1,346 matches
-
unei familii aristocratice, interpelat de vreo douăsprezece ori în text - de unsprezece ori, mai exact -, binecuvântat o dată cu epitetul „glorios” (ca și Venus și Epicur!), personajul pare cu toate acestea să fi fost oricum, numai glorios nu... Pentru că Lucrețiu se face luntre și punte ca să-i ofere, sub forma care îi pare a fi cea mai plăcută prietenului său - poemul -, un expozeu asupra doctrinei lui Epicur, iar acest politician veros refugiat la Atena după o tenebroasă afacere de corupere a unor consuli
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
element arhitectural; emoție; emoții; etapa vieții; fasole; fermitate; de fier; fîn; flori; frumos; galben; Grătiești; grîu; hotar; impediment; indiferență; interfață; înălțimi; încercare; înot; între; întuneric; lampă; lasă; lebădă; de lemn; loc de mers pe apă; loc de trecut; loc izolat; luntre; merge; minciuni; minte; mișcare; Mureș; nămol; nepăsare; Nistru; nod; noutate; nuci; oportunitate; oraș; de palmă; palmă; parc; pas; păianjen; pămînt; păstaie; perete; pericol; periculos; peste rîu; peste; pește; plafon; pod de lemn; pod peste rîu; podul casei; Podul Mureș; portar
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ca un alt corp trece drept suprafață, nu obișnuim să spunem că cel care este Înconjurat Își va schimba din această cauză locul, atunci când rămâne În aceeași situare În raport cu alte corpuri pe care le considerăm imobile. Astfel, spunem că o luntre, care este dusă de cursul unei ape, dar pe care vântul o Împinge Înapoi cu o forță egală, nu-și schimbă situarea În raport cu malurile, rămâne În același loc, deși vedem că Întreaga suprafață care o Înconjoară se schimbă neîncetat. PASIUNILE
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
unui copac, într-un loc retras, "pentru ca să nu umble nicio vietate pe locul acela, fiind păcat să se calce cu picioarele" 228. După așezarea în sicriu, i se pune în mâna mortului un ban, pentru a avea cu ce plăti "luntrea" 229 ce-l trece în cealaltă lume obiceiul de a plăti pe cineva ca să-l treacă pe cel mort peste un râu sau apă mare e de sorginte romană 230. La slavi, exista obiceiul înmormântării în barcă, pe mare, crezându
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o lume care se scurge încet, care se scufundă. "Dincolo" începe cu un râu pe malul căruia un dulap vechi, centenar, stă răsturnat și pe sfert înghițit de apă. Lucrat cu siguranță în lemn de vișin, mobila seamănă cu o luntre ancorată vremelnic la mal; luntrea lui Caron pare să fie, de vreme ce în chiar primul moment al spectacolului, copilul Grișa iese la suprafață din același râu în care se înecase cândva. De ce compune Alexa Visarion acest "prolog" șocant? Pentru că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
încet, care se scufundă. "Dincolo" începe cu un râu pe malul căruia un dulap vechi, centenar, stă răsturnat și pe sfert înghițit de apă. Lucrat cu siguranță în lemn de vișin, mobila seamănă cu o luntre ancorată vremelnic la mal; luntrea lui Caron pare să fie, de vreme ce în chiar primul moment al spectacolului, copilul Grișa iese la suprafață din același râu în care se înecase cândva. De ce compune Alexa Visarion acest "prolog" șocant? Pentru că nimic nu explică mai bine existența unei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
memorialistica drept o confruntare dură în primul rând propria persoană, necruțătoare, o ispășire, o recuperare de sine, o "reconfigurare" de care să nu te rușinezi, autorul nu pregetă să-i impute chiar memorialistului Lucian Blaga lirismul și mai ales "duplicitatea" ("Luntrea lui Caron"). Rezistența prin cultură sau neutralitatea i se par autorului Memoriilor ... "ficționale" scuze penibile pentru niște răsfățați ai regimului, ași ai cameleonismului și imposturii, deveniți acum pensionari ai propriei reputații, tip Mircea Dinescu sau Eugen Uricaru. Scrisul lui George
