1,078 matches
-
o studiază, strângând-o, după care își trece limba peste cap și apoi o ridică de vârf și apoi începe să-și treacă limba în mișcări scurte, precise peste locul în care capul se întâlnește cu trupul pulii în timp ce Jamie mârâie înfometată „fă-o fă-o“ în timp ce își vâră degetul, în semiântuneric, apoi Bobby și-o bagă în gură, luând-o atât cât poate de mult, sugând-o nestăpânit, ud, în timp ce se lasă pe vine, frecându-și ștoiul și dedesubt rotunjimile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să le sug în timp ce o fut, pizda ei aspirându-mi pula în timp ce ea se leagănă dintr-o parte în alta, pizda ei răspunzând și absorbindu-mă de fiecare dată când mă trag în spate și apoi mă trântesc peste ea, mârâind de fiecare dată când o bag și are fața purpurie și plânge, agățându-se de mine și apoi o scot, după care o întorc, desfăcându-i fesele cu degetul mare și încă un alt deget de la o mână și în timp ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
încheietură, șoptind: Încet, omule, încet. Și cu cealaltă mână îmi răsucește sfârcurile până când se umflă și mă ard și capul meu e adăpostit sub brațul lui Jamie și eu trebuie să-mi încordez mușchii să nu termin prea repede... — Așteaptă, mârâi eu, ridicându-mi capul. Ai prezervative? — Ce? întreabă el. O, omule, îți pasă? — E-n regulă, mă las eu la loc. — Vrei să te fut? întreabă el. — Da, e-n regulă. — Vrei să te fut cu pula asta? întreabă el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mușchii brațelor umflându-se de efort și sprâncenele se umplu de cute și fața - de obicei impasibilă - se încruntă de plăcere. — Dha, fute-l, fute-l din greu, cântă Jamie. Bobby își bagă și își scoate pula din mine, amândoi mârâind de ușurare, intensitatea crește și apoi răcnesc, cuprins de convulsii necontrolate, amândoi zvâcnind când eu încep să ejaculez, scuipând pe umeri și piept în timp de Bobby mă fute, anusul mi se strânge pe pula lui înfiptă. — Dha, asta e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
crește și apoi răcnesc, cuprins de convulsii necontrolate, amândoi zvâcnind când eu încep să ejaculez, scuipând pe umeri și piept în timp de Bobby mă fute, anusul mi se strânge pe pula lui înfiptă. — Dha, asta e, asta e, omule, mârâie Bobby ejaculând, prăbușindu-se pe mine... 27 Mai târziu, singur la duș, apa împrăștiindu-se pe mine, îmi ating cu delicatețe gaura curului, care pare umflată, fragedă, alunecoasă de la loțiune și de la sămânța lui Bobby, carnea se simte străpunsă. Ieșind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Apă, uimit că americanii construiseră așa un palat ca să găzduiască filtrele de apă și valvele de admisie. Se ducea pe malul râului și stătea pe lângă bărcile trase la mal. Câini ciobănești germani, legați În lanț În curți albite de gheață, mârâiau la el, arătându-și colții. Privea pe furiș prin geamurile magazinelor pentru pescari, Închise peste iarnă. Într-una dintre aceste plimbări trecu pe lângă un bloc demolat. Fațada fusese dărâmată, dezvăluind camerele interioare ca la o casă de păpuși. Lefty văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mărgele, cu dinții ascuțiți și botul țuguiat, stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din tenacitatea buldogului de la Yale, dar avea și eleganță. Wolvereta nu juca numai ca să câștige. Juca și ca să-și mențină silueta. La țâșnitoarea din apropiere am pus un deget peste gaură, făcând ca jetul de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
completau Orașul, lumea. în ce privește ursul, el a fost subiectul celui mai terifiant vis pe care mi-l amintesc, între numeroasele mele vise despre fiare: puțin după ce am primit figurina traforată am visat o creatură imensă, cu colți plini de bale, mârâind înfundat în adâncul pădurii. M-am trezit urlând în întuneric, am umblat prin casa labirintică, lovindu-mă de mobile, parcă ore în șir, până am văzut lumina gemulețului de la baie. Am deschis ușa (clanța îmi venea deasupra creștetului capului) și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să conversați cu mine, pentru că sânt complet neinteresant. Așa că, vă rog, nu insistați. Lăsați-mă-n pace!" Vă imaginați cum am rămas... Mi s-a șters surâsul de pe buze, dar tot n-am cedat. Firea mea mămoasă, nefericita... Știți cum mârâia la-nceput? Parc-aș fi venit să-1 tai! L-am luat cu blândețe, 219 am căutat să-1 liniștesc și am aflat până la urmă că e scriitor român, trimis pentru prima dată afară de nu știu ce uniune. Vorbea frumos franțuzește, dar îi tremura
