1,275 matches
-
mîinile-i nemuritoare, În timp ce Enithármon îl urma, plîngînd grozav de-ndurerată, Sus pîn' la piscul muntelui de fier, și-acolo-al geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos îl țintui, legîndu-i mădularele în jur Cu blestematul lanț. O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega a ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de groază lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
teamă pe Enitharmon într-un nor rece alb, Apoi jos o conduse în adîncuri și-n labirintul sau, Dînd Spectrului porunca aspră ca să vegheze-asupra dúșmanului ce urlă, Rotindu-se concentric în Dragostea Părintelui, Afectuoasa Pofta 138, Jinduire. Puse în fiare, mădularele-i de lanțuri își bat joc, fiindcă o văpaie 115 De foc învîrtitor deasupră-le se joacă ne-ncetat; cu viața pentru-a le hrăni și pentru a aduce Virtuțile Veșnicelor lumi, zece mii de mii de spirite-ale Vieții în jurul Demonului se jelesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i dea lui Enitharmon Fiul în înzecita bucurie, si pentru lacrimile ei să ispășească Măcar că moartea-i ar urma, atît de multă milă cu durere-l copleși. 155 Dar cînd ajunseră la-ntunecata stîncă, la peșteră spectrala, Iată că tinerele mădulare în stîncă rădăcini prinseseră, și Din al Geloziei Lanț vîrtoase fibre se întrețesură în Iute-nmugurire-n jurul stîncii și în jurul Peșterii Și pește veșnicele mădulare ale grozavnicului prunc de foc: 160 Zadarnic se luptau acum ca să descătușeze, Zadarnic, cu amare lacrimi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
durere-l copleși. 155 Dar cînd ajunseră la-ntunecata stîncă, la peșteră spectrala, Iată că tinerele mădulare în stîncă rădăcini prinseseră, și Din al Geloziei Lanț vîrtoase fibre se întrețesură în Iute-nmugurire-n jurul stîncii și în jurul Peșterii Și pește veșnicele mădulare ale grozavnicului prunc de foc: 160 Zadarnic se luptau acum ca să descătușeze, Zadarnic, cu amare lacrimi, Ca să topească lanțul Geloziei; nici dacă Enitharmon ar muri, Nici dacă Los s-ar Mistui, nu s-ar putea vreodată să se topească lanțul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l trag de-a sila-afară din adînc, Lanțul de iad nu ar putea din rădăcini să-l smulgă, fiindcă prins-a rădăcini În stîncă cea de fier și sub Pămînt pînă la Centru Creascut-a lanț, Centrul în jur înfășurîndu-l142; și mădularele Lui Orc le străbătu cu fibre și se făcu una cu el, viu Lanț 170 Ținut de-a Demonului viața. Groază și Deznădejde, Chin și Turbare Învăluie Părinții în reci nori cînd urlete scoțînd se-apleacă-asupra Groaznicului prunc, pîn' ce, pierzîndu-și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
e de miazăziua cea mai depărtata, 185 Urizen tremurắ acolo unde zăcea-întins cînd auzit-a urlînd groază. Se zguduiră Stîncile, zăvoarele de Veci trase încoace și încolo fură rupte. Întins pe pietrele de gheață, ruinele tronului sau, Urizen cutremurîndu-se-auzi, tremurînd mădularele-i zguduiră strașnicele porți. Chinurile lui Urizen închis în hrubele adînci ale lui Urthona: 190 "Ah! cum să se supună regele Urizen ăstui sălaș întunecos? Ah! cum e asta? Cîndva sublimul tron mi-l întindeam pe înălțimi; Munții lui Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să-mi răspunzi tu, Femeie-ngrozitoare, învesmîntata în albastru, a cărei strașnica putere-atrăgătoare Totul într-o fîntînă-l duce la stîncă ta care atrage; 15 Sprinceana încruntîndu-ți șezi, stăpîna a acestor ape mari". Nu răspunse, ci brațele și le întinse și mădularele și le-aruncắ departe. "Sau vrei răspuns să îmi dai tu, Femeie, cea mai juna, înveșmîntată-n verde lucitor? Cu truda și cu luare-aminte împărți șiroiu-n patru. Regină-a ăstor înfricoșătoare rîuri, vorbeste și glasul lasă-mă să ți-l aud". 20
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
neant fără de capăt, căzînd, căzînd, căzînd, Intru Neantul de la Răsărit, lumea pustie-a lui Luváh. Îndurătorul veșnic, cel care vede toate, căderea i-o văzu, Si in neantul sumbru făcut-a sîn din lut; Cînd, istovit, el căzu mort, atuncea mădularele-i în sînul cel de tină164 se-odihniră; 160 Și cum sămînță cade din mină semănătorului, la fel căzu și Urizen, și moartea Puterile i le închise în uitare; apoi așa cum și sămînță încolțește Cu jale și durere, la fel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se-odihniră; 160 Și cum sămînță cade din mină semănătorului, la fel căzu și Urizen, și moartea Puterile i le închise în uitare; apoi așa cum și sămînță încolțește Cu jale și durere, la fel patul de țină îi re-nnoi mădularele. La început o slăbiciune de copil; vremuri trecură; adunắ putere, Dar tot ședea-n singurătate; apoi nălțîndu-se, în zbor se avîntắ 165 Nainte, desi căzînd, prin pustiirea nopții, sfîrșind în moarte Și-n altă înviere 165 spre suferință și grea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
