1,553 matches
-
A doua zi, se trezi dis-de-dimineață, ca de obicei. Amintindu-și de promisiunea făcută Mirei-Mici, se precipită un pic, să ajungă în timp util la locul de muncă. În acea zi, ușa de la apartamentul ei se închisese mai repede, cheile lunecând ca fermecate parcă, intuind și ele alte rosturi ale plecării Mirei, ușurându-i demersul... Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 2 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1780, Anul V, 15 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
țărmuri cerebrale, Respiră lumea, sinapse vrându-și sensul, Își duce timpu-n balade abisale, Lumina clipocind în somnul nopții templul. Și strigă fumul suflării, ce strânge, Chemări blestemate îsi chinuie soarta, Chimia vitală se purifică-n sânge Și drumuri tăcute își lunecă șoapta. Cutremur e-n suflet când vibrații se sparg, Tristețile-și scriu povestea de seară, Romanțele-și cântă, în al nopții șirag, În vers nostalgia ce plânge-n vioară. O stea a răsărit din geana de foc, Se bucură pământu-n
SONET VII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342897_a_344226]
-
gândurile.” Cum era să uit de frumoasele poezii scrise pentru iubită? “Tu ai făcut, sau eu din tine/ Lumina zilelor senine,/ Balsamul nopților divine/ Eu am făcut, sau tu din mine? Tu m-ai chemat, sau eu la tine/ Am lunecat pe valuri line/ Spre vise dragi, gânduri divine/ Tu ai venit, sau eu la tine?” Pe lângă muzică, filosofie... Titi avea un suflet sensibil, plin de poezie și frumos, suflet care vibra la orice sunet misterios. Pe lângă iscusința redării atâtor variate
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
deșarte, Zâmbete-n văpăi glasuri le răsfață, Tineri trandafiri se desfac în șoapte Și tu arzi în mine primăvara toată. Aripe sub gene zboară-n plai de vultur, Puls din miez de vis stânca o topește, Nurii tăi prin ploaie lunecă în murmur, Unda-ți cristalină gându-mi clocotește. Se sărută umbre printre crengi de mai, În silabe cântă arii-n vers, scânteie, Tropăie în piepturi inimi în alai, Cerul săgetează fructul tău, femeie. Sunete duioase brațele-și întind, Țipă-a
SONET LV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/342900_a_344229]
-
mânjilor ucisă, cum ne ceartă caii-n graiul lor fii de iarbă, singuri în cetate pustiiți, prin vis, ne-ntoarcem în copii și se face că-i gonim pe înserate și se face că sunt caii vii sunet lung ne lunecă prin sânge - tropotul și coamele-n alai și se face că pământul plânge într-un dor nepotolit de cai și se face, se mai face că-n cetate adăstând câmpiile cât zarea dau năvală-n noi ca o dreptate caii
OBSESIA PĂSĂRII (POEME) de FLORENTIN POPESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344023_a_345352]
-
mama pentru mine, Fiți cu toții MAMA MEA! Dorință Privesc amurugul cum coboară Și-n jurul meu colegii toți Se-agită, sar, ca-n asta seară Surprize multe îi așteaptă iară Pornesc și eu cu-a -mele roți. Alături glasul mamei lunecă ușor Dar gândul meu plecat în zbor În fața moșului se oprește, Dorința, uite-o, crește, crește! Și pleacă apoi senin, firesc: Cât mi-am dorit să te-ntâlnesc! O vorbă doar ca să îți spun: Nu vreau darul cu preț bun
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
o ia la șantan... Ajunge să-l cunoască. Fata e de vis; petală de floare, sărutată de zefir, în zi însorită. Se încinge între tinerețele lor superbe o iubire pătimașă, în care sărutările fac mai mult decît vorbele... înlănțuirile le lunecă prin primăvara despletită oprind admirația trecătorilor de-a lungul străzilor. (Gaby Michăilescu, Leonard, soldatul de ciocolată, Ed. Muzicală, București, 1984). În 1904 Al .P.Marinescu îl distribuie în rolul unui bătrân, în Fetiță dulce . Cîntăreț și actor în plin, dovedește
NICOLAE LEONARD de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343179_a_344508]
-
Ce cald e sentimentul de iubire,/ Când ari cuvântul de la suprafață!/ Ștergându-ți eu sudoarea de pe față,/ Arzândă chiar de-atâta adâncire,// Atingeri tremurânde și fluide/ Și mâini ce se-ntâlnesc din întâmplare,/ Fiori ce ne produc cutremurare,/ Ne pierdem lunecând în gânduri vide...// Iar trupurile se îmbrățișează,/ Formând un Tot, un Unic, un Întreg,/ Unim noi buzele, clipim cu ochii,// Privirile flămânde luminează...// Mă-ntreb, te-ntrebi: cu ce-o să mă aleg?/ Dar taci! Eu spun mai bine să te-
