4,645 matches
-
dumnealui posibilitatea adnotării numeroaselor adăugiri, completări și intervenții de tot felul pe care le făcea, realizând manuscrisul pentru ediția următoare a Dicționarului. Daniela a muncit serios, a efectuat perfect «lucrarea» și a fost răsplătită de tatăl meu cu o duioasă mângâiere pe perișorul său auriu. Încurajată de o asemenea recompensă, care nu-i era caracteristică bunicului său, fetița a îndrăznit: «Ai să pui și numele meu pe copertă?».”
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3238_a_4563]
-
Emil Brumaru (monolog) Interpretează Victor Rebengiuc Mi-am spus că trebuie să fiu calm (nu bleg!), să-mi îndrept cuvintele spre mîngîiere lină, înțelegerea blîndă (lentilă tandră de contact a globului martorului ocular), leuștean hrănesc în putini de cristal. De ce aș adăuga și eu zbîrnîielile, zăpăcelile, poticnelile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
ea începe să vadă. Memoria devine umbră pe care, din neatenție, ai fi putut să calci. Elegie Și dacă nu ar fi decât acest alb strălucitor al amintirii pe care să-ți așezi capul... Acela voi fi eu, Îmbătrânit sub mângâierile tale, piatră îngenunchiată pe care se mai văd niște urme, de pe vremea când încă mai purtam orhidee la picioare, împletite de mâna unei negrese sălbatice. Timpul e un templu unde s-a ascuns mirarea. Ce să mai caut? Ziua este
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
spunem? dau să te iau în brațe și te transformi în puțină ceață o ceață aurie impregnată în palma mea împleticită între liniile destinului dau s-ating fereastra dulapul patul, dar ele nu vor să piară și totuși poate că mîngîierile noastre aurii impregnate-n pereți erau mult mai reale și sărutările noastre și mai ales vorbele cuvintele noastre săpate adînc sub pielea luminoasă a timpului termitele morții zadarnic săpînd galerii desfrînate mai simt între buricele degetelor trupul lor poros, veninul
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
trepte în folclor la interpolara scară. Viermi infami - funiculare caravane-n revărsare - "avec leurs visages de femme" scot pe celălalt versant ghilotina/diamant. Singură o lumânare mândră stă la fulgerare. Nici un tunet nu-i atinge senzitivele meninge și nu cere mângâiere în seismele vulgare ea se vindecă sau moare. Suflete dar rogu-te întrerupe-n zugrăvit praful gândului levit voronețul funerar. Corbii hăituiți tenori în rafala firii lor trec spre valea-crucilor pe deasupra turlelor prapuri negri nălucind mersul greu al firelor urzind
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
ști pe tine alăturea vâslind Cu áripi înmuiate în cețuri de argint, Ar îngheța văzduhul și golul mi-ar trimite În peșteră să-mi crească din lacrimi stalactite... 2005 Odă transilvană Viața literară transilvană - Litere de sânge și de foc, Mângâieri pe o străveche rană De prea mult noroc și nenoroc. Răstignit în lemn și plumb - Cuvântul E și lance, dar e și colind... Mă trezesc în noapte legănându-l Când iluzii iarăși se aprind... Zorii reci mă cheamă la trezie
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
eu Te-am ucis?!” Așa zicea bătrânul cela, plutind în liniștea de seară și tot gândindu-se așa la faptele de-odinioară își împletea cununi de spini, și flori de gând, și flori de ceară. Floarea de Lumină În dimineața mângâierii, plutind pe apele tăcerii, biserica de la baraj sticlea în albul ei miraj. Erau în ea din toată țara, din Făgăraș și Hunedoara, De la Brașov și București, creștini veniți să afle vești de Sus în ceea ce-i privește. Stăteau cuminți ca
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
ușor, într-o mișcare de alunecare de-a lungul întregului fir, pentru ca apoi, cu o mișcare lentă, cealaltă mînă, de îndată ce degetele primei mîini îi ajunseseră la capătul firului, să reia mișcarea de sus în jos, într-un gest încet de mîngîiere descendentă, ca atunci cînd vrei să întinzi o bucată de sîrmă încolăcită. Iar lentoarea acestui gest, care era atît de surprinzător pentru o femeie de vîrsta ei și mai ales de condiția ei, lentoarea aceea era însoțită de o expresie
Șuvița de păr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11167_a_12492]
-
