3,986 matches
-
ipocrită a clasei ei, măsura sufletului singuratic se umple până-n vârf și se revarsă acum înecând toate limitele. Paginile acestor cărți alcătuiau nu numai un document psihologic de mare amploare, dar și manifestarea unei femei în fond eliberată, curajoasă prin luciditatea cu care citește în sine și prin precizia cu care stabilește simptomele suferinței lor. Deci „literatura feminină” este o subestimare a prozei Hortensiei Papadat-Bengescu deoarece prin vigoarea intelectuală a analizei, scriitoarea depașește cadrele cam înguste a ceea ce se numea „literatura
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
19 februarie 1914).” Investigațiile merg de la cunoscut spre necunoscut, de la revelație la autoportret Ăpoveștile sufletului), la observații abordând destinul femeii în general. Autoarea sfidează normele compoziționale și stilistice, preferând confuzia genurilor, într-o expunere alertă, degajată, în care pasiunea și luciditatea se întrepătrund. Frenezia erotică apare pe aceeași pagină cu ironia intelectuală, senzualismul și întrebările grave se împletesc și se resping alternativ, confesiunile fiind astfel greu de încadrat. Pseudojurnalul intim e o formulă globală, însă nu singura. Povestiri, schițe, scrisori, ele
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
la actul autolitic ? În Mortua est! se desfășoară o multitudine de stări poetice, fiecare cu potențialul său de încântare sau detașare exorcizantă a intelectului: suava descriere a copilei moarte "regină", feerica descriere a drumului spre imperiul morții, iar apoi intervenția lucidității neiertătoare și verdictul cosmic final, evocând fie vinovăția divină, fie îndoiala că ar exista un creator al unei lumi absurde tensiuni extreme ale unei gândiri generând bucuria zborului ultim in apex intellectu. Melancolia este stare poetică, iar orice stare poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
harpistului, de un profund pesimism, moartea este tot o întoarcerea acasă dar înțeleasă ca neant dintr-un lung exil într-o lume străină, unde zeii, deși implorați cu rugi și ofrande, nu i-a adus omului decât întristare și suferință. Luciditatea umană valorizantă rămânea superioară în univers, punând sub semnul întrebării valoarea etică a zeilor. În Ghilgameș, scrisă în spiritul celui mai pesimist popor, sumerienii, încercarea de a depăși moartea eșuează prin furtul de către un șarpe al plantei nemuririi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ie liric? a universului s?u interior. Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii; alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre ??mânt; Întotdeauna Ins? uime?te prin frumuse? ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin?. Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
De aceea, aceast? „neclintire" superioar? a spa?iului selenar este idealul spre care se Îndreapt? gândurile poetului, aspiră?ia să c? tre absolutul cunoa?terii. Identificându-se cu ochiul lunar, de la aceea?i În???ime metafizic?? ?i cu aceea?i luciditate solemn?, poetul contempl? ipostazele existen?ei umane: „ Unul caut?-n oglind? de-?i bucleaz? al s?u p?r, Altul caut? În lume ?i În vreme adev? r, De pe galbenele file el adun? mii de coji, A lor nume, trec
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii („blândul disc al lunii" „Sarmis", „luna blând?? ?ine straj?"„Povestea teiului", „sub lumina blândei lune" etc); alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre p?mânt („Luna pe cer trece-a?a sfânt?? ?i clar? -„Sară pe deal", „fă?a sfânt-a lunei pline" „Memento Mori"); minune pe care „toat? noaptea st? s-o văd?", Întotdeauna uime? te prin frumuse?ea reflexelor ro
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de rău și bun: între eroic (unde binele este triumfător) și tragic (unde răul este destin), infinitul ne face ridicoli. Oricum, spune Horia Gârbea (un bun eseist care se exprimă prin mijloace beletristice), conștiința de sine a omului a atins luciditatea supremă în comedie, și nu în dramă sau tragedie. Prin anii '70 apărea în versiune românească un celebru eseu al lui E. M. Foster intitulat Aspecte ale romanului, care propunea o evaluare a speciei pornind de la ipoteza suprinzătoare că toți marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu motive din Năpasta lui Caragiale, din Carmen de Merimée și din