4,609 matches
-
de respect și vocea îi sună mai puțin impersonal atunci când îi dădu de știre că secretarul general îl aștepta. Împreună o porniră pe coridorul larg și bine luminat, urcară cu liftul, mai străbătură încă un coridor, parcă și mai bine luminat decât primul, și se opriră în fața unei uși impozante. Prevenitor, secretarul bătu în ușă, o întredeschise și anunță sosirea oaspetelui, apoi se retrase. Omnipotentul șef al partidului și conducătorul de facto al statului român nu îi păru lui Nando Rossi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un ziar, brânză cu ceapă și cu pâine neagră, îi îndrumă și mulțumi, atunci când una din fete îi întinse, drept bacșiș, un pachet de țigări. Împinseră o ușă cu vopseaua scorojită și intrară. Străbătură apoi un coridor nu prea bine luminat, urcară la etaj și în cele din urmă se opriră în fața ușilor unui salon. Prima intră Bianca, apoi ceilalți. Victor rămase la urmă, cu inima zvâcnind de emoție. Era un salon mare, cu paturi așezate pe două rânduri, în stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
profesor, deși drumul făcut de cuvinte este barat de măștile care acoperă părțile inferioare ale fețelor celor patru persoane cu aparență de roboți. Lampa enormă dă mesei de operație aparența unei nave spațiale din filme de ficțiune ; o navă abia luminată, încă legată de pă-mânt cu fire și tije misterioase. La un semnal nevăzut, irumpe o lumină albă, o lumină orbitoare care lasă în umbră tot ce mai lega nava de pământ. Ai spune că persoanele încremenite la limita dintre lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
soneria de la poartă îi avertizează că au vizitatori. Vizitatori neașteptați ! Siluetele unui bărbat înalt îmbrăcat într-un pardesiu negru și cea a unei femei suple în costum taior se disting pe fundalul unei mașini oprite în fața casei și a orizontului luminat încă de apusul de soare. Vocea lui Victor care îi întâmpină este gâtuită de o emoție pe care nu și-o poate stăpâni : Domnule profesor ! Doamna doctor Bosch ! Ce surpriză ! Intrați vă rog ! Intrați ! Dora este și ea surprinsă, surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe capră, e așezat Dragoș. Pe jilțul din spate, lângă Dora, așezat într-o rână pentru a putea coborî în orice moment, Ciprian care nu a renunțat la ideea de a-i însoți. E o noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul care strunește bidivii. Zăpada măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pune note, ca la școală, nici nu înjură, ca milițianul, și mă laudă mereu. Domnul tovarăș a rămas uimit de inteligența mea, s-a uitat lung la doamna noastră ceva în genul "n-am mai văzut un copil atât de luminat" și, când a văzut că are cu cine angaja o convorbire, a continuat: "Și ce faci tu acolo, măi piciule?" Eu acolo ascult cum cântă lumea, fentez pe mama și pe Nineta, plec, mă rătăcesc printre doamnele care așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prinzi doar sclipiri din noapte. Trufașă era. În trufia ei fugea nemișcată și Luna i se închină aruncând spre ea sclipiri din noapte. Rochia ei neagră, cu guler înalt se târâia de pământ cu o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lord se uita la lună. Aceasta era acoperită de un nor de ceață și lumina difuză avea formă de inimă. Treceau din când în când inele negre de logodnă ca ale lui Saturn, bijuteria noastră. Și luna era aproape de strada luminată și copacii înverziți. Munții crestați și cu zăpadă pe vârfuri sunt voinici și mulți; unul lângă altul șed și cerul le este gri luminos. Munții și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cockteil-ul și distracția. Putem mânca pe cinste la prețuri mici. "Cafe" iese în evidență și prin faptul că lumea tânără bună îl vizitează frecvent și pentru că se poate mânca și noaptea. Pe cerul înstelat și pe străzile din city-ul intens luminat se văd fotoni mici radiind strânși. Și stelele se plimbă unele pe lângă celelalte. Sorii privesc cerul. Spiralate galaxii se întretăiau. Calea Lactee dispare într-un roi de sori. Stele negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil. Lucia privește cerul. Când toate se vor fi evaporat, numai Lucia va rămâne, contemplând întunericul și văzând parada culorilor, infinitele transformări pe fondul luminat negru. Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia. E firesc să vrei Indesit; lux Viteză. Viteza. Din ce în ce mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i înăuntru? Furnica. Ea cară ,furnica Continui. Șiruri continui. Cât e singur e bine, stabil. Când interacționează, ce nu se schimbă? Lateral. Pământ lateral. În Iași am petrecut momente de neuitat. Pe Bulevardul Independenței, pornind din Târgul Cucului sunt magazine luminate noaptea ca stelele de pe cer, și mașinile dau suflet străzii. Pe partea dreaptă blocuri compacte, înalte și solide protejează. Pe cea stângă un șir de blocuri turn cu gri și grena, printre care se află copacii înverziți, conferă suplețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe spre cer. Seninul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pomeți, și îmi fu greu să-mi înghit amarul. S-ar putea că am și băut nițel cam mult. Țin minte cum în mașină mi-am pus capul pe umărul lui Angi și rămasei așa, cu ochii pe drumul frumos luminat. Îmi era bine, atingerea lui Angi mă învelea și îmi doream cu disperare să dureze cât mai mult acel moment, vroiam casa cât mai departe. Și în casă Angi mă purtă în brațe, ca pe o mireasă, iar eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și sora ei ar fi ceva! Prostii.... Nu te mai consuma atât. Dacă nu puteți ajunge la un compromis, fă ce ai de făcut și las-o și pe ea să facă la fel. Tu știi că ai dreptate?! Exclamă luminat. Îți mulțumesc. Noapte bună! Odihnește-te. Nu-și iubea soția. Nu se iubeau. Cumva îmi era milă de ei, cumva le invidiam libertatea. Setea asta a lor de viață era esența și blestemul lor totodată. Așa cum viața mea era tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gât. 