1,423 matches
-
Valentino, care era înțepat ca un gândac. Le-am făcut pe Lupe Lopez și pe Carole Landis, am poze cu amândouă. Lupe avea păsărica rasă. Dacă pretinzi că nu-s moarte te poți distra. Ce zice, câte cinci verzi pentru Lupe și Carole?” Danny își scoase portofelul și pescui două de zece; Carter scoase din buzunarul de la piept un fișic teanc de poze lucioase. Danny spuse: „Nix. Tipul pe care-l vreau e pe tava aia de-acolo”. „Poftim?” „M-ocup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar Mal fugi afară din casă, speriat de băiețel - de băiețelul lui. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOISPREZECE Telefonul nu înceta să sune. Primul apel era de la Leotis Dineen, care îl sunase ca să-i spună că Art Aragon îl făcuse knockout pe Lupe Pimentel în repriza a doua, ceea ce îi sporea datoria la două mii o sută în cap, prima tranșă din plată fiind programată a doua zi. Telefonul următor veni de la un agent imobiliar din comitatul Ventura. Știrile lui proaspete: oferta maximă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cele ale tatălui - imaginea leită a tăticului, dar cu douăzeci de ani mai tânăr. Buzz se gândi la semantică, se gândi că „identic cu” putea fi expresia unui mârlan needucat pentru „geamăn perfect”. Delores apreciase că „seamănă binișor”. Luă o lupă de pe biroul unei secretare și urmări fotografiile, în căutarea altor apariții ale lui Coleman. După trei cadre dădu peste o fotografie de aproape al băiatului, împreună cu un bărbat și o femeie. Apropie lupa și se zgâi cât putu de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Delores apreciase că „seamănă binișor”. Luă o lupă de pe biroul unei secretare și urmări fotografiile, în căutarea altor apariții ale lui Coleman. După trei cadre dădu peste o fotografie de aproape al băiatului, împreună cu un bărbat și o femeie. Apropie lupa și se zgâi cât putu de tare. Nici un fel de arsuri, de nici un fel. Nici o ciupitură, nici o decolorare a pielii, nici o denivelare a pielii, ce ar fi putut sugera o grefă. Două fotografii mai încolo și un rând mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Terry Lux îi spusese că Loftis obișnuia să-i facă rost lui Claire de heroină. Marty Goines murise din cauza unei supradoze de heroină. Terry Lux prepara morfină pentru curele de dezintoxicare ale dependenților chiar la clinica lui. Buzz rămase cu lupa aproape de perete și continuă să studieze fotografiile. Dădu peste un cadru din spate a lui Coleman, fără cămașă, și văzu o suită de cicatrici perfect verticale, care îl făcură să se gândească la rănile provocate de bățul zoot. Găsi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
propagă spre brațele și picioarele care-l dor, îndreptându-se într-un vârtej amețitor spre mijloc. Are halucinații. Acolo sus pe povârniș, un bătrân se agață de peretele stâncii; poartă cizme și pălărie roșie. Vederea lui Jonathan capătă intensitatea unei lupe și-l vede pe bărbat ghemuit ca un păianjen, coborând spre el cu capul în jos. În răstimpuri, se mai oprește și se lasă pe spate ca să-și aplice o pudră albă pe mâini dintr-o pungă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cât e coarda sărită la arc nu-i așa că săgețile-n stea mă aruncă doar sfoara s-o-ncarc nu-i așa că celulele mele fac macar cât e vârful de pix nu-i așa că-ale tale lame le arată prin lupă nefix nu-i așa că nu-s doar crisalidă din tot roiul pe-a morților șa de când car menuete-ți din vidă înghețare-o să zbor nu-i așa Gioconda și Elefantul Surâsul meu e candid, păcat că nu îl veziîți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sigur că machiajul lui Nuharoo este pictat până la cel mai mic detaliu. Avea doi meșteșugari pentru unghii, pregătiți în sculptura pe boabe de grâne, care puteau să redea peisaje întregi și tablouri arhitecturale pe unghiile ei. Era nevoie de o lupă ca să apreciezi pe deplin măiestria. Nuharoo știa exact ce voia. Pe sub roba de doliu ea continua să poarte rochia în care își propusese să moară. Era atât de murdară, încât marginea gulerului devenise gri. Mergeam printr-o pădure de umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
