1,030 matches
-
Wiggins, care-și înălțase respectuos pălăria în fața filozofului. — Dominic Wiggins, un croitor care locuiește în Burkestown, un om foarte drăguț. — Îmi aduc aminte de familia Wiggins. Erau catolici. Traversau acum islazul, care era foarte umed și noroios. Părintele Bernard își mânjise pantofii. Poalele sutanei i se desprinseseră parțial din ace și măturau iarba udă. Începuse să simtă nevoia unei băuturi. Dacă ar lua-o înapoi spre Burkestown pe scurtătură, pe lângă vechea cale ferată, în douăzeci de minute ar putea ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alții, chiar adineauri am văzut intrând pe poartă un necunoscut cu niște sticle de bere în mână. Am senzația neplăcută că toată lumea așteaptă să se întâmple ceva. Stăteau pe iarbă, chiar lângă Papuc. Valerie Cossom, în impozanta-i robă albă mânjită cu pete de iarbă, își făcu apariția. — George e pe-aici, nu l-ați văzut? — George! Dumnezeule, nu! În clipa aceea storurile din camera de zi a Papucului se ridicară cu violență și lumina puternică dinăuntru se revărsă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
picioare în mijlocul încăperii, i se adresă lui Pearl. Îți dai seama cât rău ne-ai făcut? Ai reușit să mă faci de râsul orașului ăstuia pe care îl îndrăgesc și în care te-am adus cu atâta încredere. Și ai mânjit reputația lui Hattie în chip ireparabil. Dumneata erai beată? Nu, răspunse Pearl și ochii îi scăpărară o clipă, apoi își reluară privirea încruntată. Cum să fi fost beată? sări Hattie. Și n-a fost vina ei. Atunci a fost vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe ale pleoapelor. Nu era o față, ci o masă haotică de cărnuri care se pleoșteau pe locul unde ar fi trebuit să fie o față. Pielea era groasă și acoperită cu pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un petic de piept rozaliu, spân. Genunchii noduroși ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu, am glumit, spuse Geta conciliantă. Declarasem atunci în extemporal că vreau să... Începuse deja să mănânce din prăjitură și îi zâmbi, având grijă ca, înainte de asta să-și treacă limba peste dinți pentru ca Paul să nu-i vadă dinții mânjiți cu cremă de ciocolată... Parcă a fost vorba că mâncăm din aceeași prăjitură. Hai, îndrăznește. Ai vreo reținere? Poți să iei din partea de care nu m-am atins. Dar să știi că nu sunt contagioasă. Absolut deloc. Paul fu din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Târziu, foarte târziu, cinematografia românească a realizat un film dedicat eroinei: „Baladă pentru Măriuca”. Un film emoționant, mai ales prin mesajul patriotic transmis. în acel film, rolul copilei Maria Zaharia a fost interpretat deosebit de convingător de o elevă din satul Mânjești, județul Iași. Fiica învățătorilor Hudescu. La maturitate, Brândușa Hudescu nu s-a făcut artistă, ci profesoară. în mod sigur, ea a cultivat în conștiința elevilor și sentimentul patriotic. Iat-o pe micuța Măriuca ÎBrândușaă într-o scenă din acel film
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
foarte slabe cu schimbările vremilor de acmu... s-au milostivitu și-au făcut obiceiu acestor sv(i)nte măn(ă)stiri”... Pentru mănăstirea Galata, 24 de vecini (țărani) din Plopi și din Belcești, pe care i-a așezat în satul Mânjești, care vor da într-un an câte 3 ughi de om. Alți 8 poslușnici de “poslușanie pregiur mănăstire”, care să dea câte 2 ughi de om pe an. La fel a procedat vodă și cu celelalte mănăstiri. La sfârșit, spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
bine și m-am speriat. I-am recunoscut imediat fața ciuruită de vărsat, ochii reci și gușa pe jumătate ascunsă de barba roșie. Când s-a ridicat din bălării, am observat că era crăcănat. Umbla în picioarele goale și era mânjit de noroi până la genunchi. Ai înțeles cine era. N-avea torță, dar strângea ca de obicei o mangustă la piept. Înghețasem și nu știam ce să fac, ce să spun. Iar el nu zicea nimic. Se uita la mine, mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o sperietoare făcută din paie. Când am ajuns la colibă, am găsit o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment dat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
