1,105 matches
-
ei. 13. Am auzit și vîjîitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul roților de lîngă ele, și dîrdîitul unui mare cutremur de pămînt. 14. Cînd m-a răpit Duhul și m-a luat, mergeam amărît și mînios, și mîna Domnului apăsa tare peste mine. 15. Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la rîul Chebar în locul unde se aflau, și am rămas acolo înmărmurit în mijlocul lor șapte zile. 16. După șapte zile, Cuvîntul Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Zgomotul valurilor se amestecă acum cu muzica simfonică de la difuzor. Patetica lui Ceaikovski sună mai dramatic, parcă, în aceste condiții. Stau ca în burta unei balene, în această cabină-celulă, cu un hublou metalic gros, de care duhurile mării se izbesc mânioase. Dar nu asta am vrut? Să văd și partea ostilă a mării. Iată, am ocazia. Am înghițit o pastilă contra "răului de mare". Preventiv, căci, până acum, slavă Domnului, n-am simptome de greață. S-ar putea să nici nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care s-a pregătit de drum, și strângând la pieptul ei Dumnezeiescul Prunc, au pornit în noapte spre Egipt călare pe măgăruș. Dar abia ieșiseră din Betleem, când dinspre oraș s-au auzit tropote de cai, zgomote de săbii, vocile mânioase ale oștenilor - călăi trimiși de Irod, țipetele sfâșietoare ale copiilor tăiați de aceștia și strigătele bietelor mame, care cereau zadarnic îndurare. Înspăimântați, Sfântul Iosif și Sfânta Fecioară înaintau grăbiți în noapte, spre a se depărta de acel măcel. Dar deodată
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
tine sunt eterne acele de dragoste Veronica 9 aprilie 7 oare dimineața, scriu în așternut, aseară m-am culcat la 11 oare, de aceea sunt leneșă azi. Nu te leni și-mi scrie. V. [VERONICA MICLE] Amicul meu, De ești mânios, te rog să nu mai fii, de nu ești, cu atâta mai bine, căci știu că eu n-am fost nici o clipă mânioasă pe tine de când te cunosc; prin urmare gândește cu drag la mine, și lasă-mă să-ți
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aceea sunt leneșă azi. Nu te leni și-mi scrie. V. [VERONICA MICLE] Amicul meu, De ești mânios, te rog să nu mai fii, de nu ești, cu atâta mai bine, căci știu că eu n-am fost nici o clipă mânioasă pe tine de când te cunosc; prin urmare gândește cu drag la mine, și lasă-mă să-ți spun ce fericire nespusă am simțit în sufletul meu când am văzut pe d-l M[aiorescu] // în casă la mine și că
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
exact în măsura în care lucrul nu-mi pricinuia nici un neajuns. Vinovăția lor mă făcea elocvent pentru că nu eu îi căzusem victimă. Când eram amenințat, nu numai că, la rândul meu, deveneam judecător, ci mai mult decât atât, mă preschimbam într-un despot mânios care voia, în afara oricărei legi, să-l doboare pe făptaș, silindu-l să îngenuncheze în fața lui. După o asemenea constatare, scumpul meu compatriot, e greu să mai crezi cu tot dinadinsul că ești chemat să sprijini dreptatea și să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
bancă, fără să fi fost vreodată bun și fără să fi suferit vreodată din pricina înșelăciunii? Sunt liber, nu mă puteți osândi, și totuși cine sunt eu? Un cetățean-soare, dacă e să judecăm după orgoliul care mă însuflețește, un țap desfrânat, mânios ca un faraon, trândav ca un rege. N-am omorât pe nimeni? încă nu, e adevărat. Dar n-am lăsat oare să moară făpturi vrednice de toată iubirea? Poate că da. Și poate că sunt gata s-o iau iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
