766 matches
-
și să-l absolviți de greșeală pe Burdovski în virtutea faptului că s-a amestecat neștiutor în această chestiune? Dar asta e o impertinență, stimate domn! Burdovski n-are nevoie de justificările și scuzele dumneavoastră, asta trebuie s-o știți! E mâhnit și îi e greu și fără asta, se află într-o situație penibilă, ar fi trebuit să vă dați seama, să pricepeți... — Destul, domnule Terentiev, destul, reuși să-l întrerupă Gavrila Ardalionovici, calmați-vă, nu vă enervați; nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
râs cum, poate, nu mai reușise niciodată să râdă. Văzând că prințul a roșit de tot, Kolea începu să râdă și mai tare; îi plăcea grozav ideea că prințul este gelos din pricina Aglaiei, dar încetă imediat, observând că acesta era mâhnit cu adevărat. Apoi, cu seriozitate și îngrijorare, mai vorbiră vreo oră sau o oră și jumătate. A doua zi, având o treabă care nu suferea amânare, prințul își petrecu toată dimineața la Petersburg. Întorcându-se spre Pavlovsk când trecuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drept, și ea făcea parte dintre oamenii „obișnuiți“, care visează la originalitate, în schimb apucase să-și dea seama foarte de timpuriu că nu are nici un strop de originalitate deosebită și - poate dintr-un soi special de mândrie - nu fusese mâhnită prea mult timp din această pricină. Primul pas practic îl făcuse extrem de ferm căsătorindu-se cu domnul Ptițân; dar, căsătorindu-se, nu-și spusese câtuși de puțin: „Dacă-i să fiu slugă, atunci slugă voi fi, numai scopul să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Vtc "V" La drept vorbind, Varvara Ardalionovna, în discuția cu fratele ei, exagerase puțin exactitatea informațiilor ei despre logodna prințului cu Aglaia Epancina. Poate că, femeie perspicace fiind, ea ghicise dinainte ceea ce trebuia să se întâmple în viitorul apropiat; poate, mâhnită de visurile ei spulberate ca fumul (în care, ce-i drept, nici ea nu prea credea), nu-și putuse nici ea, ca omul, refuza plăcerea de a exagera pacostea și de a vărsa astfel mai mult venin în inima fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extrem de important, dacă a început așa. Își încrețește fruntea încercând să-și dea seama despre ce poate fi vorba, ca să nu fie luat prin surprindere. O mângâie duios pe păr. Curtea, cu eticheta și ritualul ei care par să o mâhnească atât de mult când i se aprind în inimă inexplicabile nostalgii republicane, este un câmp de bătălie unde ea însăși a obținut victorii răsunătoare. Zâmbește cu șiretenie. Mai degrabă a lăsat-o să se legene cu iluzia izbânzii. Își îndepărtează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fierbe însă. Bombăne înfundat: — Refuz să particip la o astfel de carieră civilă. Mai bine sol dat pe câmpul de luptă, decât sluga lui Augustus. Fără să se oprească din mers, Antonia își admonestează cu tristețe fiul: Dragul meu, mă mâhnește să văd că refuzi să iei seama la virtuțile acțiunilor principelui... — Să consider virtute vărsarea sângelui roman în timpul pro scrierilor? Antonia se oprește. Întoarsă pe jumătate, scandează încet și rar: — Toți triumvirii au fost nevoiți să se arate nemiloși, pentru că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neliniștea care se zbate în el, găsește puterea să zâmbească subțire în barbă. O speranță de moș tenire nu este nici ea plauzibilă, că nu are de la cine. Dorința de avansare sau influența politică, asta trebuie să l roadă. Este mâhnit că nu primește triumful. Clipește brusc, de mai multe ori, cu nervozitate. Nu cumva să i se fi aprins călcâiele după cine știe ce fâșneață! Scorpia de Agrippina o să-i ceară capul - mai rău, ar fi în stare să-l castreze - dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nuntă, n-am mai ieșit doar cu prietenele decît foarte rar. Să o invităm și pe Trish? — Ea și Gregory merg la cină cu niște prieteni, spune ea. Am vorbit cu ea mai devreme. — Oh. N-ar trebui să mă mîhnească. Ar fi o copilărie să mă simt astfel. Și, cu toate astea, de luni Întregi am discutat mai Întîi cu Trish și am știut ce planuri are. Planuri În care, foarte des, eram implicată și eu. Pentru o clipă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