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
meticulos, Doctore. Bine...!” Întinse chitanța celor doi amici, care executară ordinul. Și, această formalitate fiind epuizată, pentru a doua oară Încercă s’o Înmâneze Doctorului. Acesta o refuză, socotind-o Încă nefolositoare deorece mai era ceva de adăugat. „Ce anume...?” mârâi el oarecum calm. „Semnătura domnului inginer...E un martor, important și, confuziile nu mai pot fi interpretate...!” Tony pavone tresări din amorțeala În care hiberna. Auzindu-și numele rostit, Înțelese În ce Încurcătură vrea Doctorul să-l antreneze. Să refuze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
propietate, nu mă interesează...! În acest caz, noi va trebui să ne retragem. Apropo, domnule inginer, te las Într’o companie mai mult decât plăcută...Dacă totuși nu ești prea obosit, ne putem vedea mâine seară...” „La balamuc cu tine,mârâi printre dinți Tony Pavone. Luate-ar dracul de idiot nenorocit, n’o să mai ai ocazia să ne mai Întâlnim vreo dată!!” Afișând mutre ca venite dela Înmormântare, cei patru bărbați nu scoaseră o vorbă. Nefericita gazdă, privi la zaruri chiorâși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
circumscripției a 7-a de miliție, Îți va trece pofta de vorbă...!” „Îl țineți mult...?” - se interesă Șeful de Șantier Înfricoșat la gândul cotei aferente ce i se cuvenea de la plata salariilor. Are foarte mult e lucru...!” „Depinde de el...” - mârâi maiorul Huzum privind semnificativ la muncitorii ce asistase la jefuirea lui Tony Pavone și care făceau un cordon ca aceștia să treacă În timp ce păgubașul explica, stânjenit, de fapt este la mijloc o confuzie iar cei de la miliție vor fi nevoiți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aprecie anchetatorul. Cercetă mai multe file a registrului și cum nu reuși să găsească ce Îl interesa, debită o Înjurătură. Acum fi-i atentă și gândeștete bine. Numele de Tony Pavone, Îți spune ceva...?” “E trecut În registru...?” “Acestai necazul...!” mârâi el dezamăgit. Am răscolit filă cu filă În urmă cu un an de zile. Excrocul, a știut să lucreze...!!” Femeia prinse curaj. “După nume puțin probabil să rețin pe cineva. Poate dacă a’ți face o descriere a persoanei În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
celor doi copilași ai mei. Dar, a pățit ceva...?” “Încă nu dar, o să pățească...! Acest periculos individ În complicitate cu gestionarul Buga Nicolae au furat din Bază tablă zincată În valoare de două milioane lei...!!” “De necrezut...!” - se miră femeia. “Sigur...!” - mârâi torționarul. “Vina principală o ai dumneta!” “Vai de păcatele mele, eu am Înregistrat totul la poartă...!!” “Vezi, aici s-a produs delapidarea...! Trebuia să treci În registrul de poartă dar, n’ai Înregistrat...!” ridică vocea călăul. Ori n’ai fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spui cu asta, că o am mică? strigă înfuriat Wilt. Sally își înălță zâmbitoare privirea spre el. — N-are importanță. N-are importanță. Nimic n-are importanță. Doar tu și cu mine și... — Ba are al dracului de multă importanță! mârâi Wilt. Nevastă-mea zice că o am mică. O să-i arăt eu cât de curând curviștinei ăleia proaste cine o are mică! O să-i arăt eu... — Arată-mi mie, Henry dragule! Mie arată-mi! Mie-mi place să fie mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu noroi, iar pe genunchi se întindeau pete rotunde și cleioase. Da... păi, vezi... știi, am făcut o pană în timp ce veneam încoace, explică el fără convingere. A trebuit să schimb roata și am îngenuncheat. Eram puțin cam beat. Peter Braintree mârâi bănuitor. Nu i se părea o poveste foarte convingătoare. Bietul de Henry era în mod clar într-o dispoziție destul de proastă. — Poți să te speli în chiuvetă, îi spuse el lui Wilt. Betty Braintree coborî și ea brusc la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și-a trecut“. — O, nu, în nici un caz! Eva nu-i deloc genul ăla! Wilt stătea așezat la masa din bucătărie și-și sorbea cafeaua. Nu știu de ce-ar fi în stare acum, ținând cont în ce companie este, mârâi el lugubru. Vă amintiți ce s-a întâmplat atunci când a trecut prin faza cu dieta macrobiotică? Doctorul Mannix mi-a zis că ajunsesem cazul cel mai apropiat de scorbut pe care îl văzuse el de pe vremea când mergea cu trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
