850 matches
-
să ne apară vană, ca o atotputernicie deșartă, ca lipsa de formă a aerului, ca o rătăcire fără țel și fără noimă. Pe de altă 164 parte însă, nu ne e îngăduit să o gândim ca simpla slobozenie a unui mânz zburdând pe pajiști, a unui ied ce sare și tot sare după nazurile lui. Este mai mult decât atât în Ariel. Dacă, fiind spirit al aerului, este liber ca aerul, cum se spune, nu avem aici decât o metaforă. Aerul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
poate să ne apară vană, ca o atotputernicie deșartă, ca lipsa de formă a aerului, ca o rătăcire fără țel și fără noimă. Pe de altă parte însă, nu ne e îngăduit să o gândim ca simpla slobozenie a unui mânz zburdând pe pajiști, a unui ied ce sare și tot sare după nazurile lui. Este mai mult decât atât în Ariel. Dacă, fiind spirit al aerului, este liber ca aerul, cum se spune, nu avem aici decât o metaforă. Aerul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
puțin închis. Latina avea un derivat de la equus, care nu s-a păstrat în limbile romanice. S-au creat însă termeni noi de la lat. pop. *pulliter, derivat al lat. pullus „animal tânăr“, care s-a transmis limbilor romanice cu sensul de „mânz“: it. polédro, v. fr. poutre, sp. potra, port. poldro. Fr. poulain este și el urmașul unui vechi derivat al lat. pullus, și anume pullamen, prezent în celebrul tratat de medicină veterinară din secolul 4, intitulat Mulomedicina Chironis (mulomedicina = „tratarea catârilor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este și el urmașul unui vechi derivat al lat. pullus, și anume pullamen, prezent în celebrul tratat de medicină veterinară din secolul 4, intitulat Mulomedicina Chironis (mulomedicina = „tratarea catârilor, medicina veterinară“). Româna este singura limbă romanică în care termenul respectiv, mânz, este de origine preromană (traco-dacă sau iliră). De reținut că mânzat înseamnă „vițel“. capră și țap Această pereche din seria animalelor domestice prezintă un alt tipar: în română, femininul capră continuă lat. capra, transmis tuturor limbilor romanice (fr. chèvre, it
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cea mai mare parte a cuvintelor luate din traco-dacă sunt termeni referitori la natură: configurația terenului (groapă, mal, măgură), ape (pârâu), vegetație (brad, brusture, coacăză, curpen, ghimpe, leurdă, mazăre, mugure, sâmbure, spânz), faună (balaur, baligă, barză, călbează, cioară, ciut, ghionoaie, mânz (at), murg, năpârcă, pupăză, strepede, șopârlă, știră, țap, viezure). Termenii menționați fac parte dintre cele optzeci și nouă de cuvinte pe care Gr. Brâncuș, cel mai bun cunoscător al domeniului, le consideră ca fiind în mod cert din substrat. La
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
al limbii române ca elementele din substrat din celelalte limbi romanice. În limba română, avem douăzeci și trei de cuvinte de acest tip (abur, brad, brâu, bucurie, buză, căciulă, cioc, copac, copil, fărâmă, fluier, fluture, ghimpe, groapă, gușă, mal, măgar, mânz, mugur, murg, rață, traistă, vatră), ceea ce reprezintă doar 0,96% din întregul inventar de cuvinte (cele mai multe dintre acestea apar și la Al. Graur, în Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române). Situația este identică și în celelalte vocabulare reprezentative
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acest caz dovada că limbii române nu i se recunoaște constituirea și viața proprie. Zară este acceptat în DEXI ca autohton pe temeiul că albaneza are forma dhallë, pe când adevărata lui motivare se află în profunzimile traco-latine ale limbii române. Mânz. Hasdeu nu lămurește originea latină a acestui cuvânt, pe care în alt loc îl consideră element de substrat, cum de altfel a și fost acceptat de gândirea etimologică tradițională. Este semnificativ faptul că această gândire acceptă pe mânz din substrat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii române. Mânz. Hasdeu nu lămurește originea latină a acestui cuvânt, pe care în alt loc îl consideră element de substrat, cum de altfel a și fost acceptat de gândirea etimologică tradițională. Este semnificativ faptul că această gândire acceptă pe mânz din substrat pentru motivul că albaneza are pe mës, mëzi, fără să fie tulburată de nepotrivirea fonetică a formelor română și albaneză, respingând totodată pe zer din lat. serum. Pentru ambele cazuri trebuie invocat statutul de creație aparte a limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fără să fie tulburată de nepotrivirea fonetică a formelor română și albaneză, respingând totodată pe zer din lat. serum. Pentru ambele cazuri trebuie invocat statutul de creație aparte a limbii române în care traca și latina și-au pierdut identitatea. Mânz este cuvânt românesc chiar dacă albaneza are pe mëz, iar pentru explicarea acestor forme apelăm la lat. mando < manus do „a învăța, a instrui”, adică „a mânui”. Albaneza are pe mësoj „a învăța, a instrui”, pe mend „știință, învățătură, minte”, în timp ce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