strat alburiu și scârbos. Din pricina asta, trebuia să ne facem loc printre mărăcini și să nu mai ținem seama de zgârieturi. Deodată, ne-am oprit amândoi. În fața noastră, din spatele unei tufe de mărăcini apăruse un idol de piatră cu pieptul mânjit de noroi și cu gura desfăcută într-un râs sarcastic. Avea nasul sfărâmat de o lovitură care lăsase o cicatrice urâtă în piatră. Cineva lovise cu furie probabil, mutilând fața idolului, dar cicatricea accentua și mai mult râsul sarcastic și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
e visul europeanului? Există, oare, unul anume? Nu cred. Cândva, în "Lumea Veche", au fost niște argonauți care au căutat "lîna de aur". După aceea, cam toate aventurile europene au eșuat în crimă. Practic, fiecare piatră de la temelia Europei e mânjită de sânge. Sângele lui Socrate. Sângele martirilor creștini. Sângele lui Seneca. Sângele lui Giordano Bruno. Europa a îmbătrînit între melancolia lui Oreste și melancolia lui Hamlet, ambele stârnite de crime. Chia și "Lumea Nouă" a civilizat-o prin crimă. Columb
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sunt în toate mințile - mi-am spus -, ori eu am înnebunit de-a binelea. Altă explicație n-am găsit situației. Procurorul Angheliu primi dosarul cauzei și îl deschise cu două degete, schițând o grimasă de silă, ca și cum s-ar fi mânjit de scârnă. Limpede ce chef avea de anchetă și cât de multă încântare îi isca faptul de a purcede la ea. O făcu, totuși. Silit. Împotriva întregii sale voințe. Pentru început, purcese la verificarea autodenunțului. Era el real ? Autorul lui
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
e de vânzare-cumpărare. Vinde și cumpără. Permanent. Orice și pe oricine. În orice fel de împrejurare. Acționariat peste acționariat. Cu hălci de profit, tot mai groase și tot mai grase. Stârliciul curge, necontenit, pentru viață, ca o substanță urât mirositoare, mânjind fața curată și otrăvind conținutul apei râului curgător al vieții, lăsând în urmă, pe unde trece, numai duhoare de scârnăvie. Unii, de o vreme, au început a se întreba: până când? Și eu, lângă acei unii: până când, oare, domnule; până când, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu poată fi curățați tot anul. Mai era unul murdar din prima zi de școală: grăsanul Martinto. Fiindcă trecuse de anul pregătitor, primise cadou un toc rezervor, care Dumnezeu știe cum se spărsese În buzunarul interior al hainei și-i mînjise cămașa de sus pînă jos. Dar el era fericit, cocoțat pe un morman de nisip, provocîndu-i cu un băț În chip de spadă pe toți cei care treceau pe acolo, chiar dacă nu-i știa pe nume. N-avea probleme, lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de fotbal fiindcă sîntem negri! La naiba! Trăiască Lolo Fernández! Trăiască Manguera Villanueva! Trăiască Perú! Le-arătăm noi lor! și Președintele Îi salută cu mîna, zîmbește spre fețele nespălaților care aburesc rînd pe rînd geamul automobilului cu răsuflarea lor și mînjesc caroseria neagră a Cadillacului interminabil cu mîinile lor asudate și murdare; oamenii ăștia nu vor intra să vadă corrida, doar cîțiva vor reuși să se strecoare neobservați, sînt oameni care uneori Își vînd biletul cu suprapreț și stau la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
semn cu mîna, iar Chinezu, care-și mai amintea de legea cartierului, Îmbrînci o servitoare În apă, vru să mai Îmbrîncească una, mînji cu cremă de ghete pe alta, pînă veni portarul metis și-i ceru să se potolească, Îl mânjiră și pe el, Luque Îl aruncă pe Chinezu În apă, Îl mînji pe Carlos, lui Manolo Îi intră cremă În ochi și Cecilia fu cuprinsă de un acces de rîs interminabil cînd Îl văzu chior și furios. Aceasta fu clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îmbrînci o servitoare În apă, vru să mai Îmbrîncească una, mînji cu cremă de ghete pe alta, pînă veni portarul metis și-i ceru să se potolească, Îl mânjiră și pe