buchet al împlinirii!!!?, ?drumul vieții?, ?cristalul rîsului nevinovat de copii?, al personificărilor alegorice ? ?iubirea să te primească în brațele- i pline de căldură și duioșie, iar norocul să te urmeze oriunde...?, al metaforelor personificatoare: ?sărutul delicat al fulgilor de nea, mângâierea tandra a vantului de vară? etc. Desigur, clișeele permit asocierea, fără teama de incompatibilitate: ?un răsărit de soare cu chip de înger? ? și destule variații interne ? ? Fie că anii ce se scurg să treacă, precum razele soarelui mângâie o floare
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
de dresoare, delfinul ar vrea s-o atragă-n străfunduri adânci, diadema de melci sidefii cu iubire să-i așeze pe frunte, păduri de corali, purpura lor dintre stânci perle din scoici pe umerii goi. Ea-l cheamă la mal, mângâieri și-alge proaspete-i aduce cu jocuri gingașe făptura ei caldă delfinul atinge, alunecă-alături, pe spate o duce, pești colorați îi oferă în dar Să vină-n cetatea cu porți de cleștar recifi de corali o așteaptă-n zadar ea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor arteziene, pe care bătrânul nu le văzuse niciodată, dar le vedea acum minunându-se de forță aceea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
prietenii nici nu-s de printre puiii lumii mai presus, numai că Domnul, cel ce-mparte harul, ne-a dat în plus nesomnul și...paharul. nesomnul să fugim prin lumi străine, paharul să sorbim licori divine și sufletul, ștergar de mângâiere al frunților turbatei noastre ere. acum, c-am spus la lume cine ești eu te-aș ruga să nu îmbătrânești; privește toate florile de-afară; tu esti simbol frumos de primăvară. mai ai de mers spre viața, măi vâlcene. te-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
niciodată. Era egoist, nu iubea pe nimeni, în afară de familie. Când vechiul său prieten Vasile Demetrius era internat în spital, Arghezi a venit să-l vadă pe fugă, iar la înmormântare, a rămas în curte, fără să rostească o vorbă de mângâiere soției și fiicei îndoliate. Spunea lucruri uluitoare, te fascina cu vocea lui tărăgănată, dar te și nimicea într-un fel". Interesante pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
analfabeți, i-a învățat să citească, le-a așternut scrisori către familie. S-a oferit ca traducător voluntar, ajungând să alcătuiască un îndreptar cu expresii uzuale, destinat să facă posibilă comunicarea personalului medical cu răniții români. Spre a le aduce mângâiere, organiză o serie de șezători, ,tăinuiri și taifasuri, care mi-au adus mie atâta plăcere și, după cum am văzut, și celor patru românași". După război, în 1920, marele filoromân Jan Urban Jarnik a înființat la Praga Societatea ceho-română. Aceeași afecțiune
Cehi și români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10981_a_12306]
-
chiar directorului - să înlocuiască lampa din salon cu una cu lumina mai slabă. Când m-am dus lângă el și i-am strâns mâna, l-am văzut întristat. M-am așezat pe un scaun, bombardându-l cu obișnuitele vorbe de mângâiere adresate tuturor bolnavilor din spitale. El a încercat să-mi spună ceva (dintr-o veche obișnuință mai degrabă decât cu speranța că va reuși să articuleze două-trei vorbe), dar i-a fost greu și să deschidă numai buzele. A fost
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
niciodată. Era egoist, nu iubea pe nimeni, în afară de familie. Când vechiul său prieten Vasile Demetrius era internat în spital, Arghezi a venit să-l vadă pe fugă, iar la înmormântare, a rămas în curte, fără să rostească o vorbă de mângâiere soției și fiicei îndoliate. Spunea lucruri uluitoare, te fascina cu vocea lui tărăgănată, dar te și nimicea într-un fel". Interesante pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
noapte În sufletul meu. Eu locuiesc Într-un ceasornic - mi-am spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe mine. Roțile din cer ale ceasului mă urmăresc cu scrâșnetul lor de fier, cu strigătul oaselor. Cu soldații Întunericului. Soldați pe care, În ultima vreme, nu-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
crize de agresivitate În mediul familial și În cazuri extreme prin depresii, alcoolism, drog, etc. Pentru a nu deveni adevărate „bombe cu explozie Întârziată”, băieții trebuie Încadrați de mici Într-o formă de educație adecvată și nu trebuie privați de mângâieri și de gesturi de tandrețe care erau de obicei rezervate fetițelor. Societatea și familia cere de la un bărbat, echilibru și responsabilitate. Bărbații trebuie inițiați de mici În ARTA DE A TRĂI ÎN SOCIETA-TEA DE CONSUM, În ARTA ECHILIBRULUI. Contactul cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