simte obligat de concepția urmată să remarce că în vest patria străromânilor ajungea „până aproape de albanezi (care, la rândul lor, se întindeau mai spre est decât astăzi)”, pentru a justifica în felul acesta prezența în română a unor cuvinte precum mânz, țap, baltă (p. 252). Totuși Pușcariu rămâne sceptic în privința posibilității de identificare a patriei primitive a românilor, „a vetrelor în jurul cărora s-a închegat poporul nostru”, întrucât „istoria nu le numește, iar lingvistica ne indică numai nuclee din care au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fi preluat și supus legilor fonetice specifice evoluției sale, rezultând în română forme precum ceafă, grumaz, buză, mugur, zară, mazăre, sâmbure, viezure, mal, baligă, abure, țarc, țeapă, a grăpțăna, jimb „știrb, cu gura strâmbă”, cursă, fărâmă, bască, strungă, brad, căciulă, mânz, baltă, țap etc. Afară de cuvintele moștenite din graiurile strămoșești (traco-geto-dacic și ilir), pe care albaneza se crede că le confirmă, Pușcariu susține că „avem un număr destul de mare de vorbe care se arată a fi împrumuturi mai nouă”, pentru separarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lume, 48 maghiar, 67 mai, adv., 186 mal, 53 mană, 135 Maramureș, 74 mare, 53 Marea Neagră, 138 masă, 97 Masca, 57 Mastacăn, 57 măi, 69 mănunchi, 44 măr, 130 măre, 69 Mășcătești, 57 mâl, 43 mână, 44 a mântui, 44 mânz, 134 a meni, 44 a menține, 44 mertic, 104 meserie, 135 Meseșeni, 57 mia, 134 miel, 134 mierță, 104 minte, 135 mir, 104 mire, 186 Misica, 57 Mișca, 57 mladă, 104 mlaștină, 53 Moesia, 53 Moisei, 53 Moișa, 53 molan
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aduseră pe cei șapte, unul câte unul, îi deposedară de însemnele gradelor, le descoperiră gâturile și îi puseră să îngenuncheze la rând, la distanțe egale, cu mâinile legate la spate și gleznele prinse cu sforile cu care se legau picioarele mânjilor nedomesticiți. În timpul acelei operațiuni lente, nici unul dintre executori sau dintre condamnați nu scoase o vorbă. Sosi călăul, mai înalt decât toți ceilalți, cu umeri puternici, cu părul lung și blond care se unea cu barba, formând un fel de coif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu-acest fruct zemos C-altfel ni se ia și nu ni se mai dă Hei, prea mă plictisești, numindu-mi ce se cade și ce este frumos Caut urmele strâmbe lăsate de părinți stigmat fericit Și speriat ca un mânz de propria-i umbră Observ că-ndreptarea făcută de vorbe e cea mai de nevindecat mutilare Ca ursul năpârlit mi-am lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de piele cronică sau un defect ciudat din naștere sau poate semnul misterios al unei arsuri Întinse, acesta obișnuia să-i cânte lui Fima, la sfârșitul fiecărui prânz de vineri, aceeași strofă, de parcă oficia un ritual: Efraim, iute ca un mânz, A terminat totul la prânz Acum, de plouă sau de ninge Nu-i nimeni să-l poată Învinge. În ce oraș? Rolul lui Fima În cadrul ritualului fix și sobru era să răspundă: —În Ierusalim! O singură dată s-a răzvrătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
numai pe termen scurt. O dată, când m-am postat și eu la coada celor care așteptau în fața cabinei telefonice, contam pe ajutorul unui flirt căznit cu o studentă din clasa lui Sintenis, care se numea Christine și avea ceva de mânz: pieptănătura ei în coadă de cal. Îți venea să o mângâi, mai mult nu. Dar, când a intrat în cabină înaintea mea, cineva s-a topit, cineva care semăna perfect cu mine și căruia teama cu cuvinte angajante îi intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zise ea. Kay căscă. — Mai bine aș fi ieșit. Am petrecut noaptea făcînd cuvinte Încrucișate cu Mickey și Hughes. O sărută pe obraz, apoi se dădu pe lîngă ea. Miroși a săpun. Helen se cabră. — Chiar așa? — Da. Ca un mînz. Ți-ai mai făcut o baie? Trebuie să fii absolut curată. Te-ai simțit singură? — Nu, nu prea. — M-am gîndit să mă furișez la tine, Înapoi. Da? Kay zîmbi. — Ei, nu tocmai. Mi s-a părut o pierdere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
