748 matches
-
de fetru, susținut de împletitura robustă de lemn. în vis, ca și în realitate, sau cel puțin într-o realitate pe care și-o amintea el, ce vena din vremuri îndepărtate, ea îi vorbea întotdeauna blând, cu voce domoală și mângâietoare, spunându-i povești străvechi ale poporului său; în penumbra yurta-ei, jarul focului îi arunca reflexe mișcătoare pe chipul cu trăsături delicate, încadrat de cozile groase și negre, răsucite în dreptul urechilor. Balamber îi regăsise încă o dată privirea afectuoasă dar totodată melancolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se manifeste. Înainte de a se ridica această iarnă aspră, fără pereche, care parcă voia să ne ție nesfârșit supt tristul ei giulgiu, semnele de încredere apărură, fără ca, din Apusul de care ne legaserăm, să ne fi venit încă primii mângâietori și soli ai biruinții comune”. Zonele de dislocare a marilor unități în refacere erau locații moldovene: Iași, Botoșani, Vaslui. Pentru durata refacerii s-au organizat mai multe corpuri de armată constituite din divizii. Corpurile de armată s-au grupat în
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
mirosea ca o pătură de lână tocmai scoasă din dulap. O luă în brațe din spate și îi desfăcu nasturii bluzei. Ea se înfioră de amenințarea că avea să facă din nou asta. Spatele ei se încordă sub degetele lui mângâietoare. El îi urmări cu degetul curbura abdomenului, privind-o cu acceași uluire înfometată ca și prima oară, cu opt ani în urmă. Vezi? repetă ea, din memorie. Cicatricea operației mele de apendicită. O am de la unșpe ani. Nu e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
silueta proiectată pe fundalul ferestrei, își prinse mâinile în creștetul capului. —Să-ți port pică? Doamne, nu! Se întoarse în pat. Niciodată. O mângâie pe cap, spăsit. Bineînțeles că există forțe mai mari decât noi. Le simți în mâna lui mângâietoare - forțe atât de mari încât căile noastre nu înseamnă nimic pentru ele. Te iubesc, spuse el. La zece ani după întâmplare, și totuși prematur cumva. Pentru mine reprezinți tot ce-i mai bun în oameni. Niciodată nu te-am considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea pe femeie vorbind și râsul înfundat al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând ușa după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lobul urechii, au încruntat sprâncenele, au făcut un pas înainte, un pas înapoi, ba chiar au început să vorbească singuri. S-au decis în sfârșit pentru galben și Francesco m-a luat iar în brațe. Am simțit în jurul meu ramuri mângâietoare și am alunecat lin în jos, în lungul tulpinii. M-a așezat încetișor pe podea. Francesco știa cum să se poarte cu mine. Dacă ai o problemă cu mușchii, te miști mai încet. Doar respirația devine mai repede, când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a scos pantofii și mi-a așezat picioarele pe genunchii ei. M-a întrebat: „Ți-e frică?” Eu n-am putut să-i răspund, mi-era teamă să nu izbucnesc în plâns. Am dat din cap, ea și-a trecut mângâietor palmele peste părul meu. „Să nu-ți fie frică, totul are să se termine cu bine.” Pe alocuri, la marginea câmpului, câte un țăran stătea rezemat de carul cu boi, mâncând slănină cu pâine. Deodată m-am speriat puțin de pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acolo. „Mă, copile! Mă, Hanț!” ... și vede În jurul lui lanul de iarbă Înaltă plin de flori Învăpăiate, se uită cu drag la ele și le Întreabă: „Ce-au făcut miroasele?” Și iarba Îi răspunde cu foșnet de vânt, cu sunet mângâietor de gâze și cu mireasmă aspră de maci și stă așa o vreme nemaisimțindu-și trupul, ușor ca un fulg, În inima verii... apoi Într-un timp... „Îs eu, moșu... Mă, Hanț... Eu... Bitancu.... Îs....” și moare Înghețat. Lămpașe galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ai? — Ce părere? repetă el mecanic. — Ce ai de gând? Recunoști copilul? Te căsătorești cu mine? Asta vreau să știu. Ca să știu ce am de făcut. — Înțelege-mă, Mirela, nu pot să-ți spun acum. Tonul îi devenise instantaneu cooperant, mângâietor și familiar, ca-n zilele lor cele mai bune, când erau cei mai buni tovarăși de petreceri și plimbări la iarbă verde. Îi explică: m-ai luat prea repede, pe nepregătite... Trebuie să mă gândesc puțin. Să vedem cum facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună. Schimbă postul căutând altceva. Printre șuierături și fragmente de voci, prinde clar Balada lui Ciprian Porumbescu. Căzut sub vraja melodiei blânde și mângâietoare, ca un oftat de iubire, ascultă țintuit în fotoliu acordurile ușoare, sau profunde ce închipuie parcă o poveste plină de tristețe, dar în spatele căreia se poate vedea un zâmbet pur, cu puterea miraculoasă a învierii. Țigara aprinsă în momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în numele Tatălui și al Fiului și al sfântului Duh, Amin." Cella sărută cununa, apoi preotul cu nașa o așează peste voalul alb. Marius prinde mâna Smarandei și începe ușor să-i mângâie degetele, în timp ce o privește cu ochi tandri și mângâietori. Ea îi răspunde cu un surâs plin de promisiuni, la fel de luminos ca sticlirea în noapte a unui licurici. Palmele lor îmbrățișate se caută frenetic, pasional, mărturisesc reflexia pură a unui singur gând. "Sunt al tău, sunt a ta." Mirii gustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
terminat. Ajungi la spital și după ce te faci bine, venim la primul tău concert. Ai uitat că ne-ai invitat? Vom fi toți acolo, în primele rânduri, aplaudând, bucuroși pentru succesul tău. Îi vorbește ca unui copil, cu o voce mângâietoare și blândă. Suferința atroce deformează grotesc fața lui Carol, dar e nimic în comparație cu chinul lui Marius care știe că nu poate face altceva decât să-l privească cum moare. Nu aveau nici măcar morfina necesară calmării durerilor și care l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt câteva fotolii roșii stinghere, surde, fără stăpâni, dar nu le număr. Puține, oricum, poate 10% - tuturor le plac procentele, se zice că dau credibilitate informației. Reflectoarele sclipesc în sticla ochelarilor, ea este prea slabă pentru rochia neagră și cântă mângâietor cu o mână la spate, lângă o chitară prea albastră. Nokia Tune. Câteva capete se întorc cu reproș. Fumat, cumpărat cartea lui Alex Vasiliu, revenit pentru Trio Pierre Como. Mi-au amorțit genunchii. Blugi cu fermoar spre gleznele mereu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
auzim nimic. I-am spun dansatorului din fața mea că erau cel puțin douăzeci de persoane în mine și toate țineau la el foarte mult. Altcineva vorbea în locul meu. Mă privea mirat, pentru că știa cât de greu mi se potrivea stilul mângâietor. Apoi m-a sărutat pe inima care vorbise împotriva capului meu rece. Ne-am așezat în pat și înainte de a cădea în somn a spus: „Vino cât mai aproape de mine, Matilda“. Au fost ultimele lui cuvinte. Moartea a fost toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
atinsei părul călduț, simții că se mișcă în mine un simțământ de care m-aș fi rușinat dacă ar fi fost și alții de față. Privind înapoi pe furiș și constatând că pe scară nu este nimeni, îmi trecui mâna mângâietor peste buclele lui aspre, de culoarea ciocolatei. Era ceva plăcut. Mă simții deodată atât de bine și atât de tandru, încât îmi trecui mâna prin părul lui o dată, încă o dată, și încă o dată. Fără să-și desprindă mâinile de pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încurajat. Beatrice avea același fel blând, generos și înțelept de a fi ca și mătușa ei, draga de Clody... Îi seamănă atât de bine și fizic. Aceeași podoabă blondă, aceiași ochi ca floarea de in, aceiași privire caldă, aceiași voce mângâietoare... Trezește-te Petre, mi-am zis, lasă comparațiile și amintirile! Abia trezit din visări, a intrat pe ușă și Camelia, care m-a readus complet cu picioarele pe pământ. I-am dat vestea cu loja și doamna doctor a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nu avusese curaj să le citească până acum. Îi ajunsese Jurnalul! Cu flăcările pâlpâind în șemineu, cu Toni cuminte la picioarele lui, aprinse veioza și desfăcu emoționat pachetul învelit în hârtie de mătase. Îl învălui un parfum suav, dulce și mângâietor parfumul lui Clody! Erau 10 plicuri, puse cu grijă unul peste altul, într-o ordine cronologică. Hârtia era fină, de mătase, scrisul lui Clody ca de copil, mărunt și îngrijit. Petre simțea că inima i-o luase la galop. Respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ne-am trezit bogate, bine situate pe propriile picioare și cu un viitor asigurat. Sora continua să aibă succes, să fie căutată, iar nepoata înflorise într-o adolescentă gingașă, dulce și nespus de frumoasă, blondă, cu ochi albaștri, calzi și mângâietori, cu un trup armonios, cu un mers de prințesă un Frăgezel adorabil pe care o păzeam ca pe ochii din cap. Mă iubea mult și eu la fel, eram mamă și fiică, eram prietene, tovarășe de joacă, de povești, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
