1,021 matches
-
își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac, pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau covoare ce trebuiau duse, pe urmă, la piuă. Își ținea mărunțișul pentru biserică, singurii ei bani, între "valurile" de pânză din lavița veche, aflată în tindă, și, mai târziu, la sfârșitul vacanțelor, o vedeam cum pândea să iasă tata, cu treburi, prin curte. Atunci, mă lua de mână, mă trăgea spre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de pânză din lavița veche, aflată în tindă, și, mai târziu, la sfârșitul vacanțelor, o vedeam cum pândea să iasă tata, cu treburi, prin curte. Atunci, mă lua de mână, mă trăgea spre laviță și îmi punea repede în palmă mărunțișul economisit din ofrandele ce se cuveneau bisericii. Totul fără o vorbă. Avea grijă numai să nu afle tata care, la rândul lui, îmi dădea o sumă, aceea oficială. În orice caz, Thomas d'Aquino se înșela zicînd: "Mă tem de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice celelalte obiecte, Cinthia Începu iar să tușească și Bobby spuse că mama n-avea niciodată bani În poșetă. Vilma se căută prin buzunarele șorțului și spuse că nici ea nu avea mărunțiș, Bobby nu vru să-i Împrumute și pînă la urmă Carlos plăti biletul, Înjurîndu-l de mamă pe individul de la parcare, numai din ochi desigur, căci erau de față doamna și copiii. Bineînțeles, cînd a trebuit să dea jos bagajele, Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o, dragă, În Paris Match și regreta din tot sufletul că tatăl ei nu era atît de bogat și atît de prezentabil. CÎnd ajunse la una din băncile din fund, Carlos Îi Întinse cîteva monezi mari și o mulțime de mărunțiș, care bineînțeles zornăia Îngrozitor, i-au dat și multe monedei murdare, din fericire le puneau direct În coșuleț, fără să-i atingă manșeta imaculată a cămășii. O femeie a trebuit să-și lase copilul Înfășat pe bancă, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adu un polițist. — Există unele bănuieli, stărui Celso, făcînd Încă un pas Înainte. Tocmai de asta; vine un polițist și lămurește totul; spune-i comisarului că furtul a avut loc acasă la mine... — Spune-i că e vorba de niște mărunțiș, interveni rotofeiul Romero, cu paharul În mînă și tăvălindu-se de rîs. Juan Lucas aprecie gluma criticului de corride, Susan la fel, dar lui Celso nu-i plăcu de loc și era gata să facă Încă un pas Înainte... Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din sudul Californiei, îl sunase ca să-l felicite în ziua când împlinea cincizeci și șase de ani. Oricâtă stânjeneală ar fi fost între ei, Jessica respecta întotdeauna uzanțele. Se întorcea în est pentru trei-patru zile de fiecare Crăciun. Le trimitea mărunțișuri de zilele mamei și tatălui - filme și muzică, încercări deșarte de a-și iniția părinții în cultura populară. Își amintea chiar și de aniversarea căsătoriei lor, un lucru pe care nici un copil care se respectă nu-l face. Și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea - exact ce nu putea suporta. — Dar unde te duci? Toate lucrurile tale sunt depozitate. Tocmai ți-ai vândut casa. Ea spuse ceea ce repetase săptămâni întregi în minte. —Daniel, cedez nervos. Nu mai pot să fac chestia asta. La fiecare mărunțiș cu care încerc să-l ajut îl rănesc în trei feluri diferite. Prezența mea îl face să se simtă și mai rău. Vrea să mă vadă plecată. Sunt falită și bolnavă și te încurc, sunt amețită și n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la o masă din colț, în fața unui bărbat care nu era în nici un caz Daniel Riegel. Bărbatul ăsta, care purta o cravată verde-albăstruie și un costum gri închis, părea genul care ar fi putut să-l cumpere pe ecologist cu mărunțișul care-i căzuse din buzunar în căptușeala hainei. Cei doi se țineau de mână peste masa așezată pentru micul dejun. Weber se dădu înapoi, se întoarse și merse mai departe. Poate că-l văzuse. Se întoarse și o luă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scrie un om într-o viață ? Nu foarte multe, nu-i așa ? Cititul iese din discuție, pentru citit am găsit întotdeauna timp mai mult decât suficient. Totodată, îmi dau seama că asemenea convingeri, din care rezultă că viața cu toate mărunțișurile și banalitățile ei ar trebui totuși să prevaleze în fața oricărei pasiuni interioare, vin și din copilăria petrecută la țară, de care mă bucur că am avut parte. Unde aveam la dispoziție curtea și îmi plăcea, normal, să stau mai mut