acel ,,tanti". Sia se arătase dibace în noua ei meserie, și Lică socotea acum plasarea ei ca o glumă bună și rentabilă. Nu era serios decât în ziua când avea de cerut sau de primit bani. Cu Lina era acum mânios numai din obicei. Doctorul se arăta mult îmblîn-zit de când Lică era învestit ca tată al infirmierei. Lică, și el, semăna din ce în ce mai puțin [a] haiduc și își schimba obiceiurile. Programul Siei era și el schimbat. Nu mai avea atâta libertate, iar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în spatele lui, recunoscuse că e Lică al clomniei-sale, în contravenție de fumat, dar foarte nostim. I se învîrtise în trup un fel de violență, pe care nu o mai simțise în ultimul timp. Impresiile contradictorii combinate îi dau o stare mânioasă de un anume fel. Când Lică, surprins, se întoarse, aruncase fumul de havană în ochii foarte aprinși ai doamnei prințese. Prins în delict de către stăpână, se iritase, gata pe arțag. Ada propusese scurt o inspecție la grajduri și pornise cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vinovatul era un copil. Iuju Urechiușă, cel părăsit de părinții pe care nici nu i-a cunoscut și care lucra ucenic la potcovărie, era tâlharul uliței. Se strecurase sprinten de pe scară pe un stâlp iar, de acolo, pe marginea acoperișului. Mânios, Mehală luă bastonul și, fără să-l simtă hoțomanul, se furișă pe lângă stâlp. Tâlharul băgase adânc mâna în una din ferestrele hulubăriei și îl scotea, dibaci, chiar pe rotat. Mehală văzu vânăt în fața ochilor. Cumpănind în pumn bățul cu mutelcă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
spital, unde am zăcut câteva săptămâni. După întîmplarea asta, nimic n-a mai fost ca înainte. Am rămas cu mari dureri de cap și o duceam din beție în beție, pornit împotriva întregii lumi și, mai ales, împotriva femeilor. Ziceam, mânios, că toate sunt curve și cred că ura aceea m-a dus la mănăstire, nu credința... Te interesează ce-ți spun? Dar n-a așteptat o încuviințare. ― M-aș fi resemnat, poate, cu hotărârea pe care o luasem, dacă n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dar ea se apropia de ei roșie de mînie și căldură ca o roșcovă, Îi măsura Într-o clipă și-l atingea imediat, sunîndu-i clopoțelul În ureche, pe cel care nu asculta ipso facto. Se Înfuria foarte ușor, era din ce În ce mai mînioasă, din fericire apăru tocmai atunci maica stareță ca să le spună bine ați venit, copii și să-i anunțe că la anul aveau să se mute În noul local. Imediat după aceea le prezentă o măicuță care venise chiar atunci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de atîta efort, cu o expresie de elevă de liceu care a făcut o ștrengărie sau a cîștigat un meci de volei, nostimă foc și cu năsucul În vînt. Julius deschise ușa privind-o cu coada ochiului și ascultînd izbucnirea mînioasă a lui Manolo care o amenința că o să rupă relațiile pentru totdeauna dacă nu termina odată cu rîsul. Închise ușa cu o senzație de neliniște, fiindcă nu mai auzea rîsul fetei, nu cumva s-au certat definitiv, cum o amenința el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîi, Îi spuse bătrînelul. Acum ea o să anunțe o scurtă pauză, pentru ca publicul să poată trece să bea ceva la bar, Înainte de a asculta partea a doua a concertului. Frau Proserpina se apropie de marginea estradei și făcu un gest mînios adresîndu-se publicului. Julius Își trase Îndată capul Înapoi, dar bătrînelul Îi zise: uită-te și el nu avu Încotro și trebui să se uite. Luase un șal de lînă și se apucase să croșeteze În timpul pauzei. Lui Îi era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cel mai bun lucru era să-i dea adolescentului whisky ca să-și Îndrepte mînia pe făgașul durerii și după cîteva minute, cu trei pahare de whisky date pe gît, să Înceapă sa le povestească, la Început furios și pe urmă mînios, ce naiba i se Întîmplase, căci pricina nu putea fi decît o fată. Nu i-au ieșit planurile jucătorului de golf. Și i s-a topit și gheața pentru whisky, fiindcă Într-una din cursele acelea nebunești Bobby nimerise În dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a pus-o Susan de dimineață. „Darling, darling, ai stricat scaunul lui Alfonso al XIII-lea?