clipele cu farmec să ne umple, maica mea cu‐ nzăpezite tâmple și păduri adânci de poezie ... 326 C.C.Zincu RESEMNARE Cum să oprim numărul anilor sau să‐i grăbim și să vedem că „după” e o altă lume?! Privită prin lupă ceva ne spune că prevenția tainelor ne duce din nou spre zile deșarte, zadarnic ecou cu firave șoapte într‐ o perpetuă noapte. Mai bine lăsăm fatalității imaculata tardivă tinerețe și ne oprim cu sufletul duios intuind ce nu ne‐a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Marie”. Cred că ai înțeles că dania o făcea vechii Mitropolii “Stratenia Domnului”, zidită de doamna Anastasia, soția lui Gheorghe Duca voievod. --Negreșit, părinte. Dar iată-ne ajunși în Sărărie. Aici ne întâlnim cu Tănase dărăban, care, împreună cu nevasta lui, Lupa, vând la 2 august 1740 (7248) “o casă cu locul ei, ce este din vale de bisărica lui Hulpe,... tocmai în drumul Sărăriei... Așijderile, pomenim și pentru niște zapise vechi a casii, ce s-au tâmplat la vreme jacului (jafului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
bună pace”. Care-i casa cu pricina, părinte? Uite-o colea, in capul Uliții Rusești „împotriva bisericii sfetii Nicolai, alăture cu Chervăsăria lui Macarie” - cum spune hotărârea de judecată. Sunt sigur, părinte, că îți aduci aminte de acele judecăți încâlcite Lupa și Neculai, urmașii lui „Ieni pevețul” pe de o parte și egumenul mănăstirii Cetățuia pe de altă parte. Și toate pentru o casă. Cum să nu? Însă divanul, prin hotărârea de judecată din 6 martie 1743 (7251), întărită de vodă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
7251), întărită de vodă și patriarhul Sfântului Mormânt chir Partenie, arată: „că au parte amîndoi frații în casă și s-au hotărît giudecata lor ca să fie casa împărțitoare și fiind ei numai doi frați ficiori lui Ieni pevițul, Neculai și Lupa, casa să se scoată în vînzare...și să împartă banii cum or vre”. Asta s-a întâmplat după ce la 27 mai 1739 Grigorie Ghica voievod scria: „Care case cu pivniță ce au fost ale Ilenii (fata Lupei și a lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pevițul, Neculai și Lupa, casa să se scoată în vînzare...și să împartă banii cum or vre”. Asta s-a întâmplat după ce la 27 mai 1739 Grigorie Ghica voievod scria: „Care case cu pivniță ce au fost ale Ilenii (fata Lupei și a lui Neculai) așa s-au aflat scriind, la diresele mănăstirii, că sunt între casele lui Andronic și între casa Despei, dar egumenul Cetățuei nu și-au căutat locul său unde arată dresele, ci să acolisiia de această casă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zac desupra standurilor înguste și lungi. În mijlocul camerei e un birou cu o suprafață de opt picioare pe patru picioare. Pe el se află un set de pensule de scris, o călimară, o cană de ceai, o scrumieră și o lupă. Camera dinspre interior servește drept dormitor pentru Mao. Are pereți alb-gri și draperii prăfuite de culoarea vinului. Patul din lemn, în formă de barcă, are multe rafturi ajustabile pentru cărți. Afară, pini de trei sute de ani își întind crengile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Pe brațe îi creștea de la cot până la încheietura mâinii, apoi și pe dosul palmei. Uneori îi luam mâna și o puneam lângă a mea. „Deci aici o să-mi crească păr, și aici, și aici.” Pentru că nu vedeam nici un fir, aduceam lupa și mă uitam. Degeaba, nimic. Pielea mea era un deșert. Tata pufnea în râs. Însă tatei îi mai creștea păr și în jurul buricului și pe piept. Asta mi se părea caraghios și mă întrebam la ce-i folosește. Părul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un ziar, se duse la altul, apoi la altul, și abia a patra oară, când era pe punctul de a-și pierde nădejdea, reuși să-i fie primit rodul nu puținelor ore de muncă Întortocheată, căreia i se dedicase, cu lupa diurnă și nocturnă. Raportul substanțial și suculent Începea prin a aminti că interpretarea scrisului, la originile sale, fusese una dintre ramurile fiziognomiei, celelalte fiind, pentru informarea celor care nu sunt la curent cu această știință exactă, mimica, gesturile, pantomima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vraful cererilor de normalitate stivuit pe biroul lui de la capătul curcubeului, în spatele norilor făinoși de Lucky Strike - placentă a unui duh slab în căutarea sticlei. Mâine o să-i citim ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev - apoi câșlegiul. Cu lupa lui Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Instilarea unui colir colorant (albastru de metilen) ajută la repararea precisă a unui fir. Filtrul albastru antenuează lumina, diminuează ebluisarea și blefarospasmul reacțional. Cu toate aceste precauții, este dificilă obținerea unei fixități a privirii. În unele cazuri este necesară folosirea lupei sau chiar a microscopului. Firele se pot scoate pe bolnavul culcat sau așezat pe un scaun cu suport pentru cap. Este periculos să se prindă firele cu o pensă chirurgicală, căci, dacă bolnavul mișcă capul, pensa poate să lunece și