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
a trecut prin minte să le folosim pentru asemenea nevoi; iar dacă o dată sau de două ori am vârât câte o monedă în cutia unui telefon sau a unui cântar public și ne-am ales cu câte o poală de mărunțiș, acesta a constituit pentru noi un joc : am văzut că se poate și, fără să ne mirăm sau să repetăm, am lăsat să se poată. 10. Totul se desfășura după legile unei ciudate nepăsări-active; datorită ei, cele mai neînsemnate gesturi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
străin. Eleonor dispăruse, nu o mai vedea nicăieri și, ca să o cheme, își pipăi din nou buzunarul, căutând bani. Trebuiau să mănânce și ea, și el, dar ce ar fi putut să îi cumpere ca s-o ademenească? În timp ce căuta mărunțiș, se împiedică de o tavă sau de o cutie cu roți, din care o jumătate de om, cu picioarele retezate din șold, îi vorbi: 1. Doamna Soarelui, reprezentare tradițională a unei femei cu chipul înconjurat de petale; motiv curent, pictat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Râsul cu ochi subțiați și lucioși îl făcea să pară dintr-o dată foarte tânăr. ― Spuneți-mi, cum ați ascunde un cadavru într-o locuință ce urmează să fie percheziționată de Miliție? ― A recurs bănuiesc la chimie, opină Stanley zornăindu-și mărunțișul din buzunar. Am avut un caz asemănător la Copenhaga în '57. ― Doamna Melania Lupu nu este ceea ce aș numi eu o tehniciană. Preferă soluții mai casnice. În speță, a îngropat ambele victime o dată. Stanley se opri. ― Adică?! ― I-a băgat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
amestecă în farfurioara de lapte. Motanul se strâmbă. ― Ești un mincinos, Mirciulică! Nu are nici un gust. Hai, mănâncă tot, ai încredere în prietena ta. Așteptă cu răbdare până linse ultima picătură apoi îl înfășură într-un șal gros. Așternu peste mărunțișurile din poșetă o pungă de plastic și-l băgă înăuntru. Cotoiul o privea cu ochi de sticlă. ― A fost o idee admirabilă, fetițo, că nu i-ai dat nimic de mâncare astăzi. Din fericire, stă bine cu rinichii. N-o să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile. Săltă capul bătrânei plimbîndu-i în jurul nărilor flaconul, apoi îi fricționă tâmplele. Odaia se umpluse de o aromă pătrunzătoare și iute. Într-un târziu, pleoapele Melaniei Lupu fluturară ușor. Deschise ochii privind încețoșat. Florence izbucni din nou în plâns. ― Draga mea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în fonduri, însă pentru o ocazie ca aceasta merită să umbli la pușculiță. Ia să vedem ce economii ai! Scoase o cutie veche de bomboane din scrin și cu gesturi furișe, străduindu-se să nu facă zgomot, începu să numere mărunțișul. Când se întoarse la minister, maiorul găsi lista întocmită de Azimioară pe birou. Erau trecute acolo vreo 15 nume cu adresele respective, ocupația și locul de muncă. Neamuri de-ale cârnului răzlețite prin toată țara, vreo trei colegi de școală
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
drept o glumă foarte proastă. Maiorul o examină cu un zâmbet. Îi făcea din nou plăcere s-o urmărească captivat. O personalitate fascinantă, plină de farmec, cu o rară capacitate de a fi fericită, de a găsi bucurie în orice mărunțiș." Da, recapitulă un gând mai vechi, apetituri și grații de fetiță altoite pe o minte de gangster." ― Îi așteptați și pe soții Miga? ― Nu. Ei înțeleg cel mai puțin prietenia mea cu Mirciulică și n-aș fi avut curajul să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