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > AȘA CUM MĂ SIMT... Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 628 din 19 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă simt ca soarele lunecând spre stele, Gonita de gândurile rele, Cu obrajii pălmuiți arzând, Cu fruntea ascunsă în noaptea crescând... Mă simt fluture cu aripi de foc, Atrasă de lumini de iarmaroc, Cu zbor circular și fără un țel, Lipindu-mi trupul de iarnă
AŞA CUM MĂ SIMT... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 628 din 19 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343575_a_344904]
-
am răsfoit din scoarță pînă-n file Pe degete ți-am împletit inele Și stai acum rasfrîntă în imagini Eu tot te caut răsfoind la pagini Ca să ajung la tine-n univers E dulce și sensibil ca o frunză Pe care luneca o buburuză În timp ce eu te pătrundeam pervers & Referință Bibliografică: CIT SINTEM TINERI / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 622, Anul II, 13 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
o mie de ori deschise gesturi pripite le ard cenușa umple pământul forța izvoarelor reîncarcă în care de lux sărăcia lumii răsturnând-o în mintea copilei cu ochii cărbunelui prezentului, bogăție la limita nemișcării oasele trosnesc sub apăsarea durerii mâna lunecă pe zidul viselor amânate a-i fi joc atunci când umbrele odată cu noaptea fug în adâncuri căutând iar și iar viață soarele scrâșnește acoperit de norul acesta închis între gesturi pe care oamenii îl reînvie mereu lovind lovindu-se mimând iubirii
SOARELE SCRÂȘNEȘTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377490_a_378819]
-
prea puțin, e aspră viața și repede ne despărțim! Cu greu, când trece-o zi de muncă și soarele-i la asfințit, Reîntâlnirea-i tare scurtă și somnul iar ne-a despărțit! Așa ca soarele și luna pe bolta vieții lunecăm, Și anii împletesc cununa iubirii, ce o căutăm. Cu voi, acolo-i Tinerețea, în locuri dragi, ai mei părinți, Iar noi ne alungăm tristețea, când știm c-avem copii cuminți!. E greu, dar numai cu răbdare și cu credință-n
SCRISOARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377591_a_378920]
-
sa este fascinată de îngeri care se ivesc din adâncurile lumii, din doruri necuprinse-n destrămare, în a căror ochi se închină mările, născând în flăcări rugăciuni.Amurgul se înalță parcă din mituri, în urma sa lăsând doar umbra misterioasă să lunece spre infinit. Doar un înger cu aripile frânte deplânge înserarea. Asta fiindcă numai îngerii rămân să vegheze neputințele noastre: ““Priveam ca-ntr-o oglindă, adâncurile lumii,/ Din piscul necuprins al unui gând,/ În care temelie am pus cetății mele/ Din
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
incluzi.Noaptea o arunci pe ape, frângi ispitele din mers,Când pricepi că rugăciunea e-o rotiță-n Univers.... XVI. ÎN AMINTIREA TA..., de Georgeta Muscă Oană, publicat în Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015. În amintirea ta, am lunecat pe struna șipotului de izvor și-am plâns până când cerul și-a înfrățit lacrima cu a mea, plouând în neștire. În amintirea ta, am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire, m-am strecurat în miezul înțelegerii terestre și am
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
gerului, frate mi-a fost vântul, soră, ploaia. În amintirea ta, dorință minerală în fibre-nsângerate, am plâns până când am devenit apă... Am înțeles nerostirea și m-am închis într-un cuvânt... tăcere... Citește mai mult În amintirea ta,am lunecat pe struna șipotului de izvorși-am plâns până când cerul și-a înfrățit lacrimacu a mea, plouând în neștire.În amintirea ta,am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire,m-am strecurat în miezul înțelegerii terestreși am aprins rugul răbdării. În
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
Toate Articolele Autorului Roșie hlamidă cade, biciul sfarmă carne sfântă, Pângărita mână, crudă, fierul rece îl împlântă. Freamătă mulțimea toată, cu smerenie sau ură, Unii strigă bucuria, alții plâng neágra tortură. Țipă-n temniță izvorul, se despică piatra-n lacrimi, Lunecând cu-nfiorare peste clipa grea de patimi. Se frământă Universul, deschizându-se morminte, Necredința-n spini se frânge peste albe oseminte. Truda veacului se-aprinde și păcatul îl despică, Arde mâna morții care peste cruce se ridică. În pocalul biruinței, plânsu-nsângerat
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