somn dormea cum spirite nemuritoare dorm, trudit în tînguioasa-i Stare-ntunecată vrednica de plîns; apoi se înalță, privea și medita asupra Groaznicei călătorii, cu ochii cercetînd sfera următoare, desi îndepărtată foarte; Apoi țîșnea în Hăul nopții și ale sale îndrăznețe mădulare 185 Prin fulgere, tunete, cutremure și izbituri, focuri, puhoaie, Căderea-n jos i-o stăvileau, trudea-mpotriva viitorului, Creînd Vîrtejuri multe, fixînd multe Științe în adînc 169, Si de acolo cutezătoare mădularele și le-aruncă în vastul neștiut, Iute, iute
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
țîșnea în Hăul nopții și ale sale îndrăznețe mădulare 185 Prin fulgere, tunete, cutremure și izbituri, focuri, puhoaie, Căderea-n jos i-o stăvileau, trudea-mpotriva viitorului, Creînd Vîrtejuri multe, fixînd multe Științe în adînc 169, Si de acolo cutezătoare mădularele și le-aruncă în vastul neștiut, Iute, iute din Haos în haos, din neant în neant, nemăsurata cale170. 190 Fiindcă-atunci cînd ajungea-ntr-un loc unde-un Vîrtej lucrarea-și înceta, Nici jos, nici sus nu rămînea 171, atunci de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mă aplec în jos, capul plecîndu-mi-l jos în adînc, Totu-i în sus, pe orice cale-aș apuca-o; Însă atunci cînd Un Vîrtej, ce-n înălțimi ia naștere cu truda și tristețe și grijă 205 Și-osteneală, în toate mădularele-mi pornește, atuncea somnul la viață-mi readuce Spiritele istovite; trezindu-mă apoi totul e-n jos, spre orice cale Spiritele mi-aș întoarce, nici-un sfîrșit în totul nu găsesc, O, ce lume este-aici, nu se asemuiește cu-acele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
strînseră spre înăuntru, si pieriră. Nouă domnie cîștigînd peste toți Fiii săi și Fiicele sale, și peste Fiii și Fiicele lui Lúvah în oribilul Abis. Căci Urizen îi plînse, o egoistă plîngere, Pîna ce-o dalba pînză 175 recile-i mădulare le-acoperi din cap pînă-n picioare, 240 Par alb că neaua îl acoperi în plete-ngrozitoare că de fulgi Peste-ale sale mădulare revărsîndu-se; semeț el rătăcea plîngînd, În straiele bătrînei demnități, cu îndîrjire hotărît, Călătorind prin întuneric; și-oriîncotro ar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în oribilul Abis. Căci Urizen îi plînse, o egoistă plîngere, Pîna ce-o dalba pînză 175 recile-i mădulare le-acoperi din cap pînă-n picioare, 240 Par alb că neaua îl acoperi în plete-ngrozitoare că de fulgi Peste-ale sale mădulare revărsîndu-se; semeț el rătăcea plîngînd, În straiele bătrînei demnități, cu îndîrjire hotărît, Călătorind prin întuneric; și-oriîncotro ar fi călătorit o înspăimîntătoare Pînză Îi urma, ca Pînză de Paianjen, crepusculara, rece, 245 Toată vibrînd dintr-un Vîrtej în Altul, trasă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu rădăcini în muta deznădejde. 270 Răsăritul era Gol. Dar Tharmas talazurile-și învîrtea în ne-ncetate volburi, Gol, fără de cărări, bătut cu veșnice Zapezi și grindina de fier și ploaie Toate prin grotele de foc și aer și Pămînt, Căutînd Mădularele lui Enion, negăsind nimic decît a mării iarbă neagră 178 și-ngrozitoare țină: Zburînd de Urizen departe să nu îl mai hrănească, 275 De deasupra, dedesubt, din toate părțile din jur în vastu-adînc al nesfîrșirii, Să-i poată-nfometa pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vremurilor și grapa cea de aur191 cu greu drum își croiesc prin cîmpuri 15 De sînge închegat; sămînță cea nemuritoare pentru măcel este hrănita. Taurii lui Lúvah, foc respirînd, mugesc pe pajiști care ard În jurul groaznicului Orc, a' cărui crunte mădulare azvîrlă roșu fum și foc, De care Urizen nu se apropié, ci se-așeză pe-o stîncă Și cărțile își rîndui în juru-i, cu Pizma și tristețe gîndindu-se la Orc. 20 Urlînd și hăcuindu-și peșterile-ntunecate zăcea cumplitul Demon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de apă se culcă și se-ascund în cele mai adînci străfunduri, 25 Apoi buznind din capu-i răvășit, cu-ngrozitoare fete și păru-n vîlvătăi, Înaripatele lui fiice trec legănîndu-se în goană peste-oceanul negru vast. Los simți Pizma-n mădularele-i aidoma unui copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în Pizma ședea în tristă cugetare cufundat și-acoperit cu nea, Cartea-i de fier193 ținînd-o pe genunchi, scrise grozavnicele litere 30 În vreme ce zăpezile-i cădeau și vijeliile-i vuiau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
