711 matches
-
înăuntrul meu să le păstrez. V. tînăr. Inima mi se înăsprește și mai tare. A devenit solidă, neagră și neregulată ca o rocă lunară. Descopăr că vedeniile mele pulsatorii se schimbă. În deșert văd pasărea șarpe planînd peste o vegetație luxuriantă, plină de freamăt. Miliarde de morți, șiruri nesfîrșite de cadavre ce mă înspăimîntă. Prăbușiri stelare. Membre ivite din neant care se agață cu disperare de hainele mele. Totul se tulbură dintr-o formă în alta. Nu înțeleg nimic. Cu atît
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
era larg deschis, absorbind aerul greu al serii și, în schimb, împrăștiindu-și parfumul, seva, scamele pufoase care încerca să se ridice de pe pămînt, dar plutea doar pentru o clipă, în liniște și apoi se întorcea, răsucindu-se, în verdeața luxuriantă. Cînd și cînd, pierdeam din ochi rîul din cauza gardului viu, dar îl știam mereu lîngă mine, răcoros și larg, uneori cotind lînced, conștient că era mai mare și mai puternic decît toată vegetația fremătătoare de pe mal. Îmi lipsea, îmi lipsea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și oribilul în fascinant, în așteptarea trădată a unei redempțiuni dar, paradoxal, cu ploaie de seve și curcubeie. Dominantă e spaima, acea spaimă pe care o provoacă Meduza, alcătuire barocă, așa cum baroce și chiar hiperbaroce sunt lanțurile de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în propria paștișă, cu descripții de vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
profesorului Marduk și a lui Lord Calder, însoțiți de frumoasa Sylvia, în căutarea metalului rar ce oferă inventatorilor din Norlandia materia lor primă, deschide narațiunea lui Jacobs către domeniul fabulos al regatului Mungo din saga lui Flash Gordon. Pe insula luxuriantă unde vor fi prizonieri, norlandienii întâlnesc emblemele imaginației cinematografice ale secolului XX. Oamenii-maimuță o venerează pe Sylvia în același mod primitiv și dionisiac în care King Kong se îndrăgostește de femeia fatală. Reminiscențele din cultura populară americană și engleză abundă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este cel mai aproape dintre prozatorii grafici de ethosul hibridizării rasiale și intelectuale. Pratt este afin cu acel Jack London al căutării sălbăticiei, dar și cu o întreagă linie de explorare antropologică ce exaltă în Bahia, Atena neagră a unei luxuriante civilizații afro-braziliene. De la Rider Haggard, Pratt preia imperialismul imaginației și propensiunea de a merge cât mai departe în adâncul unei Africi ce ascunde, încă, mistere. Polemica cu moștenirea colonială a biografiei sale îl aduce pe Pratt în vecinătatea unei mistici
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
romantic chemat să apere acest domeniu al strămoșilor săi. Din visele lui Merlin și ale Morganei, Corto intră în realitatea de mister și de enigme a spionajului Marelui Război. Este ca și cum Pratt ar realiza sinteza textuală și vizuală dintre imaginația luxuriantă a realismului sudame rican și aspirația către tainele mundane a lui Hitchcock și John Buchan. Corto este, mutatis mutandis, un Richard Hannay a cărui misiune este să lichideze complotul infernal ce vizează eliminarea statului major aliat, întrunit lângă castelul de la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din ceea ce gentilomul rătăcitor a văzut până acum. Copleșit de referințe culturale și înțesat de capcane, un labirint armonic, el nu poate fi străbătut decât de pelerinul ce se hrănește din ciupercile magice ce șterg granițele dintre prezent și trecut. Luxuriantă și feroce, lumea subterană a lui Pratt este populată de apariții miraculoase și grotești. O rasă de călugări celți duce mai departe moștenirea Sfântului Brandan, în vreme ce poporul amazoanelor se războiește pe viață și pe moarte cu oamenii-păianjen. Istoria țărilor scufundate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
