10,420 matches
-
mai se întâmplă nimic. A trecut o lună și nu am mai cunoscut-o, dar la biserică știe să alerge. Cine știe dacă se duce la biserică sau în brațele altui bărbat? Asistenta (trăgându-se din brațele doctorului care o mângâia și încerca să o sărute): E păcat. Medicul (râzând): Păcat? Asistenta: Soția dumneavoastră se roagă pentru binele familiei. Medicul: Din această cauză ține mereu sărbătoare și nu se prea îndeamnă la muncă prin casă. Asistenta: Poate e obosită fizic sau
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
tu mi-o săruți imediat ce îmi ajunge pe buze și așa de moale și fraged îmi pari că uit de durere și te strâng și mai tare în brațe, eu să te înving eu să te devor definitiv. Tu îmi mângâi părul și gândurile ce mi le ascund sub faldurile firelor răvășite, îmi săruți fruntea și mă las cucerită definitiv, învinsă de zgomotul neputinței din șoaptele cu care mă alinți. O muzică fără cuvinte îmi străbate firul atingerii atunci , nu mă
MELODIILE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382230_a_383559]
-
o noapte de iarna să vină la mine și să mă ajute să înving moartea. În seara asta, Doamne, stăm de vorbă, Cum am mai stat în taină, amândoi. Eu Îți voi spune câte am pe suflet, Tu să mă mângâi de va fi să mă-nconvoi... În seara asta voi vorbi mai mult Și poate lăcrima-voi cu fruntea la pământ... Din lacrimile mele, Doamne, fă o cruce, Și-ascultă-mi, Sfinte , fiece cuvânt! Pe cruce, Tu să pui al meu păcat, Să
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
Acasa > Impact > Relatare > CĂLĂTOR Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015 Toate Articolele Autorului călător nebun al ținuturilor noastre nu demult erai pe stânci și-acum răscolești argintul din mare odihnește-te în livada mângâiată de serafimii cerului în noapte și-ai să vezi cum îmbobocesc cireșii și-ai să auzi cântec de floare iubită sau poate nimic din astea nu te atinge căutător de comori pierdute-n timpuri adună-te in tine și lasă
CĂLĂTOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382313_a_383642]
-
apasă greu pe noi, Privirea noastră-ncepe-a adumbri De-atâta gri de plumb, griul de ploi... Octombrie-și cade ploaia... rece sloi . În zare, vârf de munte e în gri . Coroană de oțel duce pe a sa frunte. Roca mângâie brazii-ncepând a aburi, Dantela Geei fiind zeilor punte... Octombrie-și cade ploaia... să-i înfrunte . 13 oct 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: OCTOMBRIE-ȘI CADE PLOAIA... / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015
OCTOMBRIE-ŞI CADE PLOAIA... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382305_a_383634]
-
pune doar luceferi, să strălucești alături, tu, mândră plăsmuire a dorinței mele. Soare topit să-ți aurească trăsăturile, iar luna îmbrace a ta umbră... umbră care-ți miroase-a flori de tei ! Gândul meu îți va masă tâmplă și va mângâia pielea-ți ce are nuanță rozei. Amfitrioana timpului iubirii ești tu, într-o viață formată din sunete și cifre unde cuvântul apare că metaforă magică, noi fiind cuvântul pentru un arc de timp. Regală-i cheia partiturii vieții ---Dragostea. Ecoul
NOI, ARC DE TIMP de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382325_a_383654]
-
care o cităm pe prima: Sta cuminte și căta/ Cum să prindă pasărea,/ În cuib, la ea, mâna băga,/ Cu ea puțin se juca...” - cele trei puncte din finalul deschis al acestui prim catren ne îndeamnă să continuăm: Și păsărica mângâia,/ Tandrul copil de peruzea”... Doamne, ferește-ne! Cine știe ce se mai poate întâmpla... Notabilă este poema cu final mortal ,,Pescarul pescuit de pește”, pe care un artist vizual redutabil o poate transpune într-o gravură ori într-o pictură cu smalțuri
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
dintre cei care punea „steaua să zboare”, a fost și Orfeul de peste Prut - Grigore Vieru -, prin poezia „În limba ta”: „În aceeași limbă / Toată lumea plânge, / În aceeași limbă / Râde un pământ, / Ci doar în limba ta / Durerea poți s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în cânt. În limba ta ți-i dor de mama, / Și vinul e mai vin, / Și prânzul e mai prânz. / Și doar în limba ta / Poți râde singur, / Și doar în limba ta / Te poți
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
Și vinul e mai vin, / Și prânzul e mai prânz. / Și doar în limba ta / Poți râde singur, / Și doar în limba ta / Te poți opri din plâns. // Iar când nu poți / nici plânge și nici râde, / Când nu poți mângâia / Și nici cânta, / Cu-al tău cânt, / Cu cerul tău în față, / Tu taci atuncea, / Tot în limba ta.” Un imn înălțător al lui Grigore Vieru este și poezia „Limba noastră cea română”: „Sărut vatra și-al ei nume/ Care
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
