1,061 matches
-
și m-aș bucura dacă ați găsi o persoană de încredere să vă ușureze și munca gospodărească și durerea. Și aici mai sunt probleme, am noroc că lângă patul meu este o tinerică, adusă bine de spate, îi tremură și mânuțele, dar mă ajută tare mult și cu ea mai pot discuta că nu ai cu cine, sunt fel de fel de cazuri grave. Fetele sunt puține, vin fuga, îți aduc ceva, și fug iar, nu le mai vezi. A început
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a spus această frumoasă poezie-rugăciune. Mie mi-a plăcut mult poezia și cum nu se găsea hârtie s-o scriu, l- am rugat pe părinte să mi-o spună de două-trei ori că eu o învăț. M-a luat de mânuță, m-a așezat pe o piatră mare și mi-o spunea iar eu repetam după el. După aceea, am fugit după copii... Cât am mers, tot drumul, poate 8-9 kilometri, am spus-o într-una, transpirasem toată, învățătoarea nu m-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
capul și sănătatea, și pot deveni oameni de nădejde pentru ei, familie, loc de muncă și societate. Am cunoscut sărăcia de când eram copil. Sărăcia, se spunea din bătrâni, a fost întotdeauna. Era după primul război mondial. Eram micuță, tăicuțu fără mânuța stângă, dar se ducea la mncă, la șosele și drumuri, dar cum muncea, numai Dumnezeu știe. Venea sâmbăta cu cămășuța pe el neagră de sudoare și praf, făcută din in de-ți rodea pielea, materialul era scump, măicuța țesea pânză
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai mari sau cunoascuți de aceeași vârstă. Bietul tăticuțu meu avea la el un zimbil mare din papură - un coș - și-mi spune că n-a avut ce să-mi aducă decât două turte făcute din făină neagră, pregătite de mânuța lui, pe plita casei. N-am zis de ce mi-a adus, m-am bucurat, dar îmi era o milă de mi- a venit rău. S-a bucurat tare mult că m-a găsit bine, a stat puțin și a plecat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
unul și altul am refuzat. La masă, deși eram în timp de război, la copii se dădea numai mâncare bună, pâine - cornuri mari calde, dar cum toate erau atât de bune, cele mai bune erau turtele de la tăicuțu, făcute de mânuța lui, așa cum a putut el. Le-am dat și la fete, colegele mele, dar niciuna nu m-au refuzat și au mâncat cu poftă. După un timp, cinci sau șase luni, nu-mi amintesc, am primit salariu. Doamne, ce fericire
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu colegele sale, o privire blândă și iertătoare, care nu ținea cont că de multe ori era ironizată, mă rog, de „doamne, sic”, cărora le plăcea mahalaua și ironizarea omului cuminte. Lucrase vreo 30 de ani la spălat sticle, cu mânuțele ei mici și slăbuțe, avea bănuțul ei, și era mulțumită. Avea un fiu mare inginer, cu o funcție mare, era director general, și venea la noi la Cămin de-i lua pensioara, când îi plătea și căminul. Numai atunci îi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tare greu și mă frământă mult, că aș fi dorit să nu mai văd poporul - o parte din el - suferind. Acum, cu timpul, o să fie mai grea deplasarea, și să ne ferească Dumnezeu de căzături, că e tare periculos. Cu mânuța mea pot să scriu, dar toată ziua o frecționez cu oțet și îmi fac singură masaj, că avem medic aici, dar ne trimite la medici de specialitate la orice durere a noastră, și într-un fel sau altul te trambalează
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ingineră, dar purtau niște toalete de îmbrăcăminte uimitoare. Profesoara era divorțată și se internase și ea într-un cămin din provincie. Maria rămăsese văduvă. Fiica mai mică, inginera, o femeie bine, chiar frumoasă, foarte elegantă că totul își lucra cu mânuțele ei, avea doi copii, o fată și un băiat, la liceu. Biata Maria, după cum spuneam, așa suferindă cum era, lucra mai tot timpul , din bobină cu acul făcea macrameu, diferite lucrușoare. Acum ea se așezase aici, cu mine în cameră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
război, culegeam pelin, flori de salcâm și puneam sub pernă și pe paturi, era permanent un aer curat și miros plăcut de nu-ți venea să ieși din odaie. Eu doamna Ana din suflet vă trimit un guleraș croșetat de mânuța mea, din papiotă, să-l puneți la bluzița roșie, că mie rozu mi-a plăcut întotdeauna. Îmi plac culorile galben, bej, roz, portocaliu. Vă trimit gulerașul și o iconiță pentru INO, ca să vă ajute în viață. Și doamna Adriana alătura