clanul Montour, respectat de indieni și de europeni în egală măsură, este proba vitalității acestei civilizații metise și multiculturale. Alianța cu englezii este motivată de urgența apărării căminului lor în fața avansului american. Dintre personajele pe care le schițează Pratt în luxuriantul său roman istoric american, Joseph Brandt este cel care se dedică acestui vis al unificării și apărării națiunilor indiene. Tragică, confruntarea este cu atât mai feroce cu cât în ea se opun două instincte tenace și nedomesticite : voinței de creștere
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îndeplinirea misiunii dvs. Faceți-vă comod. Va fi o călătorie lungă.” Capitolul 5, în care Tintin și Milou sunt decorați, iar căpitanul Haddock devine amiral al flotei Azania îi întâmpinase pe Tintin și pe prietenii săi cu exuberanța barocă și luxuriantă a portului său. Înconjurați de o mulțime entuziastă (căci vestea despre sosirea lor fusese deja împrăștiată de ziare și de megafoane), Tintin, Milou, Haddock și Tournesol fură purtați pe brațe către reședința lor oficială, asemeni unor eroi intorși din călătoria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Buttons and Bows, versiunea mișto cântată de Doris Day, nu cea ieftină interpretată de Dinah Shore, Webber, în rochia lui albastră de satin, fără bretele, cu părul de pe piept, umeri, și brațe fluturând de la încheietură la încheietură ca un boa luxuriant de pene negre, a întrebat-o pe fată: — Și nu vrei să cumperi o lovitură? Aflat la doi pași, încasând banii celor de la coadă, Flint zice: — Dă tot ce poți. Zice: Juma’ de preț pentru puicuțe. Bătând în pământ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cât o viorea sălbatică de câmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
camerei lui Fermín. Tata bătu Încetișor. — Fermín? Ești acolo? SÎnt Sempere. Urletul care străbătu peretele Îmi Îngheță inima. PÎnă și doña Encarnación Își pierdu poza de guvernantă și Își duse mîinile la inima ascunsă sub pliurile abundente ale pieptului său luxuriant. Tata bătu din nou: — Fermín. Hai, deschide-mi. Fermín urlă din nou, izbindu-se de pereți, strigînd obscenități de-și spărgea bojocii. Tata oftă. — Aveți o cheie de la camera asta? — Bineînțeles. — Dați-mi-o. Doña Encarna șovăi. Ceilalți chiriași se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
desăvârșită. Doar mâinile și fața au culoarea alunei coapte, trupul e îmbrăcat într-o piele trandafirie. Se aruncă în pârâul rece ca gheața cu gândul că ar fi mai bine să se înece. 9 noiembrie 2009, Sydney Mă fascinează vegetația luxuriantă, vara australiană, lumina, clima și peisajul, foarte diferit de cel european, dar mai ales de cel românesc. Un gând nu-mi dă pace. Mă întreb, prea ades, cum poate trăi poporul australian, format din atâtea popoare, atât de diferit față de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
obișnuită. Comparată cu a cetățeanului român, este mai mult decât îmbelșugată. Locuințele sociale ale australienilor săraci arată ca niște "vilișoare" din România. Răspândite printre casele celor bogați, în toate suburbiile Sydney-ului, nu se deosebesc prin nimic de acestea. Aceeași vegetație luxuriantă în jur, plantată și îngrijită în mare parte de autorități, aceeași construcție a caselor, aceleași servicii publice ireproșabile. Această politică a răspândirii locuințelor sociale printre casele celor cu venituri medii și mari este recentă și a fost introdusă pentru a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
excelentă. Datorită conținutului ridicat de aur curat, ce presupunem că-l înglobează firul de păr blond, acesta e ideal pentru confecționarea aparatelor, plasate în platforma meteorologică, pentru măsurarea umidității din atmosferă, numite higrometre. Prin aerul de acvariu verzui al pădurii luxuriante, se zări stupoarea omului cu musculatura ilustră, care rămase perplex, auzind considerația aceasta de alchimist insensibil, emanată la adresa încântătoarei blondine. Protestă la fel de slobod și de afectat, ca de obicei: Uf, ce sacrilegiu! exclamă el, dorind ca frumoasa ființă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arborescente, care pendulau grațios, ca niște imense pene de struț, legănate de paji măslinii din Orient. Tocmai se întreba în cuget dacă face bine sau nu, fiindcă se afundă tot mai mult în zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