greșeală să răspunzi acasă la telefon. E o slăbiciune, o slăbiciune a oricărui polițai: să fie băgăreț. Trebuia să aflu cine e și e Împuțitu de Toal. Asta Înseamnă că tre’ să am grijă ce pun În OTA 1-7. Ne mâhnește. Nu e impresionat de raportul de două pagini jumate despre cum merge cazul, adică, cum ar putea să fie un scriitor prolific ca Toal? Așa că bolborosește despre cioroiul căpăcit, despre Efan Wurie ăsta (și pe mine mă fute grija lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
s-a dovedit a fi o șefă de echipă suficient de competentă pentru Secretarul de stat Încât să i te adresezi ei cu grijile astea ale tale, nu? Ha! Dar nu pot să-mi spun punctul de vedere. Toal. Mă mâhnește, dar asta numai pentru că el e mâhnit... Nu pot să mă gândesc decât la craniul băiatului ăluia, zdrobit, la cât de scobit era capul lui și că de fapt nici nu semăna cu un cap, ci doar cu chipul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de echipă suficient de competentă pentru Secretarul de stat Încât să i te adresezi ei cu grijile astea ale tale, nu? Ha! Dar nu pot să-mi spun punctul de vedere. Toal. Mă mâhnește, dar asta numai pentru că el e mâhnit... Nu pot să mă gândesc decât la craniul băiatului ăluia, zdrobit, la cât de scobit era capul lui și că de fapt nici nu semăna cu un cap, ci doar cu chipul unei păpuși prostuțe stricate, la cum, când distrugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sunt străpungători și blânzi, mari și negri, îl înțelegi ce vrea: când ochii îi ard ca două scântei, însemnă că are poftă de joacă, când ochii îi stau în jos e foarte mâhnit, ba uneori când sunt supărată, el e mâhnit împreună cu mine; și multe alte secrete mai spun ochii unui câine-lup bătrân ca Ford. Corpul lui este acoperit cu păr aspru și cenușiu. În acest corp de câine-lup bătrân, bate o inimă mică care este foarte încăpătoare. Aș zice că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și apoi intră în compartimentul generalului, suspinând grav: ― Să încercăm... Peste cinci minute crăpă ușa, scoase pe jumătate corpul și zise binevoitor: ― Bologa, vino... te rog... Excelența-sa dorește... Întâlni ochii lui Varga întrebători, dar strânse din urechi, cu fața mâhnită de regretare că "așa-i ordinul"... Generalul Karg era vesel și mulțumit. În sfârșit obținuse, cu chiu cu vai, să fie propus pentru ordinul "Maria Theresia". Ședea lângă fereastră, cu picioarele-i scurte întinse comod, cu fața-i negricioasă întoarsă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
colegi mai tineri, pe care nu-i dojenesc: vor regreta ei, toată viața (dacă au suflet și minte) că și-au dat frâu la ,,bube, mucegaiuri și noroi”, din ei, relativ la un om care a muncit susținut toată viața. Sunt mâhnit că unii frustrați varsă venin când ar trebui să viseze să ajungă ca mine. Și nu cu limbajul suburban se ajunge la respect și performanță ! Filmul ,,A FOST SAU N-A FOST?” cu TV Vaslui, sau o secvență a existenței
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
a oferit pe dată, temătoarele noastre cuvinte ar mai fi avut neobrăzarea să se strângă în acest mult prea ei îndatorat foileton. Dar cum, mutatis-demonstrandum, trăim în alte timpuri și-n alte încăperi, suntem convinși că laudele noastre, desigur, ar mâhni-o peste măsură. Episodul 101 DIN NOU PE CALE Din jale s-a întrupat înțelepciunea poporului și nu altul trebuie să fi fost procesul complex ce-a dus la ivirea acestor vorbe aparent neutre: „Călătorului îi șade bine cu drumul!”. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cu Magda Isanos discuția li s-a încheiat altfel: „Dumneata, i-a spus medicul-poet, acum și redactor de radio, trebuie să scrii numai poezie ! Nimic altceva !” Când a adus mai apoi vestea morții poetei, i-a spus lui George Sbârcea, mâhnit: „a fost un fir de polen care n-a ajuns în floarea de cais”. Vorbea în metafore, dar suferea. Pierduse o prietenă, deși tânără. Că era așa, ni se spune: „la despărțire, după vestea respectivă, mi s-a părut îmbătrânit