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City ul. Orașul era superb în acea noapte. Deasupra cerul senin pe care se vedeau stelele, dedesubt clădirile înalte, zgârie norii, imensele edificii nu a m-au impresionat de mică, luminat, plin de viață (orașul ce nu doarme niciodată). Câte filme nu văzusem cu acest oraș, cu întreaga Americă: acțiune, thriller-uri, polițiste. Am dorit civilizația aceea. Și acum eram la o petrecere, ceva șic de după serviciu pentru a-l serba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Gustul libertății e mai presus de toate. (Și mi-am luat și colivia de aur cu mine). Nemuritorul Orașul este gri în această zi. Străzile sumbre dispar în speranțele morții. Poveștile șterg dragostea și războiul. Moartea acoperă norii deșerți. Seara luminată lucește în jurul dragostei. Totul e bântuit de întunecimea clară gri, ca o ploaie purificatoare. Pe fondul ceratic nici o mișcare. Pe fondul nemișcării nici o suflare. Sunt ascunse umbrele omniprezente de cunoaștere, în picioare stă el. Eternitate, dragoste de viață. Puterea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îngrijorat. Se trezise mai devreme ca de obicei și Cecilia a întrebat-o: —N-ai dormit bine astă-noapte? — Am dormit ceva și am avut un vis ciudat. Se făcea că eram pe un coridor foarte, foarte lung și nu prea luminat. — Ce coridor? o întrerupse Alexandru care tocmai intra pe ușă să vadă ce face, înainte de a pleca la serviciu. — Îi spuneam Ceciliei ce am visat. Deci mergeam pe un coridor lung și parcă îmi era teamă. La capătul coridorului s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii... Și cititorul trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încă prudent, se lăsă condus de mâna călăuzitoare, care îl trăgea după dânsa. Curând, aceasta deschise o ușă și, pășindu-i pragul, intrară amândoi în încăpere. Într-adevăr, femeia nu mințise deloc, căci odaia cu pricina era chiar spațioasă, bine luminată, îngrijită, iar toate lucrurile părea că sunt la locul lor. În lumina ce se revărsa acum peste făptura întreagă a femeii, un trup înalt și suplu se ivi dinaintea ochilor lui Victor, cu un cap proporțional cu trupul, din care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simt că trăiesc de o mie de ani... Și, după aceste ultime vorbe, amândoi tăcură. Se vede că Osvald fusese convingător într-o bună măsură, căci Mihaela, abandonând dialogul, plecă de lângă dânsul adâncită în gânduri, dar cu fruntea puțin mai luminată parcă. Ei bine, de multe ori, atunci când te apuci să scrii ceva, orice ar fi acel ceva, cu greu poți intui sau ghici măcar momentul aproximativ, în care va fi să sfârșești lucrul acela. Tot astfel, într-o zi, Osvald
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Mult timp după aceea, Anglia a continuat să fie la fel de coruptă și de slab dezvoltată din punct de vedere socio-economic, în pofida mesajului pseudovizionar al poetului oficial. Bogăția reală a Albionului (trâmbițată de patricienii insulari ca expresie a eficienței unui imperiu luminat) a rămas, cam până în secolul al XX-lea, adică până în perioada în care până și cei mai umili supuși ai Coroanei au început să simtă cu adevărat gusturile narcotice ale prosperității materiale și ale libertății individuale, un desideratum fără vreo
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că nu știe ce ar putea face împotriva unui astfel de copil și a apelat la Zeul șoaptelor care a sfătuit-o: -Am auzit, frumoasă zână, despre acea fetiță și m-am gândit, dar mai întâi să întrebăm Vântul. -Admir luminata ta gândire, de aceea mă bucur foarte mult că am reușit să te găsesc, pentru că eram sigură că voi primi un sfat bun, zise în încheiere Zâna florilor. Cu greu au găsit Vântul, pentru că fiind început de vară, plecase de pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gânduri și l-a întrebat: -Unde te duci și... la vreme de seară cum o să mergi acolo unde vrei să ajungi? Omul a arătat într-o direcție, nu departe, către un loc unde se zăreau câteva case cu ferestre slab luminate. La rândul lui, omul aștepta ca și Norocel să-i spună în ce parte trebuie să meargă. -Eu trebuie să merg pe acolo, la dreapta, uite vezi văiuga aceea, apoi tăpșanul pe care încă se mai văd câteva vite la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care a trăit doar el cu singurătatea, nu mai era nimic ... Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta și am aflat că omul a murit și casa ... încet, încet s-a ... dărâmat. M-am rugat la divinitate să-i fie cărarea luminată că viața i-a fost întunecată. Dacă am zis cu voce sau numai în gând nu-mi mai aduc aminte. Însă trebuie să recunosc că emoțiile m-au cuprins puternic și mi-am promis gândului că n-o să-l uit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cizmei. Se aplecă să-l scoată de acolo și Îl strânse cu putere, așteptând atacul călăilor care, fără Îndoială, se pregăteau să-i sară În spate. Dar nu veni nimeni. Toți plecaseră, iar el era inexplicabil de singur În Încăperea luminată doar de lună prin fereastra desenând un pătrat pe dușumea. Nu știu cât timp am așteptat afară, dizolvat În Întuneric și nemișcat În spatele bornei de la răspântie. Strângeam În brațe bocceaua cu capa și armele căpitanului ca să mă Încălzesc nițel - fugisem după careta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]