răcoros, Se mlădie prunii, În agudul scorburos S-au culcat păunii. Broaștele se pregătesc Alt concert să țină, Undele pe lac sclipesc, Stuful se înclină. Greierii se duc la bal Cu chitara-n spate, Vântul strânge lângă mal Frunzele uscate. Lunecă în noapte-o stea, Liniștea se lasă, Luna, ca o acadea, S-a urcat pe casă. Referință Bibliografică: ÎN VARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1654, Anul V, 12 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe
ÎN VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379913_a_381242]
-
-le, îmi trezesc nostalgii din trecut. În jurul meu natură se pare că moare, Dar dorul iubirii renaște mai nou, mai acut. Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș, Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie. Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgaș Ce-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie. Citește mai mult Frunzele cad, se aștern că un covor pe cărare.Privindu-le, îmi trezesc nostalgii din trecut.În jurul meu natură se pare că moare,Dar dorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
-le, îmi trezesc nostalgii din trecut.În jurul meu natură se pare că moare,Dar dorul iubirii renaște mai nou, măi acut.Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș,Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie.Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgașCe-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie.... XVII. DOAR AMINTIRILE...., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 976 din 02 septembrie 2013. Doar amintirile au mai rămas din fericirea de-altadata... De unde vin, pe unde trec
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului CERTITUDINEA Ca un orbete printre anotimpuri trec ca pe sub ramurile unduitoarelor sălcii cu mugurii plesnind de seva clipelor ce or să vină tot căutând fără a regăsi altceva decât golul prezentului ce-mi lunecă printre degete singura certitudine totuși atât de răbdătoare cu mine. Referință Bibliografică: CERTITUDINEA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CERTITUDINEA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380058_a_381387]
-
auzea un ecou prelungit. A fost singura șoaptă ce am mai putut s-o rostesc. Un val de îmbinări între -un gen de scurgeri fluide și plasma în care intram și ieșeam stăpânea toată ființa din mine și așa lin lunecam în abis până ne- am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne -a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung unul altuia cu un sărut
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
se grăbi să aleagă o altă ușă pentru a urca în autobuz. Apoi, printre ceilalți călători, nu-i mai văzu. Se așeză și încercând să se relaxeze, privi prin geam spre cerul pe care, norii de toate formele și culorile lunecau într-un neașteptat joc de lumini și umbre.” Bine că s-au oprit ploile - auzi ea în spatele său - că tare m-am mai săturat de ele. Parcă n-ai nicio vlagă atunci când plouă... Am fost și la sat și acolo
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
deslănțuirii. Descântă-mă, atunci ! A fost singura șoaptă ce am mai putut s-o rostesc. Un val de îmbinări între un gen de scurgeri fluide și plasma în care intram și ieșeam stăpânea toată ființa din mine și așa lin lunecam de la mine la tine până ne am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung pentru darul dat
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
Nu mai răspund. Mi-ai spus că nu-i frumos să gândesc pentru alții. Râd acum, când îmi spui că tu nu ai lanțuri. Știu știu... Tu ești tigrul care pasul și-l așterne pe liziera pădurii și trupul tău lunecă prin apă, mângâiat de cuvinte blânde. Pe El îl săruți, de câte ori bucuria îți atinge sprâncenele. Le ridici fără întrebări apoi cu brațul arăți spre far... Mereu albastru, farul tău îmi bucură inima. Pasul îl las să alerge pe falezele timpului
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
la ureche ,,hai să ne iubim,, să facem dragoste, vrei, te -aș întreba mângâindu-ți lobul cu răsuflarea mea. Apoi ți-aș lua obrajii în mâini și ți-aș atinge fruntea cu fruntea mea plină de de gânduri. Aș coborî lunecându-mi buzele pe obrazul tău rozaliu și m-aș apropia încet de buzele tale. Cu degetele le-aș netezi frăgezimea, apoi aș gusta un pic să văd dacă-mi plac. Mai întâi buzița de jos aș sorbi-o încet sugându
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI, FRAGMENT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380409_a_381738]