7,749 matches
-
dimineața e răscolită de furie și erotism,// dans ritual răscolit de spaimă,// spiritul lui e suplu, musculos și bronzat,/ inima ei - hașurată cu viață” (Dimineață răscolită). Deoarece Clara Mărgineanu se află în raport cu existența într-un conflict deschis. Din propriile-i mărturisiri nereținute aflăm de o rană a copilăriei încă nevindecată, provocată de faptul că părinții s-au întîlnit doar pentru a o „concepe”, după care a fost „aruncată în lume și lăsată acolo” (ibidem). Tatăl s-a văzut „alungat”, iar mama
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
incași și extrem orientali, iar în vîrf, deasupra, unindu-le înțelesurile ascunse, greu de descifrat, crucea de la capătul Golgotei; sau, poate, e cuptorul alchimiștilor, des invocat în cărțile anterioare, unde se amestecă toate acestea, ard pentru a restitui esența, „aurul“ mărturisirii lui Iisus. Ziggurat sau Athanor, poezia lui Horia Zilieru condensează începuturile și sfîrșiturile figurilor mitice pentru a releva ceea ce s-a numit Spiritus mundi care, în viziunea poetului e Mîntuitorul: „Tu cea mai tristă singură și bună/ tu candelă de
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
pe alocuri devenise mai complicat, cu o cenzură mult mai atentă, totuși, marile înfruntări, literare și politice, subterane, avuseseră loc în anii ‘60. Cu adevărat revelator devine rolul jucat de poezia dimoviană în evoluția literară a generației ’80 odată cu o mărturisire a lui Mircea Cărtărescu, apărută în volumul Frumoasele străine din 2010. E un portret al lui Dimov și totodată o relatare a unei mari întâlniri literare, una de-a dreptul antologică, motiv pentru care și redau un citat destul de amplu
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
cartea, m-a copleșit dorința de nebiruit de a trăi în paradisul acela necunoscut”, mărturisește autorul în primul volum al memoriilor sale -, care avea să se transforme neîntârziat în vocație nestăvilită, în pasiune obsedantă, ajungând să scrie, după propria-i mărturisire, „din pura plăcere de a povesti, care este, poate, starea omenească cea mai asemănătoare cu levitația”, și, în altă ocazie, să se minuneze: „Cât de nesățios și mistuitor e viciul scrisului!”, căci „Tot ce mă interesează mai mult pe lumea
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
căci el nu și-ar fi falsificat opinia pentru nici un motiv: politețea îl determina să o exprime în forme delicate, care puteau înșela pe naivi, dar niciodată din interes, de nici un fel. Că era așa confirmă, dacă mai era nevoie, mărturisirea criticului de artă Teodor Enescu, coleg de lot cu Dinu Pillat, în procesul din 1960, despre ultimul cuvânt al celui care tocmai își auzise condamnarea la 25 de ani de muncă silnică, spus cu ”vocea împuținată și șubrezită”, dar care
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
a fost judecată de împilare”, aluzie transparentă la ocuparea țării sale timp de 123 ani de cele trei imperii vecine: rus, austriac și prusac, pentru a se ajunge ca, prin luptă, libertatea să devină mai puternică decât moartea. Înainte de toate mărturisirea credinței Fără a fi didactic, poetul desprinde în Liturghia istoriei valențele demnităț ii și ale încrederii din cuvântul Domnului, împărtășindu-le celor mulți, tocmai pentru a participa cu ei la Euharistia popoarelor, depășind, în primul rând, ura; trecutul poate fi
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
că aceasta reprezintă „răspunsul Franței la dragostea mea necondiționată pentru limba sa, pentru Franța, pentru oamenii săi, pentru instituțiile sale”. Scriitoarea a menționat că pentru formația sa literară „Franța are aceeași importanță ca și România. Fac pentru prima dată această mărturisire, dar acesta este adevărul. Autorii francezi au contat pentru dezvoltarea mea literară la fel ca autorii români. Poate câteodată mai mult”. Gabriela Adameșteanu a enumerat între autorii ei de căpătâi pe Proust, Flaubert, Balzac, mărturisind că a început să scrie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2644_a_3969]
-
cititori că am fost, sunt și voi fi întotdeauna fascinat de locurile sălbatice ale planetei, mai izolate și evident, mai puțin cunoscute. Deci, cum să refuz rugămintea prietenului meu din Chicago, proprietarul companiei Sigma Biomedics? Și pentru că sunt pus pe mărturisiri, să vă mai fac una: Mă consider extrem de norocos că pot face călătorii costisitoare, prin locuri pitorești exotice și că mai sunt și plătit să le fac... Nu-i așa că destinul (pe care ni-l facem pe jumătate singuri) m-
Panaca via Las Vegas, prinderea purceluşului uns şi altele…. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_401]
-