face după câteva acorduri scurte care amintesc încă o dată figura ritmică cu care a început simfonia. Partea II-a (larghetto) este una din cele mai ample părți lente ale simfoniilor lui Beethoven. Ea începe într-o atmosferă poetică, în sonorități mângâietoare, catifelate, de orchestră de cameră. Tema II, de o expresivitate cuceritoare, este cântată de viorile prime. Începutul dezvoltării risipește pentru moment luminozitatea, aducând o undă de tristețe. Încet, încet, sonoritățile cresc, devin dramatice. Când ajung la un punct culminant, răsună
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
o mișcare liniștită (poco sostenuto). După un acord tăios, cântat de întreaga orchestră, oboiul se detașează cu următorul motiv: Apar apoi o serie de sunete ascendente, ca niște acumulări de energie. Tot glasul oboiul face să se audă o melodie mângâietoare: Momentele de calm sunt întretăiate de sonorități puternice, până când totul se potolește, prevestind parcă ceva. Flautul și oboiul schițează apoi, în registrul înalt, motivul ritmic al temei I din partea I propriu-zisă (vivace): Din firavă cum era la început, ea va
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
lapte, străjuită de niște turte coapte pe plită. Lumânarea și chibritul ședeau alături de candelă, puse acolo ca să le pot zări. Am mâncat cu poftă de lup și apoi m-am întins în crivat... Prin fereastra deschisă, picurii cântecului greierilor flutura mângâietor pe deasupra mea. Am adormit mai repede ca niciodată... Când m-am trezit, în zori, pașii bătrânului se auzeau deja cutreierând prin grădiniță... culegea flori... Știam eu pentru cine!... Cum ai dormit, dragule? Bine ca niciodată, sfințite. După ce îi urma regula
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pământul... Dacă o floare te simte că o iubești, atunci ce să mai spui despre un animal care te vede, îți aude glasul și îți simte mângâierea? Unui îmblânzitor de animale îi trebuie multe calități: privire ageră, dar caldă, voce mângâietoare, stăpânire de sine și... răbdare peste măsură. Apoi trebuie să cunoască animalul în cele mai neînsemnate amănunte... Altfel... Dacă am să-ți mai spun că omul este cel mai greu de îmblânzit, ai să râzi, dar nu ai dreptate s-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la Universitate? - Aș vrea să urmez medicina. - Firește, fiu de doctor, te-nțeleg. Foarte frumos. Aglae păru foarte excitată de acest nevinovat dialog. - Doctor, meserie nesigură, să umbli după clienți! - Un doctor bun, muncitor câștigă foarte bine azi, observăcu voce mângâietoare Pascalopol. - Nu-i așa? se interesă deodată Otilia. - Pentru asta trebuie sa ai cap, nu glumă! adause receAglae, ca și când era vădit că asta lipsea lui Felix. - Nu mă-ndoiesc, zise Pascalopol, de inteligența domnuluiFelix. - Medicina cere ani mulți, urma Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt izvoarele care-ți adapă setea și te răcoresc. Țara ta sunt munții care te Învață să urci pînă la cer. Țara ta sunt dealurile domoale care te leagănă și te ocrotesc. Țara ta sunt cîmpiile care-ți aștern covor mângâietor de iarbă și flori. Țara ta sunt oamenii care-ți vorbesc În graiul tău. Țara ta sunt păsările care-ți cântă. Țara ta sunt animalele care te cunosc. Țara ta sunt roadele pomilor care te Îmbie să le guști. Țara
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și a junelui Ialomițeanu ar fi adevărate, cum ar fi lovită inima ei, sensibilă și tandră, în timp ce acesta o curtează pe sora ei ! Cât despre june, iată-l ce nepăsător ia din mâna Sophiei ceașca aburindă ! O mână ce coboară mângâietor pe trup, alunecând mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de față la înmormântare, continuă tânărul. Închipuiți vă, sicriu lângă sicriu ! Sute
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]