el, Luque Îl aruncă pe Chinezu În apă, Îl mînji pe Carlos, lui Manolo Îi intră cremă În ochi și Cecilia fu cuprinsă de un acces de rîs interminabil cînd Îl văzu chior și furios. Aceasta fu clipa cînd străinul Îi văzu pentru prima dată pe băieții aceia nebuni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de lapte, dulci la pipăit și lucitori ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte o ațișoară de clanța ușii. Tata trân tea ușa, iar dintele rămânea atârnat de sforicică, mânjind-o cu un pic de sânge. Pipăi între degete, visător, osișoarele lustruite. Le atinse cu limba. Erau dulci și călduțe. Fuseseră odată trup din trupul lui. Deodată primi un telefon de la Ingrid, primul după luni de zile. „Vino la mine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dar cum ai primit și auzit! Ține, și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine. 4. Totuși, ai în Sardes cîteva nume care nu și-au mînjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici. 5. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
sau damigene solide cu vin bun și roșu. Puterea ursului. Trei copii pe an” “După câte știu, s-a spus că prelungirea a fost decisă cu asentimentul consiliului de conducere al liceului” “Pe dracu’! Nu ne-a-ntrebat nimeni nimic. Ne-a mânjit ochii cu câte un litru de vin de căciulă, și gata. Ce era să mai zici?! Sau cu motorina pentru centrala termică. Că se termină mereu în gura iernii. Ar ajunge ea, dacă n-ar fi vândută posesorilor de ARO
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se apropie și, după ce se uită În treacăt spre banca unde ședea mortul, Începu să privească repede În preajmă spre stînga și spre dreapta, arătîndu-și dinții albi, strălucitori și subțiri. Fața slabă a negresei, inițial de un arămiu deschis, era mînjită de fard și pudră, așa Încît acum arăta oribil, căpătase o nuanță Întunecată de un galben roșiatic; Își vopsise genele negre cu o substanță grasă, care le făcea să stea țepene ca niște spițe unsuroase În jurul ochilor mari și negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mirosul greu și Înțepător de cafea proaspăt rîșnită, de mirosul verde și plăcut al banilor, de mirosul proaspăt al portului, ce-ți amintește de portul tău Înțesat de catarge și puzderia sa de vapoare, măreață stradă! Stradă plină de clădiri mînjite de mizeria caldă și plăcută a negoțului... stradă năpădită de mii de picioare ce se grăbesc veșnic dimineața În aceeași direcție... stradă mîndră a speranței, a bucuriei și a dimineții, Între zidurile tale abrupte, de canion, ne vom cîștiga averea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
două surori, fetele lui Truman, da, da... Doamne, și ce om Învățat și subțire mai era, nu de teapa ucigașilor ăia, ascultă-mă pe mine... da, un om foarte subțire, foarte subțire, și foarte cinstit, Înțelegi: nu și-ar fi mînjit mîinile cu sînge, gătit În haine bune și pantofi de lac, i-a scris și l-a chemat acolo, firește. Zice: „Domnul și-a revărsat binecuvîntarea asupra pămîntului acesta cu prea multă dărnicie“... măi, ce om Învățat mai era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Wayne și Dock Hensley erau prieteni buni de douăzeci de ani. „Ascultă-mă pe mine“ - am zis - „nici unul din ceilalți nu-i mai rău ca el. SÎnt toți de-o teapă, oameni violenți, iar mîinile lui Dock Hensley sînt la fel de mînjite de sînge ca ale celorlalți, și cred că-și dă și el seama de asta. Singura diferență“ - am zis - „e că el a purtat insigna de polițist și s-a bucurat de protecția legii și a autorității sale.“ Păi cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scos un teanc de bancnote, era bine căptușit - „și-ți dau cît ceri.“ „Nu, Ed“ - și-am dat din cap - „n-am nevoie de banii tăi“ - nici nu m-aș fi putut atinge de ei, parc-aș fi luat bani mînjiți de sînge - „dar am să-ți dau niște pantofi.“ Și m-am dus la dulap și-am scos o pereche de pantofi noi și frumoși pe care-i cumpărase tatăl tău cu cîteva luni În urmă, erau În stare bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]