct de convergență, aceste drepturi și obligații. O fundație, o instituție, chiar și statul, nu au În rest, din punct de vedere juridic, nimic material sau psihologic care să le constituie esența; acestea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pură a unei dedublări a persoanei care gândește, ceea ce este evident contrar obișnuințelor noastre. Dar logica ne-a Învățat de mult timp observa Mircea Djuvara să cunoaștem această operație căci știm că pentru această știință, se poate concepe drept subiect logic al propriei gândiri un subiect diferit de cel care acționează, ca și În limbajul comun. Chiar s-a ajuns uneori să se exprime această diferență atât de fină, ca de exemplu, În limba franceză prin distincția care se face Între
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
s-a ajuns uneori să se exprime această diferență atât de fină, ca de exemplu, În limba franceză prin distincția care se face Între pronumele „je” (eu) și pronumele „moi” (eu) . Obligația morală față de sine presupune, de fapt, o obiectivare logică posibilă a eului În raport cu propria sa activitate percepută interior: noi judecăm propriile noastre acțiuni, ca și cum ele erau acțiunile altuia și le judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare se concepe atunci detașat de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
subiect logic nou de atribuire pe care ea Îl opune eului ce acționează interior. Analiza moralei se reunește astfel cu ce a dreptului, reducând pretutindeni și În aceeași manieră, În aceste două domenii, ideea de persoană la un simplu subiect logic. Prin urmare, unitatea intimă a structurii raționale a dreptului și a moralei iese În evidență În toate cazurile posibile, la o analiză mai aprofundată, În ciuda aparențelor datorate obișnuitelor noastre spirituale. Grupul de cunoștințe morale și juridice se găsește astfel precis
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
special, de doctrinele lui jus naturale, a găsit noi aplicări, desigur neprevăzute de cei mai vechi adepți ai dreptului natural, În formele de libertate prilejuite de invențiile moderne, ca, de exemplu, presa. Așadar, principiile juridice au, din punct de vedere logic, o valoare și o eficacitate care adeseori nici nu pot fi prevăzute În momentul primei lor formulări. Pe de altă parte, juristul, În funcție de cum trebuie să aprofundeze norma, pentru a scoate din ea tot ceea ce cuprinde În mod virtual, tot
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]