rare cazuri (N. Steinhardt și Daniel Turcea sînt excepțiile), felul cum vor fi trecut scriitorii în haina monahală sau preoțească, aventura spirituală care va fi produs reconversia existenței. Apariția recentă a unei foarte inspirate cărți semnate de Grigore Ilisei, Credințe, mărturisiri, învățăminte. Interviuri și dialoguri (Editura Nicodim Caligraful, 2013), dă seama despre o asemenea experiență trăită de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, trecută în rîndul maicilor de la Mănăstirea Văratec, cu numele Benedicta. Bibliografia impresionantă - Ion Creangă, Mihai Eminescu (1963), Surorile Bronte (1967), Sofocle și
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
Sacoșa din plastic, primită de Grigore Ilisei de la Elena Docsănescu, unde „se înghesuiau“ ziare și reviste din perioada 1970 - 2005 este papirosfera care ivește ceea ce s-ar putea numi, schimbînd puțin o sintagmă celebră, Zoe Dumitrescu- Bușulenga „par elle-même“. Credințe, mărturisiri, învățăminte dă seama, însă, și despre felul cum se va fi produs reconversia spirituală și existențială; ultimele două capitole ale admirabilei cărți alcătuite de Grigore Ilisei, Smerenii și Mărturisiri testamentare, nu dezvăluie Epifania care nici nu poate fi descrisă, ci
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
schimbînd puțin o sintagmă celebră, Zoe Dumitrescu- Bușulenga „par elle-même“. Credințe, mărturisiri, învățăminte dă seama, însă, și despre felul cum se va fi produs reconversia spirituală și existențială; ultimele două capitole ale admirabilei cărți alcătuite de Grigore Ilisei, Smerenii și Mărturisiri testamentare, nu dezvăluie Epifania care nici nu poate fi descrisă, ci simpla experiență trăită în smerenie de academicianul Zoe Dumitrescu- Bușulenga înainte de a deveni Maica Benedicta; „Nu oricine și oricum se poate întîlni cu Dumnezeu. Calea spre El este rugăciunea
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
59 de ani). Până târziu, jurnalele intime vor ocoli aceste lucruri. Și nu numai la noi. Dacă mă gândesc, de exemplu, la acelea ale lui Livius Ciocârlie sau Radu Petrescu, nu mi le închipui în stare să lase să transpară mărturisiri atât de impudice). Modern, Montaigne este, mai întâi, prin această sinceritate cu care își dezvăluie personalitatea. El este, de altfel, cel dintâi preocupat de individul uman și de identitatea lui. Îi place să se analizeze. Experiențele personale sau intime nu
Montaigne by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2591_a_3916]
-
dintre tată și fiu se distruge complet, cei doi schimbându-și complet rolurile: Roy e adultul responsabil, capabil, până la un punct, să gestioneze comportamentul irațional al unui anti-tată care noapte de noapte plânge și bolborosește frânturi dintr-un soi de mărturisire vinovată (a absenței în viața fiului, a infidelităților, a frustrării sexuale ș.a.). Nici măcar în mijlocul unei naturi virgine, simbolizând începutul, fragilul, nevroticul Jim nu se poate împăca pe deplin cu trecutul, incapabil să înceapă o nouă relație cu fiul său și
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
Elena Badea " Ar fi a opta minune a lumii" a fost replica arhiepiscopului Sucevei, IPS Pimen, către oaspetele său, vicepremierul Liviu Dragnea, la mărturisirea că Executivul a adoptat o legislație prin care se încearcă stoparea agresării pădurii. Aflat, joi, în vizită la mănăstirea Dragomirna, vicepemierul Liviu Dragnea s-a întâlnit cu arhiepiscopul Sucevei, IPS Pimen, care i-a spus că bisericile și mănăstirile din
Arhiepiscopul Sucevei către Dragnea: Ar fi a opta minune a lumii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25941_a_27266]
-
am primit? Din ambiție? N-am avut-o și de altfel nu vedeam cu ce m-aș fi putut înălța. În vederea unui profit? Nu eram făcut să-mi exploatez poziția; dimpotrivă ea a dăunat tot timpul intereselor mele.“ (p. 355) Mărturisire precistă de spirit viclean. Scris în franceză, idiom a cărui eleganță împrumută frazelor o tentă unsă, de sintaxă legănată, textul place la lectură, cu atît mai mult cu cît traducătoarea Georgeta Filitti găsește corespondențe cu miez calofil, cum se întîmplă
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
Ion Horea își asumă propria dramă raportându-se la modelul absolut al dramatismului (nu numai al dramaturgiei, deci). Discursul său, aici ca și mai jos, e acela al unui Hamlet înțelepțit. Ezitarea sa dilatorie are în vedere nu revanșa, ci mărturisirea. Chiar și când referința pare să fie alta (dar tot din regimul „superlativelor”), această formă de înstrăinare a suferinței rămâne constantă. Iată-l pe Eminescu, citat în finalul cu un faimos incipit al său: „Nu duci nimic. Ce lași, e-
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
plină de energie și expresivitate cu procuratura prejudecăților și stereotipurilor naționaliste. Memoria, adevărul și compasiunea alcătuiesc un amalgam plin de gravitate și noblețe, menit să aducă prozei actuale din România un grăunte de raționalitate într-un peisaj dominat de subiectivitatea mărturisirii și de prea-plinul-de-sine al talentelor naturale —, dar nimic mai mult de-atât. Faptul că nimeni nu mi-a cerut părerea despre Cartea Anului a fost, așadar, o binecuvântare: am putut să mă bucur liniștit de calitatea bucatelor, fără să-mi