Faust. "Bun spițer e amorul", celebra locuțiune bufonă din Caragiale atribuită lui Hamlet, devine laitmotivul unei nesfîrșite serii de crime burlești săvîrșite în numele iubirii. Se întrevede sub această luciditate ostentativă o rană nemărturisită. Refuzul dramei pasionale ascunde o experiență a suferinței și nevoia de autoterapie. Gârbea denunță ipocrizia sentimentelor (Charles-Bovary îi spune Emmei că o iubește, dar ea îl oprește: Dacă mai spui o dată cuvîntul ăsta sau orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pretinde că Doamna Bovary sînt ceilalți, el poate repeta după Flaubert "Emma c'est moi". Victimele lui Horia Gârbea (este și aici o problemă) sînt celebre personaje feminine: Emma, Cleopatra, Nora, iar cuplul pare așezat sub semnul unui blestem indestructibil. Luciditatea autorului este egală doar cu a propriilor personaje. Cezar din Cleopatra a șaptea este un clarvăzător: știe că Antonius va fi succesorul său în intimitatea reginei Egiptului, știe cum va muri, peste secole, președintele Kennedy. Este luciditatea unei civilizații consumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
unui blestem indestructibil. Luciditatea autorului este egală doar cu a propriilor personaje. Cezar din Cleopatra a șaptea este un clarvăzător: știe că Antonius va fi succesorul său în intimitatea reginei Egiptului, știe cum va muri, peste secole, președintele Kennedy. Este luciditatea unei civilizații consumate, ce nu mai are nimic de adăugat. Efectul de simultaneitate istorică obținut prin aceste subtile anacronisme este deosebit de sceptic. Formula lui Gârbea nu aduce, de regulă, viziuni, ci doar insolitează comic viziunile altora. În afară doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lui de a-i vorbi se schimbase, devenise ironic, sarcastic, făcea paradă de o cultură sibilinică, Îi arăta el la ce călătorie dăduse ea cu piciorul refuzându-l... Zâmbeam. Cuvintele orbitau haotic În min tea lui, Îi dădeau surogatul de luciditate fără de care nimeni nu s-ar putea crede ceva, cineva. La Biblioteca Județeană făcea Însă figură de iluminat; turuia fără ca bibliotecarele să Înțeleagă ceva - ele, care stăteau toată ziua și croșetau În mijlocul cărților, ca Într-o cavernă cu obiecte de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
auzit cineva ar fi rămas Împietrit de frigul pe care Îl răspândeau În jur vorbele lui. Și-a dat seama că vorbea cu o voce de copil, pe un ton grav, poate că muzica râului Îi dădea halucinațiile secrete ale lucidității. Poate că aidoma șezuse și Heraclit și meditase, În noapte, ca să Înțeleagă zădărnicia. Fericit a fost acel Heraclit când a pătruns lipsa de Înțeles a lucrurilor și a ignorat zeii. S-a ridicat și nu a simțit efortul, exact ca
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și l-a Împiedicat să cunoască viciul subtil al căderii, la care credea că adesea visează când citea poezie. Surprins, Vasile a bătut aerul nopții cu mâinile și a urlat, de frică, de bucurie că În clipa aceea fatală de luciditate, când totul devine ireversibil, chiar și regretul sau ceva din Întunericul lumii s-a opus dispariției lui, clipei de prostie și de slăbiciune care trezise În el acea hotărâre definitivă. Hotărâri definitive nu există, Vasile, iată dovada... Nu a avut
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
copii care țipă, jucându-se cu jucării de plajă. Vede marea. Vede cerul senin. Vede un maldăr de nori pufoși. Imenși. Cuminți. De treabă. Zâmbește vag pentru câteva secunde atunci când simte o rază de soare pe obraz. O clipă de luciditate. Apoi o hotărâre. Trebuie să ies de-aici. Altfel înnebunesc. Peste câteva minute, iese din hotel, cu pași nesi guri. A îmbrăcat un costum de baie și și-a acoperit trupul cu un prosop. Merge spre plajă. Ajunge la malul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
spre ecranul celu larului și înapoi. Și capul ei rămâne tot timpul nemiș cat. Doar ochii îi circulă de colo până colo și înapoi. Privesc un timp reflexia femeii de pe pat, apoi coboară iar spre telefonul mut. O clipă de luciditate își face loc, cu greu, printre alte zeci de clipe, și iese la iveală, purtând o pancartă mare, de carton. Nebuna are o revelație. Rostește încet și clar eu sunt nebună. Și nici nu știe câtă dreptate are. A spus