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tău. La 97 de ani duci peste tot o mulțime de animale mici, care trăiesc în tine și se hrănesc din tine. Nevermind. Mâine o să-mi fac o programare la un spa de cinci stele. O să mă las alintat de mânuțele delicate ale unei maseuze proaspăt ieșite de pe băncile liceului. Buricele degetelor ei lungi și fine o să-mi mângâie tandru ciocurile de pe coloană, iar papagalii o să înceapă să toarcă afectuos, ca niște pisicuțe. O să-i trimit eu la culcare pe papagalii
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Nemaipomenit! Uluitor! Complimentele sfârșiră în ironii, zeflemele și râs general. "Acum poți să-ți scoți echipamentul alpin, zise Constantin, doar n-o să stai la masă cu toate astea pe tine." Ba nu! Mă simt bine în căldura pe care aceste mânuțe încântătoare mi-au dăruit-o, spuse învățătorul, cuprins de euforia ușoară a primului pahar care, pe deasupra, era și primul lui pahar de șampanie. Dragii mei, îmi doresc ca nimic să nu ne despartă vreodată! Și să îmbătrânim împreună la Bugaz
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
secret (ca pentru copii, surpriza trebuia să fie totală). Filip primi personal un colet mare, trimis de bunica lui, în urma telegramei. Îi răspunse pe loc în termeni exaltați: "Incomparabila mea mami iubită, îți sărut umil mâinile de zână, nobilele tale mânuțe, care au muzica în vârful degetelor: cu ce instinct ai ales cadourile!..." Într-adevăr, bătrâna doamnă, care nu era prea bătrână, dar, pe vremea aceea, orice femeie trecută de cincizeci de ani era considerată retrasă la pensie din viață, rezolvase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ne băga in belele. Spun că Ion o făcea pe instructorul cu noi, pentru că el avea misiunea să ne ducă la școală, pe mine și pe Petrea. Pe vremea aceea, nu se obișnuia să-l ducă cineva pe elev de mânuță la școală, oamenii aveau treabă multă, iar sarcina cădea în seama bunicilor. Cine nu avea, apela uneori la elevii din vecini, cei în clase mai mari, profitând și de faptul că toți elevii de la cl.I la cl. a VII
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
exclusivitate în imagini poetizante: Luna-i cădea drept în față, încât ochii ei albastri străluceau mai tare și clipeau ca loviți de o rază de soare. Sub alba haină de noapte de la gât în jos se trădau boureii sânilor și mânuțele și brațele ei albe și goale pân în umeri se-ntinseră spre dânsul și el le inudă cu sărutări 297. Frumoasă întorsătură. Această călătorie a lor nu fusă decît o sărutare lungă. Nimic mai mult. O clipă prelungită în dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
putea altfel ? Ajunsă pe tărâmul Lunii, iubita ni se arată în toată splendoarea transfigurării ei. Desprinsă de pe pământ, Cu corpul nalt mlădiet, albă ca argintul noaptea, trece Maria peste acel pod, împletindu-și părul a cărui aur se strecură prin mânuțele-i de ceară. Prin hainele argintoase îi transpar membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Întocmai ca atunci când rătăceau împrejurul laculului, noaptea, la Ipotești, căci despre acest spațiu este vorba, tinerii se comportau ca doi îndrăgostiți... lunatici: El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe-o sofă roșă, [...] somnu-i cald, molatic, lin245. În atmosfera aceasta de dulce blândețe a somniei, Eminescu o poate invoca pe iubită în voie; și-o imaginează venind, iar visul devine aproape realitate: Și apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci/ De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte 246. Din copilăria ipoteșteană provin și ecourile mărturisirii de credință de mai târziu: Odată-n viața-i muritorul vede/ În visul său un chip așa d-ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