știa pe câtă vreme aveam a sta, aici Și numai Cornel Braiu, din când în când, suspina, rostind tare: calt, calt, cum zice neamțul Iar zicând așa, îl gâdila, pe dindărăt, pe Ali Străilaș, făcându-l să necheze, fără de voie, ca un mânz de trei ani Pamfil Duran, regretând că se lăsase dus de avânt și intrase unde nici cu gândul nu gândise și neputând suferi hârjoana lui Braiu și a lui Străilaș s-a stropșit la ei: Că: să nu mai facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bețivi și al ranchiunei celor ce se vedeau puși în inferioritate de înfrânarea lui proverbială. Sudorile pătimirilor i se accentuară sufletește, când preotul-paroh, purtând icoana Nașterii Pruncului Iisus în ieslea de la Betleem, cu alai de copii nevinovați ce nechezau ca mânjii (O, niii-ho,ho!), le intră pe ușă, lăudând și cântând, după obicei creștin, binecuvântând casele oamenilor și bucatele dăruite de Tatăl Ceresc. Îngenunche, înălțând o rugă de mulțumire către Pronia divină, pentru marele dar al Sărbătorilor Crăciunului, intenționând să dedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noilor scenarii: "Atunci, ca și azi, asistam la eterna ciondăneală dintre tineri și bătrîni, sub privirile debusolate ale unei generații de scriitori scoase din drepturi, între care Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, dar și ale multor mînji ce tropăiau în grajdurile de partid, dornici să ajungă cît mai repede în arenă". Autorul nu evită termenul crud, comparația ghimpoasă, "în anul 2000, aveam două volume inedite din opera lui Rebreanu, două sicrie pe care nu izbuteam să le
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
Timișoara, și-a ales în Gara Domnița Elena (actuala Gară de Nord) trăsura cu cei mai frumoși cai de la fața locului... Octavian Chițulescu din Cenei e și el un împătimit al cailor și al sportului hipic. A început cu un mânz primit cadou, a continuat cu 10 cai PSE și și-a înființat propria herghelie de 55 de cai, antrenați pentru concursurile de la Mangalia. În anul 2000 a câștigat locul I. Își dorește mult să participe și la celebrul concurs „Arcul
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]
-
și treaz ca alte ori". Când își intitulează un sonet al șaptelea din ciclu Fuga poetului, Voronca procedează la stilizări similare: imaginea Poetului e și aici modelată după cea a călărețului-oștean, prinsă într-o efigie tratată la modul decorativ: Viu mânzul. Plajă. Spumă și zăbală Și-apusurile prinse de oblânc Un soare pal în brațul stâng În brațul drept o lună pală. Lance rotită-n cer sau în adânc Rotundul ceas pe-obraz goană ovală... Treptat, imaginea care se impune e
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
decât prin apelul la divinitate. Toată lumea se Închina și-și făcea cruce, Împăratul aduce tot felul de popi, că nu e lucru curat dintr-un măr să se ajungă În halu acesta. Iapa, care mâncase miezul mărului și cojile, naște; mânzul se face mare, Însă copilul refuză să apară. Soluția provizorie găsită de soțul disperat este Încingerea nevestei cu cercuri să nu se mai suie burta să mai crească, că zâcea că pleznește; apoi, se duce să ceară sfatul altor Împărați
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Busuioc, Înghițirea peștelui cu solzi de aur (de către Împărăteasă, țigancă, iapă și cățea) duce la nașterea a doi feciori, Trandafir și Busuioc, cu soarili În piept, luna-n spati și luceferii pe umeri și cu păru de aur, a doi mânji și a doi căței, care-și unesc forțele În vederea atingerii aceluiași scop: triumful binelui. Tot despre apariția miraculoasă a doi copii identici este vorba și În următorul basm. Un Împărat a cărui soție nu poate face copii, umblând din babă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
vițeaua s-a făcut grasă și frumoasă, dar, după un an, o mănâncă lupul. Se tocmește pentru un alt an, pe 25 de prăjini de grâu; vine un nor de piatră și-l strică. Al treilea an, slujește pentru un mânz, care devine cât un zmeu după un an, putând să zboare prin torțele cerului. Calul pătrunde pe fereastra foișorului, unde un Împărat și-a izolat fata și băiatul a sărutat fata. Aceasta Îi declară tatălui ei că se va căsători
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]