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cumpăna apelor (1933); La curțile dorului (1938); Nebănuitele trepte (1943); Postume (Vârsta de fier, Cântecul focului, Corăbii cu cenușă, Ce aude unicornul), Filosofia stilului, Fenomenul originar, Daimonion, Trilogia cunoașterii", Trilogia culturii, Trilogia valorilor, Trilogia cosmologică, Hronicul și cântecul vârstelor (1965); Luntrea lui Caron (1990). UNIVERSUL POETIC Poezia lui Blaga e o construcție armonioasă, monumentală prin semnificații, care dezvăluie un sentiment al fragilității umane. În texte întâlnim puține reflexe autobiografice, unele semne de amenințare a omului și a valorilor spirituale, într-o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Românească, București, 1985. Spiridon, Vasile, Nichita Stănescu, monografie, Editura Aula, Brașov, 2003. Spiridon, Vasile, Nichita Viziunile "învinsului de profesie (viziune cosmică stănesciană), Editura Timpul, Iași, 2003. Spiridon, Vasile, Gellu Naum, monografie, Editura Aula, Brașov, 2005. Spiridon, Vasile, Din arcă în luntre, în Înscrierea pe orbită, Editura Timpul, Iași, 2008. Spiridon, M., Sadoveanu, divanul înțeleptului cu lumea, Editura Albatros, București, 1982. Spiridon, M., Eminescu, o anatomie a elocvenței, Editura Minerva, București, 1994. Stănescu, C., Jurnal de lectură, Editura Cartea Românească, București, 1978
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
creația intitulată Poem. La fel ca în proză, realul comunică cu imaginarul în lirica lui M. Blecher. Numeroasele proiecții insolite amintesc de o veritabilă descătușare a visului, ce apropie lirica lui Blecher de poezia suprarealistă: ,,Privirea ta înăuntru poartă o luntre și mi-o trimite/ încărcată cu catifea de ochi negri și diamante/ mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat/ s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire/ și aripile lui căzute scârție sub picioarele tale pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
deasupra ei, era îndată acoperit de alte trupuri. Sau vreo femeie cu părul vâlvoi, numai într-o cămașă zdrențuită, se cățăra în vârful piramidei de trupuri omenești spre a se prăbuși îndată în mijlocul ei, cu țipete sălbatece". Revenită în mijlocul apelor, luntrea se umple amenințător; în aceste rânduri, narațiunea aduce în prim-plan un peisaj sublim, din specia favorită a lui Burke: "Iarăși pe coamă: linia țărmului drept e frântă și dispare sub talazuri uriașe, care sunt aruncate spre cer, vrăjmașe, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
zarea fierbe în spumă albă, prin care înnegresc, ici colo, vârfuri ascuțite...". Tabloul romantic al elementelor dezlănțuite imaginat, pictural, de Géricault se reifică brusc sub ochii lectorului: "Din când în când vine un val năprasnic și, urlând, cade asupră-le; luntrea pârâie; oamenii se încleștează de crengi, s-o țină pe loc; valul trece, lăsând din nou apă în trupul schilodit al luntrii...". Timpul fizic se comprimă; percepția subiectivă face ca orele să se consume, în psihicul naufragiaților, în câteva clipe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Iorgovan și, ulterior, preoteasa din Socodor nu renunță ușor. La polul opus e Busuioc cel decis să nu accepte în ruptul capului mezalianța, deși, după cum el însuși i se confesa părintelui Ioan, așa bătrân cum e, s-ar face luntre și punte, dacă ar fi văduv, s-o aibă de nevastă. ,,Mărturisirea verifică și în real ce ar fi putut rămâne, păstrându-și valoarea probantă, numai în închipuirea lui Iorgovan, nota Vasile Popovici -. Dacă acesta nu și-a pus nici o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
rămas / O cheamă Ion Milă Ioan / și-i noapte de sfârșit de an...” (Noapte) O liniște fără de nume ne împresoară ființa în fiecare lună-a lui decembrie. “Lumină lină-n luminie”, “leagăn” de neuitare, “lumină leagăn leac lumini / laur și luntre legământ lumină / lacrimă limpede în leat / lumină lină din lumină... ” (Lumina neapropiată) întru amintirea poetului IOAN ALEXANDRU. Ne-ndreptăm gândul înspre tăcutul colț de mini-paradis, de la Nicula (Cluj). Acolo, în „sânul părintesc” (Imnul Cerului), e somn și veghe, „cuibul de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și purpură. Oglinda căminului, răsfrîngînd zarea, părea o pată de sînge. (p. 187) Cînd trecură podul de la Asnière și văzură rîul plin de vaporașe, de pescari și de luntrași, îi cuprinse bucuria. Soarele, un soare puternic de mai, lumina pieziș luntrile și apa fluviului liniștit, care părea nemișcat, fără curenți, fără vîltori, încremenit în căldura și lumina amurgului. În mijlocul apei, o corăbioară cu două vele albe, mari, întinse de o parte și de alta a bordurilor, ca să prindă cele mai slabe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în România postcomunistă, Centrul pentru Studii Politice și Analiză Comparată, București, 1995. CORNEA Doina, Scrisori deschise și alte texte, Humanitas, București, 1992. CORNEA Doina, Libertate?, Humanitas, București, 2002. COURTOIS, Stephane, Cartea neagră a comunismului, Humanitas, București 1997. CRISTEA, Radu Călin, Luntre și punte. Douăsprezece conversații despre tranziție, Colecția Odiseu, Paralela 45, Pitești 2010. DĂIANU Daniel, Încotro se îndreaptă țările postcomuniste? Curente economice în pragul secolului, Polirom, Iași, 2000. DĂIANU Daniel, Pariul României. Economia noastră: reformă și integrare, Compania, București, 2004. DIACONESCU
