1,150 matches
-
cu mult mai greu, iar când, în cele din urmă, am țintit-o, am simțit că mâna-mi tremură ușor, dar degetul mi-era strâs pe trăgaci, și atunci bunicul a rostit, acum, și atunci am apăsat pe trăgaci, iar mâța în aceeași clipă s-a uitat lung la mine, îi vedeam ochii galbeni și încercam să-mi imaginez ce-ar putea să vadă ea, la rându-i, pe mine, stând acolo, lângă pom, în pantaloni lungi și vestă tricotată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
plin de sânge, și iarba în jur era plină de sânge, și m-am uitat atunci la bunicu’, și el a spus să-i trag un glonte-n cap, rapid, să n-o las să se chinuie, într-adevăr, biata mâță își ridicase capul de parcă ar fi vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
își ridicase capul de parcă ar fi vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar din mână, iar detunătura a răsunat haotic între un zid și altul al grădinii, întocmai ca la prima împușcătură, s-a făcut liniște în fine, mâța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar din mână, iar detunătura a răsunat haotic între un zid și altul al grădinii, întocmai ca la prima împușcătură, s-a făcut liniște în fine, mâța, nici ea, nu mai mișca, și am văzut că nu-i mai rămăsese din creier mai nimic, că iarba în jurul ei era plină de sânge, și atunci au început să-mi tremure mâinile, de era să scap pe jos pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
afle că mi-am Învățat oamenii să vorbească. - Asta să fie treaba lor? Să nu lase oamenii să vorbească? - Așa sper. De fapt, habar n-am ce-or fi pus ei la cale câtă vreme Moru al meu a tras mâța de coadă prin... hmm... munții tăi cei Înalți. Așa ziceai, nu? - Da. Munții cei Înalți unde nu trebuie să-ți faci casă ca asta, pentru că totul miroase a proaspăt dinainte. Știi, mi-a venit mie un gând pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim tușea de-și dădea mațele afară, iar Runa scuipa mai abitir decât o mâță Încolțită. - Tatăl din Cer Își bate joc de noi, zise ea. Păcat de atâta apă bună. Ne-am dus Înapoi pe nisip și ne-am Întins la soare. Încă nu era cald, iar Runa se apucă să vadă de beteșugurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
facă încăperea cât mai odihnitoare, cât mai elegantă ori mai amuzantă ori mai apropiată de sine însuși... În acest scop el poate folosi diferite materiale, cum ar fi beteala, hârtia creponată, serpentinele, baloanele, franjurile, cordoanele împletite sub formă de scara mâței... Pe toate acestea le poate cumpăra pe banii lui, de la depozitul închisorii... Istoria nu stă în loc, domnule! Concepția noastră, teoria asta ingenioasă... este, cum să spun, cea mai subtilă... și cea mai perfectă realizare a minții umane... Este o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de la poartă. E cineva acasă? ─ ... Am ceva de vorbit cu maică-ta, auzi? ─ ... Da’ cheamă-ți și tu cățelul ăsta că mă asurzește. ─ ... Va să zică nu-i acasă nimeni din ăi mari? ─ ... Măi copile, ție cum îți zice? ─ ... Ți-a mâncat mâța limba? ─ ... ─ Să-i spui mă-tii că am căutat-o. Nea Costache. Să-i spui, auzi? ─ ... Să bat eu drumul degeaba pân-aici pe vremea asta. ─ ... Fi-ți-ar al dracului de câine să-ți fie! ─ ... Nea Costache Popa, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
celălalt să mai bată de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al tainicei și mult doritei strâmtorii. Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi nedumerită spre ușa de la intrare. Parcă venise dinspre acolo vocea aceea guturală. Cam așa vorbea și generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o lăsa să plece din casă. - Deșteaptă Gina asta, contină femeia. A știut că nu e momentul să se mai apropie. Doar dă târcoale, dar nu vine să asculte ce am să-i spun. Isteață și cu cap. Amușină ca mâța primejdia. Că ce-i în mine... Aici, în intersecție, îi spuneam tot ce-i în mine. Dar totul, nu cu menajerii ca altădată. Nu mai suport nici eu, Silică, zău! - Hai, mamă acasă! Îl ținuse până atunci de braț. Porniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
strigă Burtăncureanu. Adă niște lumânări de-alea mai groase. Și tricolorele, că avem musafiri. Peste câteva clipe veni flăcăiandrul cu un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea mititioacă cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi șopti conspirativ. „Ca un fel de înger personal. Venea din când în când și mă mai întreba de una, de alta. Un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna un craniu mititel, cu fălcile larg deschise, de parcă hohotea de râs. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gene groase, stufoase. Avea o privire grea, sfredelitoare, prelinsă din ochii mijiți din bortele lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. La ghionderul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dacă până atunci nu-l suportai și-i ziceai cară-te, acum că a murit îți dai seama că ai scuipat un arhanghel, și-ți pare rău, dar ce să-i faci? Între un șarpe adult și un pui de mâță, cine o să moară primul? Puiul de mâță. Între un pui de gâină și un câine, cine o să moară primul? Puiul. Așa e legea firii, cel puțin așa o înțeleg eu, pentru că mă enervează puii de mâță și nu suport păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-i ziceai cară-te, acum că a murit îți dai seama că ai scuipat un arhanghel, și-ți pare rău, dar ce să-i faci? Între un șarpe adult și un pui de mâță, cine o să moară primul? Puiul de mâță. Între un pui de gâină și un câine, cine o să moară primul? Puiul. Așa e legea firii, cel puțin așa o înțeleg eu, pentru că mă enervează puii de mâță și nu suport păsările, dar toată lumea zice că sunt drăgălași, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și un pui de mâță, cine o să moară primul? Puiul de mâță. Între un pui de gâină și un câine, cine o să moară primul? Puiul. Așa e legea firii, cel puțin așa o înțeleg eu, pentru că mă enervează puii de mâță și nu suport păsările, dar toată lumea zice că sunt drăgălași, iar satisfacția mea vine din vulnerabilitatea lor, care o să le grăbească sfârșitul. Nu-mi plac sfinții (nu că Hector ar fi sfânt. Există mai multe tipuri de sfinți, unii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Le amintește de moarte. Babele care au pisici preferă femelele, nu masculii. Masculii adevărați vin și pleacă, iar ele au nevoie de un simplu ghem de blană. La babe nu se pune. Ziceam deci că boșorogii nu se împacă cu mâțele. În cel mai bun caz le ignoră. (Nu, încă n-am reușit să argumentez cum trebuie, e limpede că sunt multe babe care iubesc felinele, dar am zis că la babe nu se pune, vreau să spun: omul bătrân, bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
declarația lui Violet Tranter cum că-i plăcea să se joace dur în pat și c-o băgase rău în sperieți de vreo câteva ori - ce vreau eu să zic e că nu-i ca și cum l-am fi prins cu mâța în sac. Și sigur o știa și el. Trei ani pot însemna mult când vine vorba de uitat înapoi și de adunat dovezi. Se vorbea cum că Shirley Lowell ar fi avut un nou iubit, dar nimeni nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Șoaptele șoptesc în lege. Dar șoptitul nu-nțelege. -Ce-ai, măi frate, ce te doare? Ori ești de urechi cam tare? (Că și cu-n șoptit în ciorbă Tot nu este vorba - vorbă). Nu vezi că se face noapte? Dă-le mâțelor de șoapte! T Toc-toc-toc! În orice loc. Toacă toată ziua tare O ciocănitoare - vrăjitoare. Toacă fân? Toacă mărar? Când mai des... Și când mai rar... De ascultă, e cu-n scop: Are dânsa stetoscop. Și consultă fără stop Păr cu
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
scris. Niște complexați. Pe bune, ce dracu` s-o mai lungim? Nu știu de ce stai cu el. Vă regulați în trei, tu, el și windows-ul lui Bill Gates? - E bun la pat. - Și atunci de ce vii la mine ca o mâță în călduri, de fiecare dată? - Și tu ești bun la pat. Își făcu nodul la cravată și apucă haina de pe spătarul scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din Galați. „N-am bani să te țin În infecția aia de București. Ce părere ai, sunt moș, n-am chef să alerg după tine cu sarsanale de mâncare și medicamente. Uită-te la tine, nu vezi ce slabă ești ? mâță !... N-ai putea să reziști acolo nici patru’ș opt de ore !“ Astfel Janet Îmi făcuse, fărĂ să bănuiască, cel mai frumos cadou pe care mi l-a făcut vreodată cineva : o după-amiază liniștită de sfârșit de august În care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din Galați. „N-am bani să te țin în infecția aia de București. Ce părere ai, sunt moș, n-am chef să alerg după tine cu sarsanale de mâncare și medicamente. Uită-te la tine, nu vezi ce slabă ești ? mâță !... N-ai putea să reziști acolo nici patru’ș opt de ore !“ Astfel Janet îmi făcuse, fără să bănuiască, cel mai frumos cadou pe care mi l-a făcut vreodată cineva : o după-amiază liniștită de sfârșit de august în care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu te bucura. Nici nu te Întrista. Vino să te pup. Apoi, să mergem În pat și, să facem o noapte albă, noaptea noastră de pe urmă! Și așa au și procedat. El i s-a supus, ca un pui de mâță, mamă-si. A făcut tot ce și tot cum a vrut ea, de cu seară și până de din zori. Înainte de a răsări soarele au urcat ambii În autoturism și s-au Îndreptat către orașul cu căminul din care ea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
s-ar zice, la Încercare: să se vadă ce-i poate capul, ce-i poate pielea, ce-i poate totul, cu ce se laudă, el, mulțimilor, că e hotărât să le aducă, Întru deplină fericire! Și a fost prins cu mâța-n sac. A fost prins cu minciuna, cu marea minciună, că, de fapt, nu-l interesau mulțimile, decât, doar, pentru a fi, el, mărit și răsmărit, ridicat În slavă, pe când, mulțimile, aduse, acum, În starea de slugile sale, plecate, supuse
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]