raza lor vizuală când intră pe aleea unei case mari de pe Nyerere Drive. Trecură cu mașina încetișor prin fața casei și o văzură din mers cum coboară din mașină și cum se îndreaptă cu pași mari spre veranda umbroasă. Apoi grădina luxuriantă, atât de stufoasă în comparație cu arbuștii de papaia din fața măcelăriei, le obstrucționă privirea. Asta, însă, le fu îndeajuns. Dădură colțul și parcară sub un palisandru de la marginea drumului. Și acum ce facem? se interesă unchiul. Așteptăm aici până pleacă? Mma Makutsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou în albiile râurilor, până mai ieri fâșii uscate de nisip. Anotimpul ploios era miracolul anual care îngăduia vieții să existe în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ai orașului, patru cincimi ocupau poziții cheie în birouri, în legătură directă cu birourile de "lucru" ale celorlalte planete. Aproximativ cinci sute de mii de locuitori - Ashargin n-a știut niciodată cifra exactă -, ostateci, duceau o viață lugubră în periferiile luxuriante și îndepărtate. O viață lugubră pentru că ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case care ocupau dealuri întregi, se târau până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tavanul erau făcute din granit; pereții erau din plasă de inox; iar panoul din față, făcut din acrilic incasabil, părea că e de sticlă. Comandase la un fotograf renumit de la National Geographic un poster de înaltă rezoluție, reprezentând o junglă luxuriantă, îl laminase și îl așezase în spate astfel încât Otis să se simtă ca în natură, și mai ceruse să se instaleze un sistem de iluminat cu spectru larg ca el să nu se mai chinuie atâta cu ziua și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deopotrivă, o mare doamnă și o fetiță. Tandrețea noastră umplea fiece clipă. Odată cu cele dintâi călduri, Zarganda se Însuflețea. Străinii și persanii cei mai bogați posedau aici reședințe somptuoase, unde se stabileau pentru luni Îndelungate de trândăvie, În mijlocul unei vegetații luxuriante. Nu Încape Îndoială că, pentru nenumărați diplomați, numai apropierea acelui paradis făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna Zarganda se golea. Nu rămâneau decât grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
umezeală sau cioburile unui vas sînt mărturii ce ne Învață mai mult despre noi Înșine decît despre cei vechi. CÎteodată mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de lumina luxuriantă ce scaldă ruinele. Și aici pe țărm pîndesc zilele Însorite cu o voluptate ce contrazice călătoriile polare visate În adolescență. Atunci nu-mi mai doresc nimic. Mă copleșește atîta soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lor care zac și putrezesc Între flori inutile, neînchise În nici o piramidă. La ce le-ar trebui sibariților piramide? Ei au renunțat la eternitate În schimbul plăcerii. Și, dealtfel, nimeni nu s-a gîndit vreodată să Înalțe o piramidă În grădini luxuriante, cu vegetație desfrînată. Piramidele aparțin unui spirit ce a Întîlnit deșertul și se teme de el. Ciorchinii albaștri de glicină atîrnă În gol... Și totuși cine-i va arde pe rug pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a Afroditei, cum mi-am imaginat-o adesea, cu părul lung, prolix și cotropitor, un păr torențial și absurd semănînd cu stînca din care se desprinde corpul și, de fapt, roca Însăși nefiind altceva decît părul zeiței, un păr mineral, luxuriant din care ea se naște și În același timp moare, mîngîindu-i trupul la naștere și În același timp sugrumînd-o, atunci n-aș ezita să spun că frumusețea și forța pot uneori muri la fel. Afrodita a fost răpusă de propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]