orbite. Draga mea, avea grăsanul ăla micuț o ditamai proiecție falică ! Ce vindea? Putea să vândă orice! Putea să-i vândă Centrul Rockefeller lui Rockefeller. Așa că bătrânul m-a acceptat. Bătrâna mami Pringsheim nu. A pufnit, a bombănit și-a mârâit, dar purcelușul meu a rămas pe poziții. Ge și cu mine ne-am întors în California, iar Ge și-a luat licența în plastic, iar de atunci am devenit amândoi biodegradabili. — Mă bucur că Henry nu e așa, zise Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o să-i pese ce-ai făcut cu păpușa aia de plastic. Wilt exploată mărturisirea inspectorului. — Aha! zise el repede. Așadar, până la urmă ați găsit-o. Asta-i bine. înseamnă că sunt liber să plec. — Stai jos și taci din gură! mârâi inspectorul. N-o să pleci nicăieri, iar atunci când o să pleci, o s-o faci într-o dubă mare și neagră. încă n-am terminat cu tine. De fapt, suntem abia la început. — Uite c-o luăm iar de la capăt, zise Wilt. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zis, iar dacă dumneata vrei să insinuezi... — Eu nu insinuez nimic. Dumneavoastră ați dat o declarație în care afirmați că jumătate din membrii catedrei pe care o conduceți sunt plecați cu sorcova, iar eu încerc doar să verific. — Să verificați? mârâi domnul Morris. îmi atribuiți vorbe pe care nu le-am spus niciodată și numiți asta verificare? — Ați declarat sau nu așa ceva? Nu vă întreb nimic altceva. Vreau să spun că dacă vă exprimați o părere despre personalul catedrei... — Domnule MacArthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
făcea eforturi uriașe să se ridice în picioare din nou, ceea ce umplea sala de trepidații; în jur, în toate cuștile de sticlă, animalele, erbivore și carnivore, începuseră să se întindă, ca după un somn lung. Leoparzii își unduiau coada și mârâiau, antilopa gnu bătea din copită, girafa își întinsese înainte gâtul pătat, în diorama cu "Viața în Antarctica" ,uriașul elefant de mare, cu colți de trei ori mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu panglici și alte nimicuri pe care le aduseserăm de acasă. Așa cum își lumina fața de jos în sus cu lanterna, arăta îngrozitor. I-am dat și păpușica pe care trebuia s-o folosească la joc. Garoafa o înhață și mârâind, se prefăcu că o înghite. Apoi o azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase o răcoare care ne înfiora, căci toate eram îmbrăcate în rochițe sau bluze subțiri. Chițcăituri ascuțite ne înspăimîntară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
afară, sub lumina feerică a lunii și-a stelelor. Fugeam pe strada neagră, urmărite încă de lilieci, care s-au rotit după noi până la colțul străzii noastre. Ne-am oprit fiecare la casa ei. Chombie alergă spre mine șchiopătând și mârâind, dar mă recunoscu și se potoli imediat. M-am strecurat în camera mea, complet amețită, incapabilă de orice gând, cu o oboseală teribilă în oase. Putea să se întîmple orice, chiar să nu mai intru în REM niciodată, dar simțeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai mică adiere îl risipește. De aceea, ca să nu-l risipești, trebuie să-ți ții respirația. Sau, poate, e mai bine să dai aerul afară înainte de a te apleca asupra lui. - Din plămâni, se înțelege, observă Mik mohorât. - Din plămâni, mârâi Nelly și, întorcându-se spre Mik: Ah, da cară-te de aici, mai mult încurci - și din nou către mine - Ei, fii atent, imediat ce apropii de tine periuța, oprește-ți respirația și trage adânc în piept. Ai înțeles, da? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pomeți. Aflând pentru prima dată ce înseamnă foamea după cocaină, am început să mănânc lacom, rupând cu mâinile carnea grasă, în timp ce gâtul tremura ca de friguri; după ce-mi umpleam gura, înghițeam totul, fără să mestec, apoi iar o umpleam, mârâind și fiind în același timp stăpânit de dorința de a râde nervos de propriul mârâit. Când, după ce am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre divan și m-am culcat, simțind imediat cum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]