lumii care vine. Cu orișicare rană care doare, din orice răzvrătire mai adâncă, am pus o za pe piepturi viitoare și-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă. Iar dac-am plâns, din lacrima măiastra va crește-o mângâiere de matase pe care mâine unii au s-o lase la alte frunți ce cresc din fruntea noastră. Iar dacă-n noaptea smârcului și-a roatei închidem lanțuri, inima și rană, din dăruirea noastră subterană va crește pâine pentru foamea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
goale, alunecă pe iarbă proaspăt cosita, grăbiți, aproape în panică, înfiorați de durere, căutându-ne... Primesc o nouă pedeapsă... pedeapsă mea ești tu...,tu cu neliniștile sânilor tăi..., tu cu foamea de dragoste ce ma îngenunchează..., tu cu frământările și mângâierile ce-mi înfloresc pe trup... Licuricii nopților de august, îmi luminează drumul ce fumega, paralizat, plutind în derivă... Mai pustiu că oricând, mă destram în lumina vie a soarelui, bântuind printr-un tunel orange..., risipit printre raze..., însetat de dragoste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
din perioada antebelica. Totul alb și o pălărie cu boruri imense. Ochii îi iradiază că doi cărbuni aprinși. Pare învăluita într-o lumină siderala. Ne plimbăm prin orașul adormit. Tăcem amândoi. Conversația noastră se rezumă la simple atingeri și tandre mângâieri. Ne oprim în fața unui imobil. Mă strânge în brațe trăgându-mă lângă perete. „Stai!” îmi spune, trecea cineva. Cine ne urmărește?! și de ce?! și, de fapt, unde mergem!? Îmi dau seama că suntem undeva la marginea orașului zona pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
retragerii în insula paradisiacă ( a lui Euthanasius) și a dorului dispersiei - mistuirii în totul și în nimic - cupio dissolvi - (a se vedea textul poetic Rugăciunea unui dac). Viziunea îndurerată a lui Eminescu, întrevăzută în legile istoriei și universului, își găsește mângâiere fie în „națiune și religiune”, fie în mit („cu izvoare ale gândirii și cu râuri de cântări”) sau în iubire, tot atâtea nuclee ale creativității în contra „geniului morții”, a neființei, a himerelor. Tânărul Eminescu nu pregetă să facă din vis
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
nici atunci cînd sînt invocați prin ritualuri magice, păgîne. Părăsiți, copiii se alină cu amintirile vagi ale unei vieți normale de familie, imitînd, înainte de vreme, gesturile adulților. Despre țara copiilor maturi povestește Cristina, despre cruzime și tandrețe, despre durere și mîngîiere, disperare și speranță. Cine este Liliana Corobca Liliana Corobca (n. 10 octombrie 1975) a publicat românele Negrissimo (Editură Arc, Chișinău, 2003; Premiul Prometheus pentru debut, acordat de revista România literară, Premiul de debut pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Republică
Un confesor al ființelor neajutorate, premiat de Radio România Cultural by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40215_a_41540]
-
am datora comitetului național spre a-i reda prestigiul, el n-are destulă dreptate în lupta asta. Am pătruns, însă, prin culise, domnule Cuza, și pe câtă durere am încercat, pe de o parte, pentru stările de aici, tot atâta mângâiere am avut încredințându-mă că am răspuns chemării celei adevărate. Părerea mi-o spun deschis în câteva cuvinte: aici sunt și „primenitori”6 de bună credință, dar sunt înzecit mai mulți obosiți de luptă, care jinduiesc după zilele pe care
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3790_a_5115]
-
M[ănăsti]rea Văratec 1, unde m-am pus la lucru, ca să ridic nivelul intelectual al călugăriții noastre, ca să ajungă și dânsa element de folos al țării ei, cum este călugărița din Occident. Activitatea aceasta pentru Isus este singura mea mângâiere și singura direcție în care mai aflu un sens vieții. Neuitând cât ați fost d[umnea]- v[oa]s[tră] de bun și cu ce înțelepciune m-ați sfătuit adesea, m-am gândit și de data aceasta să mă adresez
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]