precum o stîncă 50 De suferințe vii, oribilul tău pat arzînd scînteietor cu ne-ncetate focuri Sub tine și în jur. Deasupra, un torent de foc acuma ropotește, Turnat în globuri și în icuri aidoma unor săgeți ce-ți sfîșie însîngerate mădularele. Și-acuma din nisipuri arzătoare un stîlp vîrtejitor, ca să te copleșească, Iti moaie rănile în săruri de infern și în amărăciune. 55 Și-acum o stîncă se ivește pe-ntinsu-acestui iaz de foc Ca să te poarte jos sub valuri în deznădejde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
te poarte jos sub valuri în deznădejde înăbușitoare. Milă pentru tine-îndemnatu-m-a să-mi curm întunecatul, lung repaos, Si ție să m-arăt în chip de-nțelepciune. Și totuși rîzi de toate-aceste chipuri, si de acest sălaș oribil; 60 Și totuși mădularele-ți departe-azvîrlă focurile-acestea care asupră-ți se re-ntorc Cînd te-odihnești, turnînd mînie pe mînie, hrănindu-te Cu viziuni de dulce fericire ce nu se-asemuiește cu acest plai ce arde. Cu siguranta te-mbăiezi în rîuri de-ncîntare, pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tatălui, Orc deopotrivă deveni 480 Că Los, tata al fraților săi, si se înveseli în sumbrul iaz, Desi încătușat cu lanțuri ale Geloziei și-n șolzi de-aramă și de fier221. Los însă îi iubea și refuzắ să le Jertfească mădularele de prunc, Și-ale lui Enitharmon zîmbete și lacrimi biruiră asupra voii de-a se apăra. Ci mai degrab' ales-au să înfrunte Moartea Veșnică, decît să-și nimicească 485 Rodul Grijii și al Indurării lor. Năluca lui Urthona fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deosebite, Ziua pentru război, iar noaptea pentru tainica religie în capiștea să. [Urizen îi dădu nume...] 40 Los mărețul boi și-l înaltă: picioarele-i statura pe Pămînt. Deasupra Lunii mînioasa-i frunte, de negre tunete bubuitoare-mpresurată, Și ale sale dezgolite mădulare lucind peste albastrul cer întunecat, genunchii săi În nori că sîngele-mbăiați, pîntecele-i în focuri de război acolo unde sulițe Și săbii fac prăpăd, acolo unde Acvilele plîng și rîd Hoitarii Vulturi, agrăind: 45 "Acum noaptea Măcelului se-aprópie, acuma carnea Regilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîini se nalta, urieșeștii umeri se arătă Acestfel Orc rostogolit-a-n jur nourii săi230 peste Străfundurile-ntunecatului Urthona, Știind că artele lui Urizen erau dragostea Blîndă și-Îndurarea 135 Și că prin aste arte chipul cel de șarpe din mădularele-i curgea 231 Tăcut precum iubirea deznădăjduita și ca si gelozia de puternic, Gelos că ea era Vala, care acum ajuns-a desfrînata lui Urizen Și Desfrînata lui Los și înșelată desfrînată-a Regilor Pămîntului, Sufletul lui era în două sfîșiat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Trist ostenind pentru un dram de pîine, 185 Neștiutori să vadă o fărîma și-n sinea lor să creadă că e Totul, Si demonstrație să-i spună, în fața simplei legi a vieții, orbi. "Acum, acum huiește Bătălia în jurul gíngașelor tale mădulare, O Vala! Zîmbește-acum printre-ale tale-amare lacrimi, acum arată-ți toată frumusețea. Nu-i dulce rană paloșului și-ncîntător osul sfărmat? 190 Acuma vei surîde printre cei uciși cînd cei răniți în cîmpuri gem? Ridică-ți ochii-albaștri, Vala, și-ți pune-ai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
auzim în ascuțite trîmbiți cînd Dimineață re-nnoi-va sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o sfărîmắ, si chipul lui cel omenesc fu mistuit în focurile sale Amestecate cu ale ei îndurerate mădulare împrăștiate prin Abis. În toată Lupta ea se veseli, Dorința fiindu-i Împlinită și vărsînd lacrimi de durere. Din Orc nimic nu mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîștige-un loc peste Mărețul Dúșman, rodul copacului de taină 75 Cel frămîntat în albia de plămădit a lui Uvith 243. Orc hrană încă-o devora Turbat de-nfometare. Ucigătoarea hrană încă, în aur și în pietre scumpe, Curgea 244 în jurul groaznicelor mădulare, alcătuirea-i omenească Întinzînd-o-n lung Că pe un șarpe, În vreme ce femeia-Întunecoasă, în tristă cugetare cufundata, Hrana i-o drămuia seară și dimineața în cupe și în coșnițe de fier. 80 Cu lacrimi de durere ea ne-ncetat hrană lui Orc o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]