da unei ființe importanță, este ceea ce omul nu mai poate dobîndi, întîrziat cum este: "dacă mi s-ar oferi, printr'o excepție absolută, nemurirea, n'aș primi-o, fiindcă veșnicia ce mi-ar sta în față, nu m'ar putea mângâia de absența celei ce m'a precedat." O superbie care iscă zîmbete, chiar dacă, vai, așa e. Și-atunci, neputînd cîștiga nimic, la masa unde se împart esențe, rămîi, cu o disperare mai stimabilă decît orice victorie, fiindcă ține mai mult
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
să arăți ca un prost cântând la trompetă cu mult aer în jurul tău/ cu mustăți și două vieți de piei pe tine și despre tine în jurul lumii/ cu cine mai știe cine"; despre profunzime și alte chestii serioase: "să mă mângâi în palmă/ până îmi țâșnește sângele/ și să miroasă intens/ a duh sfințitor/ să mângâi mai departe cu spatele tot cerul/ până va țâșni dintr-odată dumnezeu râzând cu gura până la urechi/ ca dintr-o procesiune/ și tu să continui
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
și două vieți de piei pe tine și despre tine în jurul lumii/ cu cine mai știe cine"; despre profunzime și alte chestii serioase: "să mă mângâi în palmă/ până îmi țâșnește sângele/ și să miroasă intens/ a duh sfințitor/ să mângâi mai departe cu spatele tot cerul/ până va țâșni dintr-odată dumnezeu râzând cu gura până la urechi/ ca dintr-o procesiune/ și tu să continui cu toate lucrurile triste ale lumii/ va să zică 21 de grame/ în împărăția cerurilor/ acolo tot
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
durere și lege, sub amenințarea terorii. Urzeala pildei, adică a înțelesului ascuns, e întortocheată, pentru a nu-l întărâta pe stăpân și, totodată, să-i potolească robului durerea: "Pildă, fabulă, zicală, snoavă, haz și ghicitoare/ Au slujit să-l mai mângâie omului de tot ce-l doare/ (...)/ Și cu toate că nu schimbă lesne răul arătat,/ Povestind, deocamdată cugetul îi e-mpăcat". Limbajul subversiv e "născocirea unui rob (...)/ Grec neștiutor de carte, zdrențăros, urât și șchiop", cunoscutul și temutul Esop. Lectura dublă la care
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Esop, pus în postura de bucătar, să-i aducă, întâi cea mai dulce, apoi cea mai amară mâncare. Esop aduce de fiecare dată din piață și prepară limbi, dând de înțeles că limba (graiul) poate deopotrivă să rostească elogiul ("Ea mângâie,/ Farmec dă și mulțumire, proslăvește și tămâie") sau să formuleze cel mai amar blestem ("și suavă,/ Nu se pomenește-n lume mai a dracului otravă"). Adevărul fabulei, adică al limbajului esopic, e întotdeauna cu două tăișuri: "E țesut în frumusețea
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
aleg poeții. Oona îi vizitează în visul lor cu ochii deschiși, și acestora, printre care se numără și Daniel D. Marin (născut la Călărași în 26 iulie 1981) le dă cuvintele și puterea de a o evoca, de a se mângâia: "vara asta ne-am adăpostit sub nuc/ n-a plouat săptămâni întregi frunzele/ nucului se subțiaseră noi/stăteam în cerc și vorbeam despre Oona// nu puteam să ne imaginăm tot felul/de întâmplări primejdioase și Oona trebuia/desigur să treacă
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
au început să lanseze confraților lor îndemnuri publice pentru reunirea lor într-o societate proprie, profesională. în articolul O societate literară, apărut în Viața literară din 16 iulie 1906, Ion Gorun scria: "Ne gândim la un vis neîmplinit ce am mângâiat de mult și de atâtea ori în clipele noastre de dulce și liber zbor al fanteziei - visul unei adevărate societăți literare, în fruntea căreia să vedem pe adevărații noștri artiști literați, pe aceia prețuiți și iubiți de toată lumea românească - o
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
dă ieri căci atunci mâna mi-ar fi fript tocul și nici un rând nu aș fi putut să termin înainte ca să ia foc hârtia asta care va ajunge acolo unde io aș vrea să fiu acu pârjolit dă ochi tăi mângâiat dă șănțulețele amprentelor tale să fiu ascuns în casa ta și nimeni să nuș dea seama săi pese. Nu m-ai plec în illinois și nici în Misssouri da nici nu rămân pă loc întro oră o șterg în est
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
viu față de acest oligarh căzut în dizgrație. "Cu cât mai mare va fi ajutorul dezinteresat pe care-l acordați celor nevoiași, cu atât mai pozitive vor fi schimbările din viața voastră". - Așa e! se înduioșă ea și începu s-o mângâie pe Kîsenka, strânsă ghem. Kîsia torcea fericită. Televizorul orăcăia și totul a fost bine până când Uliana Vladimirovna a dat brusc în ziar peste o informație care o ului și anume că în Rusia, în sfârșit, s-au acceptat pentru unele
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
de instinct și nu știu dacă în sensuri totul va fi just - dacă eu voi locui în alt dialect, vorbind după colț. Și nu știu dacă întreaga simetrie e curbată de virtuțile sfințeniei, dacă sirena are mândria sfiiciunii cu farmecele mângâiate între timp. și nu știu dacă sângele va-ngheța la tropice și eu voi fi purtat, de valul nebuniei, pe puntea aceea de comandă - unde se-ascunde ideea.