blond al unui înger. Luna-i cădea drept în față, încît ochii ei albaștri străluceau mai tare și clipeau ca loviți de o rază de soare. Sub alba haină de noapte de la gât în jos se trădau boureii sânilor și mânuțele și brațele ei albe și goale pân în umeri se-ntinseră spre dânsul și el le inundă cu sărutări. Un moment, și el sări prin fereastră, îi cuprinse gâtul ei gol, apoi îi luă fața în mâni și o sărută
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
greutatea acestui amor. Speranța? el n-o putea avea. O simțire pe care n-o cunoscuse niciodată era ea să se nască cu amorul? Ea se reivi, surâse. De astă dată trase perdelele sus și sta cu-o garofă în mânuța ei albă și privea pare-că pe gânduri în potirul de purpură al florii. - Neprețuita! șopti el uitîndu-se la ea. Ah! ea trebuie să fie bună, de ce surâdea, de ce? și tocmai în fereastră? Oare ea nu-l vedea? Dar dacă-l
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gândea cum i-ar lua capul ei de aur în mâni și i-ar topi ochii cu sărutările lui, când gândea că mijlocul ei cel dulce s-ar putea odihni cuprins de brațul lui, că ar putea să-i prindă mânuța ei albă, să se uite la transparentele-i degete oare întregi, îi venea să nebunească. Ce-i viața? El simțea că o oară lângă ea ar plăti mai mult decât toată viața. Câtă intensivă, dureroasă, fără de nume fericire într-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se sculă. - Lasă-mă! zise ea roșie ca purpura. Dar el o cuprinsese, îi mângâia fruntea ei albă de-i dete pălăria jos și-i lăsă să izvorască pe umeri în jos valurile de păr blond... apoi îi luă amândouă mânuțele în mînele lui... ea nu mai rezista... se uita le ele, îi săruta degetele.. ea nu mai rezista... Mario, mă iubești tu? ? Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. ? Cum dar? - Da! da
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
peste fereastă o perdea de matasă albastră, încît camera se împlu de un aer vioriu... așeză la un loc potrivit un piedestal negru de lemn, ușa cabinetului se deschise... și... Cezara era să răcnească... dar își astupă gura c-o mânuță și cu alta ochii. Să vorbim încet... cel puțin lectorii mei închipuiască-și că li vorbesc la ureche... ia să vedem, rămas-a mâna Cezarei tot la ochi? Sânii îi crescuse într - atâta de bătăile inimei încît sărise un bumb de la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
atinse mâna - nimic. Luna o polia frumos și ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată-n întreg de această dulce și voluptoasă lumină. El o privea mereu. Apoi își întinse el mai întîi mâna și apucă încet mânuța ei fină și rece. Ah! gândi, și un ce nemaisimțit îi trecu prin inimă... ah! cum îmi place acum. Acum se lipi cu-ncetul de chipul ei mlădios și ușor și, aplecîndu-și gura la urechea ei, îi șopti lin, deși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
capul blond al unui înger. Luna ardea drept în față, astfel încît ochii ei albaștri străluceau mai tare și clipeau ca și loviți de razele soarelui. Sub alba haină de noapte, de la gât în jos, se tradau boureii sânilor, iar mânuțele și brațele ei albe și goale până [în] umeri mi se întinseră, și eu le inundai cu sărutări Un moment și eu sărisem în fereastră și-i coprinsesem cu mînile gâtul ei gol, apoi îi luai fața în mâni ș-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prin minte, ochii i se împlură de lacrimi. El i - încunjură gâtul și-i zise încet: - Elise, spune-mi, oare fără tine, îngerul meu de pază, ce-ar prețui viața mea cea chinuită? - Nimic! - Taci, zise ea, închizîndu-i gura cu mânuța ei, nu zi nimic; ce-aș fi eu fără tine? adaose ea c-o dulce cochetărie - o păpușă. Treizeci de ani au trăit fără să aibă copii. Într-al treizeci și unulea an al căsătoriei ea a născut un băiat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
libertate de vis care era esența vieței sale și singura fericire a unui caracter mulțămit, fără amor și fără ură. Dacă mi-ar da pace, gândi el în sine, totuși ar fi cum ar fi... Atunci aș ținea-o de mânuța ei mică și ne-am uita în lună, în virgina lună, atunci o privesc ca pe o statuă de marmură sau ca pe un tablou zugrăvit pe un fond luminos într-o carte cu icoane... pare că părul ei e
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]