“ „Da“, a răspuns el uitîndu-se la ceas. Era aproape ora unsprezece dimineața și Începea să-i fie foame. Nu mai avea putere să fie mînios. Se gîndi că n-ar fi trebuit să răspundă la Întrebarea maică-sii, dar Îndată simți ceva ca un uriaș și blînd la naiba!, pe urmă un fel de ușurare, o senzație ciudată de parcă i s-ar fi lăsat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva drăcuieli pronunțate În șoaptă, cu nasul și gura Înfundate În pernă. Băgă de seamă că accesul ăsta de mînie se stingea repede și se uită la ceas, să vadă cît ținuse: numai cinci minute. Nimeni nu aflase că e mînios... Deodată i se lăsă iar o ceață pe ochi și simți o foame și mai cumplită, ba chiar i se făcu frig, la ora șapte ies. La șapte l-au expulzat toate lucrurile care zăceau sparte și răvășite prin dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era altceva decît „corect, răspuns foarte bun!“ al examinatorului, Îl făcu să sară de pe scaun. „Mark Twain-ul meu“, se gîndi și o luă la goană pe scări În sus, dar nu ajunse decît la jumătate, fiindcă Bobby cobora clătinîndu-se mînios și aținîndu-i calea. „Șterge-o de-aici, pui de lele! Luate-ar dracu! Vrei să te omor?!“ Julius o zbughi glonț strigînd Țanți! Țanți!, doar-doar i-o apărea cineva În drum, ca să-i spună că Bobby Înnebunise. În curînd au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vorbească... Nu! Nu era noua lui iubită, fata de la Villa Marta, izmenita aia, nici gînd! Da! Da! Da! Peggy! Peggy! Susan se uită la Juan Lucas și-l văzu făcînd un gest de nemulțumire cînd Bobby izbucni din nou mînios. Era descumpănită și se uita mai departe la Juan Lucas, de parcă l-ar fi Întrebat dacă trebuie să se arate Îndurerată sau era mai bine să nu dea nici o atenție celor șaptesprezece ani Împodobiți cu coarne. Jucătorul de golf, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acele dispăruseră. „Gata, Bobby“, spuse aproape fără voia ei și Împotriva principiilor, fiindcă nu-i plăcea să facă lucrurile de mîntuială, o să vadă ea mai tîrziu unde pune butonierele. Bobby ieși glonț și nu se Întoarse decît foarte tîrziu. Intră mînios și cu un aer de veselie silită, mulțumit și furios totodată. Își satisfăcuse orgoliul, totuși Îl rodea și acum vechea durere. Iar stratagema la care a recurs În seara aceea În fața părinților lui a fost repetată de cîteva ori În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
copii - Pami, Emi, Monda - ea se voia mereu chemată Epaminonda. Însă, cel mai mult, o enerva bunică-sa care, nereușind niciodată să-i spună numele întreg, îi “confecționase” unul mai scurt și mai neaoș: Măndița. La nervii nepoatei, bunica răspundea mânioasă: “Ce l-o fi apucat, maică, pe ginere-meu ăsta să-și pocească copilul?! Unde naiba o fi dat de sfântul ăsta Pirimanda? Că la noi, în calendarul ortodox, nici pomeneală de el! Odată cu trecerea anilor... 2.”Odată cu trecerea anilor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și arogantă, care nu putea fi Înfruntată și Învinsă de nici o ființă omenească, iar eu nu puteam face nimic altceva decît să-mi zdrobesc viața și creierii de asfalt, cum făcuse omul acela, sau să Înnebunesc cumplit către o moarte mînioasă printre atîția alți atomi fără nume, fără chip, ai furnicarului uman de pe fața pămîntului. Am văzut-o, Încătușată fără scăpare de viața imensă, complexă și coruptă a orașului - o viață ucigătoare, perversă și sterilă, ce sălășluiește lent În uriașele Încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și care stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În chip ciudat și aproape comic, devenind deodată activi și violenți, și se repezeau și Îmbrînceau mulțimea adunată În cerc Împingînd-o Înapoi și strigînd pe un ton mînios și nerăbdător: — Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide! Blocați pasajul! Dați-i drumul! Circulați! Circulați! Iar mulțimea ascultătoare se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
comandantul lor, care, În această dimineață plină de nenorociri, și-a pierdut complet capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fie spînzurați. „N-au decît să-i spînzure... și bine mi-ar părea dacă l-ar spînzura și pe ticălosul de frate-său o dată cu ei.“ „Vai, să nu spui asta“ - a zis - „nu vreau să aud așa ceva.“ Eram grozav de mînioasă pe taică-tu. „Tare-mi pare rău de Mel“ - zice. „A trecut prin clipe grele și-acum e necăjit și amărît că știe că or să-i spînzure pe toți.“ „Da’ de unde“ - am zis. „Dacă tu crezi asta Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]