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
săi lumea fluidă, pâlpâitoare, din jur. O pasăre venea lopătând dinspre munții îndepărtați și, pe măsură ce se apropia, se lățea arcuindu-se pe pereții curbi. Când s-a apropiat foarte mult, i-am văzut ochiul mjgdalat, uriaș, întinzîndu-se ca într-o lupă și brusc cuprinzîndu-mă din toate părțile. Mi-am acoperit față cu un sentiment îngrozitor de rușine și plăcere. Când am privit din nou, am observat că în peretele borcanului, care scânteia nebunește, apăruseră contururile subțiri ale unei uși. M-am repezit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plâns, și brusc mi-au fulgerat în amintire, foarte vii, câteva imagini colorate ca de început de lume: straturi de lalele gigante, soarele izbucnind apocaliptic printre frunzele cireșului amar, pământul negru cu zgrunțuri neobișnuit de mari, ca văzuți printr-o lupă, o plasă cu un păianjen verde cât pumnul în mijloc, scânduri putrede și o femeie, cu fusta în flăcări de la soare, apropiindu-se. Apoi un bărbat necunoscut, tenebros, îndreptînd spre mine o mașinărie strălucitoare. Sigur, îl țin minte pe fotograf
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bustul unei femei tinere. Un coc imens, cu două onduleuri mari, ochii ușor bulbucați. O impresie de altitudine și liniște interioară pe care o crește (sau chiar o inventează) vagul cețos al oglinzii. Pentru că este suficient să apropii de ochi lupa și să-i examinezi fiecare detaliu al feței în parte : fruntea, de pildă, este destul de joasă, buzele subțiri sunt strânse cu încăpățânare, nasul... Și așa mai departe. Dai însă lupa la o parte și tânăra doamnă privește din nou, visătoare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cețos al oglinzii. Pentru că este suficient să apropii de ochi lupa și să-i examinezi fiecare detaliu al feței în parte : fruntea, de pildă, este destul de joasă, buzele subțiri sunt strânse cu încăpățânare, nasul... Și așa mai departe. Dai însă lupa la o parte și tânăra doamnă privește din nou, visătoare și detașată. Un imens șal alb de mătase în care s-a înfășurat lasă să i se vadă gulerul negru montant al bluzei de dantelă. Spre mijlocul salonului, un gheridon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din vecini, ca să se fudulească printre tovarășii de pozne cu vitejia lui și să-și vadă mai departe de țurcă și de arșice. Mai ascult câteva clipe tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum lupa microscopului trezește dintr-odată nenumăratele viețuitoare ce viermuiesc neliniștite într-un strop de apă. Și, de aproape, mult prea de aproape, încât tresar, bătăile neașteptate ale pendulei. Da, nu mai este mult și soneria are să înceapă să sune fără întrerupere
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi atât de tânără... E toată familia în fotografia aceasta... numai familia... Ba nu, mai este aici, în colț, o femeie, dar nu-mi dau seama cine... Știi ce, madam Delcă ? Pe bufet, acolo, da ! în dreapta, mai, mai, se află lupa lui nenea Jorj, da, dă-mi-o, te rog. Acum totul mi se pare clar ! Sunt acum mai mult decât sigură că ea este : Larisa Peșel ! Larisa Geblescu ! Am să ți-o arăt și în alte fotografii, s-o vezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este ea însăși, în întreg romanul, fluctuantă și alertă), iar nu din perspectiva Yvonnei, cum greșit s-a crezut uneori. Ambele narațiuni (în egală măsură, romane de familie) reconstituie, cu o pregnanță rar întâlnită, prin cele două zile puse sub lupă, epoci istorice diferite. Din mentalitatea și problematica existențială specifică fiecăreia se degajează anumite teme literare. Prozatoarea se ferește să atribuie trecutului obsesiile contemporaneității și are orgoliul de a-i restitui profilul autentic. Astfel, romanul familiei de la 1916, chiar dacă este construit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]