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
peste el, gândul purtându-l în imagini la Mogoșoaia. Era liniștit pentru că știa că ispravnicul cel bătrân are grijă de palat, deși umblau vorbe că ar fi nebun. Cică în fiecare dimineață, când răsare soarele pleacă pe lac cu o luntre și stă așa, se tot uită spre palat... I-ar spune și lui neica Dinu, dar nu poate. I-ar spune că Brâncoveanu nu a fost un domn, a fost o vreme, pe Constandinul Stancăi îl pot ține închis la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călugăr bătrân călare pe un măgar și a plătit ca să fie schimbați sacii și să fie azvârliți în Bosfor alți saci, având doar pietroaie. Trupurile voievozilor și cel al lui Ianache Văcărescu în înfricoșată taină au fost purtate cu o luntre peste mare până la insula Halki. Acolo, la mânăstirea Adormirii Maicii Domnului, în aceeași seară au fost prohodite și înmormântate. Era 15 august 1714, sărbătoare mare pentru creștini, ziua prăznuirii Adormirii Sfintei Fecioare Maria. Într-o lume în care cursul întâmplărilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de studiu de tot felul. Naiadele se înspăimântară; strigătele lor speriate se manifestau sus și tare împotriva prezenței străinilor în undele lor. Aceștia se încăpățânară în studiile lor științifice; impasibili, umpleau paginile albumului lor; naiadele mâniate se avântară asupra fragilei luntre, ce se clătină ca urmare a eforturilor lor; cei doi savanți, scufundați din nou și din nou în noroi, fură aruncați pe pământ pe jumătate înecați, cu hainele murdărite și sfâșiate, cu fața brăzdată de unghiile răzbunătoare. În această îmbrăcăminte
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
trebuie să bem aici, până ne facem norma. Iar norma noastră este mare. Televizorul lăsat pe Antena 3 aruncă bomba. Principele Radu intenționează să candideze la președinție. Bem pentru monarhia prezidențială, mă, urlă Gore... Duda ăsta e cu fundu-n două luntre, vrea și sânge albastru și sânge prezidențial! Bă, știți ce mai lipsește? Să declare Băsescu Republica Monarhie România și să-și pună coroana pe chelie. Numa’ așa, deal dracu’, ca să i-o ia lu’ Duda Înainte!!! Ia mai toarnă, Gicule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-i pal Și-n adîncu-i zugrăvește Prin ruini un ideal. Un pescar pe țărmuri trece Și din placa de argint Vede zâna tristă, rece Prin risipe rătăcind. Peste-un an în nopți de vară Vezi pe luciul vagabond, Cum pescaru-n luntre sboară Cu-al ruinei geniu blond. {EminescuOpIV 7} HORIA Să priveasc-Ardealul lunei i-e rușine Ca-a robit copiii-i pe sub mâni streine. Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceață, Își ascunde tristă galbena ei față
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Aici doarme amorul meu sânt Și cântă la capu-i și cântă mereu; Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu! {EminescuOpIV 12} PHYLOSOPHIA COPILEI Glasul plăcerei dulce iubit Chiamă gândirea pe a mea frunte, Ce sboară tainic ca și o luntre În oceanu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare Candele d-aur nouă mi-apar. Falnică-i pare legea Creării, Lumi ce de focuri în lumi înot, Candeli aprinse lui Zebaot, Ce ard
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cîntare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
măiastră, Ce sburînd prin aer vine cu-a ei pene de păun; Când acea pasăre cântă lumea rîde-n bucurie, Pe-umărul cel alb o-așează și coboară-n văi aurie, Unde-a râului lungi unde printre papură răsun-. Într-o luntre - lemn de cedru - ce ușor juca pe valuri, Zâna Dochia se suie deslegînd-o de la maluri Și pe-a fluviului spate ea la vale îi dă drum; Repede luntrea aleargă spintecând argintul apei, Culcată pe jumătate, Dochia visa, frumoasă, Și la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văi aurie, Unde-a râului lungi unde printre papură răsun-. Într-o luntre - lemn de cedru - ce ușor juca pe valuri, Zâna Dochia se suie deslegînd-o de la maluri Și pe-a fluviului spate ea la vale îi dă drum; Repede luntrea aleargă spintecând argintul apei, Culcată pe jumătate, Dochia visa, frumoasă, Și la luntrea ei bogata lebede se-nham-acum. Dar din ce în ce coboară râul lat, el s-adîncește În păduri întunecate, unde apa-abia sclipește, Mai agiunsă de a lunei raze doar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]