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fi dat nici un semn de viață timp de trei săptămâni. Probabil că m-aș fi simțit jignit... și încă rău. Nu eram amanți, e-adevărat, dar eram mai deschiși unul față de celălalt decât dacă am fi fost iubiți. Eram tare mâhnit. Ce îngrozitor e să rănești, fără să vrei, sentimentele cuiva la care ții! De îndată ce am ajuns acasă, m-am așezat la biroul meu cel nou și i-am scris lui Midori. I-am povestit, cinstit, tot ce simțeam și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sfârșitul vieții, ci făcea parte integrantă din viață. Naoko continua să trăiască cu moartea în ea. — Să știi, Watanabe, că mi-e bine. Nu-ți face griji! E doar moartea și-atât, părea ea că-mi spune. Nu mă simțeam mâhnit într-un asemenea loc. Moartea era moarte și Naoko era Naoko. — Care-i problema? mă întreba ea cu un zâmbet sfios. Sunt aici și gata. Gesturile ei familiare îmi alinau sufletul și-mi vindecau rănile. „Dacă aceasta este moartea“, gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vrut să-mi facă pă voie fără somație, care să-i alung pă bune bolnăvicioasele scălâmbăieli. Mi-am amintit pă loc dă tata, care m-a catapultat dân luntre, da nu m-am lăsat prostit la inemă. Ca să n-o mâhnesc la supărare, m-am dus cu ea până unde pornea scara ș-am bunghit-o cum cobora bățoasă și căpoasă cu spume, precum soldățelu-țintă dă la tragerile dă tir dân iarmaroc. Cobora jos cu ochii Închiși și s-a dus Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-și facă chip cioplit, să se înalțe pe sine, iar rostul slujitorilor ei să-și înflorească portretul. Știu cât de antipatic devin, pentru unii, spunând astfel de lucruri. Dar, în fond, sunt parte a acestei Biserici și pot fi mâhnit de unele semne de nevrednicie, așa cum pot fi bucuros de vredniciile ei. Sunt și eu dintre "robii" care trebuie hrăniți de alți robi, chemați, "sezonier", la dregătorii veghetoare și slujitoare. Sunt îndreptățit deci să mă plâng când nu-mi primesc
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
altceva nu se gândea decât la asta și-i venea amețeală. „Adevărat să fie?...“ Și privea spre hârtia pe care o păstra boțită în mână. Pe nesimțite grăbea pașii, pe nesimțite îi creștea mânia. „Mă miram eu de ce-i așa mâhnită de-o bucată de vreme, de ce umblă așa în jurul meu... parcă vrea să-mi spuie ceva...“ Tudorița nici mâhnită nu se arătase umblând pe lângă dânsul, nici nu voise să-i spuie ceva; dar domnu Ion Rusu tot mai multe dovezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boierului: Cuconu Jor, zic, ce să-i faci? și asta tot de la Dumnezeu îi... Când a vrea el, tot are să ne ploaie!... Și el ce-a făcut? a râs? — Nu. El a dat așa din cap, și s-a dus mâhnit la curte... Ce să-i faci? Boier, boier, da’ are și el scârbă!... Hm! Așa-i! Hai la bordei! adăogi moșneagul făcând semn de îndemn cu capul. Trecură printre coșere, printre mormane de pleavă și ciucalăi - și bubuitul de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și dulceața. Așa ne pare de rău întăi! și pe urmă începem a uita... Caută tu teascul Onule, zise Culi; eu am să stau aici să trag o țigară. Mă mai gândesc la unele și la altele. Nicula Ursake era mâhnit în ființa lui cea mai dinlăuntru că cele iubite de el altădată acuma îl împresoară tot mai de departe. Și îi displăceau întrucâtva unele vorbe ale bătrânei despre satul de devale care se chiamă Laz. Bezarbarză se întoarse: —Bade Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Asia. Șahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia și ienicerii îl prețuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se pe credința și dragostea oștenilor, Mustafa avea deci intenția să dărâme din scaun pe părintele său Soliman. De ce-i tăcut și mâhnit în astă sară domnul meu? întrebă sultana-doamnă. A primit vești neplăcute de pe câmpurile de luptă? — Nu, zâmbește obosit stăpânitorul; oștile noastre se dovedesc biruitoare pretutindeni. În Tracia seceta urmează să ardă ogoarele noroadelor? Nu, a plouat; dar putem da noroadelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ore la cursul primar. După ce Epaminonda ținuse o oră de Cânt la clasa a doua primară, profesorul îndrumător a chemat-o în cancelarie și i-a spus: „Mi e teamă, domnișoară, că, prin ceea ce am să-ți spun, o să te mâhnesc. Dar, cum spune vorba noastră bătrânească, mai bine un adevăr dureros, decât o minciună frumoasă. Pentru că, dacă-mi dai voie să fiu sincer cu dumneata, sunt convins de absența, la persoana ce-o am în fața ochilor, a oricăror calități de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]