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mai mică în ochii lui și în ochii ei. Nebuna ar vrea să riposteze, dar gândurile ei nu mai sunt gânduri acum. Gândurile ei sunt doar lavă fierbinte care-i curge printre picioare. Mintea ei păstrează totuși o fărâmă de luciditate, care o ajută să înțeleagă mesajul evident. Așa că nebuna nu mai comentează gestul bărbatului în nici un fel și se supune. Mâna ei găsește repede sexul deja tare al ucigașului de câini și mâna ei începe să mângâie sexul care palpită
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vecinătatea faptului de a considera iubirea ca fiind aproape o "nebunie temporară", am avea mai puține dorințe de a ne ști iubind (ideea că toată lumea trebuie să iubească este falsă), trăind mai puține drame. Folclorul românesc are mult exemple de luciditate; în limba engleză "to fall in love" arată, în mod originar, că această stare este una de cădere. Conținutul extrem de eterogen acoperit de acest cuvânt este determinat atât de o "lene de a semnifica", alegând cuvântul iubire ca un fel
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dimensiunile sale, omul este homo axiologicus, fundamentele sale axiologice fiind date de faptul că intenționalitate trebuie interpretată în mod esențial din perspectiva posibilității de a alege (ea fiind deci intim legată de libertate). Despre importanța punctului de vedere: chiar și luciditatea reprezintă tot o perspectivă. Cum cunoașterea este dependentă de multitudinea perspectivelor, cultura rămâne cel mai bun instrument de cunoaștere; prin intermediul ei reușim să ne diversificăm punctele de vedere ori să ne multiplicăm în cât mai multe perspective. Dacă așa stau
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Pricop • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
constitutive într-un enorm proces de sintetizare. Nu forma de exprimare contează aici, nici strategiile și nici limbajul propriu-zis, ci o tensiune irepresibilă care se distribuie pretutindeni cu aceeași energie și cu aceeași lipsă de prejudecăți. Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
-și evaluează prestația profesională. Când atâția artiști, unii realmente importanți, se lasă orbiți de vanitate, polemizează inelegant cu criticii, dau lecții publicului, se comportă de parcă tocmai ar fi coborât de pe un piedestal intangibil, Victor Rebengiuc frapează prin curtoazie, modestie și luciditate (auto)critică. Iată câteva mostre, fără alte comentarii " - Ce înseamnă un actor mare? - Un actor care joacă ireproșabil un rol. Eu nu joc ireproșabil. Am realizări bune, dar rămân anumite porțiuni din rol neacoperite, la nivelul de exigență la care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
lui Maurois sunt evocări în care imaginația nu se hazardează fără de răspundere; autorul lor e un spirit format în buna tradiție a moraliștilor francezi, pentru care cunoașterea caracterelor și societății, a pasiunilor și ideilor este un exercițiu, o tehnică a lucidității. Măsură și Ťesprit de finesseť, atenție la obiect, captarea și selectarea realului divers într-o ordine rațională sunt trăsăturile caracteristice ale artei lui portretistice și ale eseurilor lui. Discipolul acesta al lui Alain este, în fond, ca și maestrul său
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
lui. Vorbitorul e conștient de a fi căzut de pe linie și se întoarce cordial pe drumul cel cuminte, rîzînd el însuși de propria-i ieșire. D-l Camil Petrescu este impetuos în discuție, mergînd pînă la extravaganță cu disperare și luciditate, dar armele sale sunt serioase, și cred că este unul din cei mai de seamă dialecticieni pe care i-a produs generația după război." (apud Anton Adămuț, p. 38) Excesele și izbucnirile de orgoliu ale lui Camil nu au rămas
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
este exclusiv interioară. Ioana Olaru își rememorează viața, experiențele și deziluziile personale în strânsă legătură - dacă nu chiar în același plan - cu presiunea continuă a mediului social, formatat de contextul istoric. Altfel spus, interioritatea devoalată și disecată aici, cu o luciditate care i-ar fi plăcut lui Camil Petrescu nu reprezintă o zonă secretă sustrasă constrângerilor exterioare, o insulă supraînălțată sau, mai bine, scufundată sub apele reziduale, fetide ale Epocii de Aur. Psihologia protagonistei nu mi se pare una "etanșă", autosuficientă
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]