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
motivația care au generat această scriere. Dacă a urmărit într-adevăr acest lucru, a reușit cu prisosință. Jordi Savall și Dinastia Borgia Este un cadou al zeilor atunci când minunatele sonorități ale arcușului mânuit pe strunele violei lui Jordi Savall răsună mângâind delicat marmura sălii de concert...fie că provin din Le concert spirituel au temps de Louis XV El Cant de la Sibi·la , Battaglie& Lamenti , Diego Ortiz-Recercadas del Tratado de Glosas Roma 1533 , The Celtic Viol , Mare nostrum sau din compilațiile
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
de soț. Lucru care mi se traduse imediat de ceilalți tineri ofițeri, care fac haz enorm pe socoteala generalului. Eu arăt inelul meu din deget, spunând că “gata, nu mai sunt liberă”. Mare regret pe general, care continuă să-și mângâie barba uriașe aruncându-mi priviri înflăcărate și bând ceai servit pe la toate stațiile, în ceainice enorme, de către chelneri din gările pe unde trecem. Polonezii sunt extrem de amabili cu noi românii, mai ales la vamă și la pașapoarte, unde nu știau
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
cu ranga, și apoi au reparat-o superficial? Iar dacă nu s-a întâmplat așa și dacă, dimpotrivă, au deschis-o cu delicatețe, nu cumva între ei și mașină s-a stabilit o complicitate amoroasă? Ce locuri sensibile i-au mângâiat? Cum anume au convins-o să-și deschidă rigidele fante de metal? Sufăr la gândul că n-am să aflu niciodată cum s-a desfășurat aventura extraconjugală a mașinii mele." (II, pp. 32-34). Ipostaza primă și scena inițială (cu automobilistul
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
Benson, este copilul soțului ei dintr-o primă căsătorie, inginer militar mort la datorie, copil care ilustrează șansa umanității de a o lua de la capăt și care trezește instincte paternaliste reprezentantului celorlalte civilizații mai avansate. Rasa umană se lasă agreabil mângâiată pe creștet de către mesagerul unei puteri mai mari care îi întinde pentru ultima oară mâna vorbind în engleză, iar faptul că nava spațială sub formă de sferă luminează inspirat și electric la coborțre fațada unei catredrale nu este lipsit de
Încă o șansă! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7766_a_9091]
-
când se însoară a doua oară cu una mai tânără, de 30 de ani. într-o zi, băiatul îi spune tatei că mama lui cea nouă a venit și s-a culcat în pat cu el și că l-a mângâiat și a făcut prostii, - l-a învățat să facă împreună cu ea, - prostii. Așa i-a zis. Bătrânul a omorât femeia. A fost închis. Proces mare... Băiatul spune că așa a fost. Pe urmă băiatul, rămas singur, tatăl său fiind condamnat
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]
-
vitregă. Noaptea, spre zori, se strecoară în odaie și cu multă grijă, asigurându-se că amândouă dorm adânc - prima lua somnifere, era,... avea o boală de nervi... încet, se vâră în patul larg, ușor, între ele, și începe să o mângâie pe cea dintâi... îi face ce îi face, și cum nu reacționa în nici un fel, o lasă și întinde mâna spre cea măritată, care simte atingerea, ca orice femeie normală, și se răsfață în somn, crezând că este soră-sa
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]