M-a luat cu el la biserică și m-a pus să vând lumânări, gîndindu-se, probabil, că atmosfera cucernică va face să tacă în mine păcatele străzii. Dar după ce m-a prins de câteva ori că șterpelisem o parte din mărunțiș, m-a alungat fără să ia în seamă că făcusem asta nu din lipsă de respect pentru locul unde mă aflam, ci pentru micile mele nevoi, între care dulciurile jucau un rol important. În zadar l-a rugat tata să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stil, fără bani și în cele din urmă și fără admiratoare. Ele au plecat ultimele. În clipa când au văzut că nu mai era nimic de jumulit, s-au uitat de sus la Domnul Andrei și i-au aruncat niște mărunțiș. "Na, să nu crapi". Și duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lame. 28 ianuarie Un prieten mă întreabă: "De ce nu faci, totuși, nimic?" Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: Fiindcă sânt slab și nu-mi place scandalul". 20 ianuarie Nu mă tentează (încă) să număr mărunțișul. Asta e bine. 21 ianuarie Ninge încruntat. Viscolește. Simt frigul la spate, de la fereastră. Trebuie să mă duc să-mi fac analizele. 22 ianuarie La spital, pe ușa WC-ului, era următoarea precizare afișată: "Pentru cadre medicale și femei". 25
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru mine. Cred că i-a fost frică să mă pedepsească. Mă socotea, probabil, nebun și s-a temut de răzbunarea mea; am înțeles din felul cum s-a uitat la mine, întocmai ca țârcovnicul care m-a prins șterpelind mărunțiș de la lumânări. Am jucat astfel în mod serios comedia ridicolă a unui eretic înainte de a ști ce este, de fapt, o credință. Nu vedeam decât fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fundul în sus, mai mulți medici decât bolnavi. Merge repede, hai ? Are dreptate părintele, o merităm". A doua zi Tarrou venise din nou fără să anunțe. Dacă e să te iei după carnetele lui, bătrânul astmatic, de meserie negustor de mărunțișuri, considerase la cincizeci de ani că muncise destul. Se culcase și de atunci nu se mai sculase. Astmul lui se împăcase totuși cu statul în picioare. O mică rentă îl dusese până la cei șaptezeci și cinci de ani pe care îi purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
interesat aparent decât de Cottard. Seara, la Rieux, unde se instalase până la urmă, de când hotelul fusese transformat în casă de carantină, abia dacă îl asculta pe Grand sau pe doctor când aceștia anunțau rezultatele. El readucea imediat conversația asupra micilor mărunțișuri ale vieții oraneze care îl preocupau în general. Cât despre Castel, în ziua în care a venit să-l anunțe pe doctor că serul era gata și după ce hotărâseră să facă prima încercare asupra băiețelului domnului Othon, pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
colorat și sticle cu apă „Garantat din râul Iordan“. Numai prostii, cumpărătorii fiind cu siguranță pelerinii creștini. Într-o zi, își zise Mahmud, vom avea gunoaie din astea la vânzare și în Bagdad: „Garantat din grădinile Babilonului“. Și magazinele de mărunțișuri din Irak vor face același lucru pe care îl fac și aici, vor servi drept fațadă pentru afacerile cu antichități. —Mahmud! Ce plăcere! Se întoarse și-l văzu pe Naasri senior afișând un zâmbet fioros. Mahmud, care se pricepea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vezi colecția Naasri. Lăsă lupa să cadă, prinzând-o în palmă. Fără să se grăbească, Nawaf începu să descuie o ușă aflată în spatele tejghelei, care dădea, presupunea Mahmud, spre un depozit. Toți marii contrabandiști lucrau așa: în față se vindeau mărunțișuri, adevărata afacere fiind ascunsă în spate. Își strânse în grabă colecția și se ridică. Merseră în șir indian prin camera dosnică în care se găseau niște cutii de carton și două suluri uriașe de bandă adezivă. Acolo era, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zice: „Da, doamna, da, doamna. S’t cuminte.“ Și ți-ai rupe fundu’ căzân’ cân’ ștergi prafu’ de p-o lustră și cân’ altă curvă de pretenă de-a ei vine să vadă prețurile și Lee-ncepe să-ț’ arunce niște mărunțiș la picioare, îți zice: „Uite ce, băiete, mie nu-mi place ce to’ faci acolo. Dă banii ’napoi, până nu chem poliția“. Ăău! — A zis doamna aia că cheamă poliția dacă-i faci necazuri? — Cu asta m-a prins. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]