Trei cărți. Adică trei prieteni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2744_a_4069]
-
Mircea Anghelescu Îmi amintesc destul de bine ce primire a avut volumul de Mărturisiri literare în care Iordan Datcu - cunoscut folclorist și editor, unul dintre veteranii vechii Edituri Minerva - a adunat seria de confesiuni publice pe care un număr de scriitori le-au făcut în anii 1932- 1933, la invitația profesorului D.Caracostea, în
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
textele a 16 autori, inclusiv cei excluși în 1971, cei mai mulți fiind scriitori reprezentativi ai momentului: Arghezi, Rebreanu, Goga, Agârbiceanu, Galaction ș.a., precedate de Câteva lămuriri ale organizatorului, profesorul Caracostea. N-au fost regăsite și n-au putut fi deci incluse mărturisirile lui Sadoveanu și Bacovia; au fost incluse însă recenziile de atunci, mărturia lui Cezar Petrescu, pe care am găsit-o în fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei, o notă despre ravagiile cenzurii în textul primei ediții etc. Adunarea mărturiilor despre
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
și-a dat seama că, „dacă vreau să realizez ceva, trebuie să nimicesc în prealabil, în sufletul meu și în mintea mea, tot ce mi-au imprimat atâția ani de mediu străin...” Mai interesează oare, pe cititorul de astăzi, aceste mărturisiri? Dacă ne uităm la cantitatea de volume memorialistice și documentare pe care le publică editurile, mai ales în ultimii ani, reeditări ale unor texte demult publicate (Panu, Iacob Negruzzi, Radu Rosetti) sau noutăți aflate la prima ediție (mai ales corespondență
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
texte sau nepotrivirile orbitoare. Într-un singur loc din cea mai recentă carte, și drumul. Prozatori contemporani, Irina Petraș semnalează hotărâtă ceva ce nu-i place. Semn că cititorul chiar trebuie neapărat să țină seamă de avertizare. Si are dreptate: „Mărturisirile prea amănunțite legate de suferințe ale trupului ori ale inimii - dacă nu au discreția albă, înaltă și seninătatea reflexivă a cărților blecheriene, de pildă, îmi repugnă. Violența lor patetică, trufașă, pretinzând atenție exclusivă și regim preferențial în numele dezgolirii fără rest
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
în ciuda limpezimii permanente a minții, n-au produs niciun rând care să merite cea mai vagă atenție. Neajunsul demersurilor teoretizante e că se bazează prea mult pe două surse de informație, una mai subiectivă decât alta: mărturia contemporanilor sau propria mărturisire (în memorii, jurnale, corespondențe) a celor implicați. Or, atunci când intervine elementul subiectiv judecățile de valoare trebuie privite cu mefiență. Dar asta nu înseamnă că nu s-ar găsi motivații fascinante în decizia ori obiceiul scriitorilor — ca și al oricăror altor
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
Răzvan Voncu, o atestă și precedenta lui carte (din 2012). Ca și acolo, și în cazul de față eticheta se dovedește însă prea îngustă: ea nu explică metodologic apelul continuu (chiar dacă uneori doar în surdină) la estetic. Dacă în Labirintul mărturisirii Voncu sonda potențialul confesiv al primilor noștri scriptori pentru a institui un principiu convingător de reevaluare literară, în Istoria... de acum el își dublează exigențele. Pe de-o parte, în ceea ce privește selecția autorilor discutați (care e, de la un punct încolo, foarte
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
stilistic, strâns cu o mână de fier într-o mănușă de catifea, un stil exprimat în cuvinte alese cu multă grijă, sobre, care nu fac decât să adâncească și mai mult dimensiunea filosofică dublată de analiza unei metafore existențiale, o mărturisire a unei concepții despre ideea fundamentală a vieții, a trecerii timpului, exprimată în termeni clari și fără echivoc. E de ajuns să decodifici textul care apoi se deschide, se descifrează de la sine. Cartea aceasta este nostalgia unei existențe revăzute și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
pe care l-a și prefațat, iar în 2015 cu lucrarea “Radu Stanca. Profil spiritual”, îngrijită în colaborare cu Marin Diaconu. La finele acestui an, periplul va continua la Deva, Sibiu și Bistrița. Surpriza pe care ne-a produs-o mărturisirea scriitoarei este faptul că înaintea acestui tur prin citadele de cultură ale țării, recentele volume ale Domniei Sale au fost cunoscute în mari centre ale diasporei române din America, de la Denver-Colorado, Cleveland-Ohio și Troy-Michigan, în S.U.A, și până la Montreal
UN PERIPLU LITERAR TRANSATLANTIC CU LUCIAN BLAGA ȘI RADU STANCA ÎN POSTERITATE [Corola-blog/BlogPost/92652_a_93944]