9,417 matches
-
mă atrag într-o mult mai mare măsură, adică, la un capăt, construcția abstractă a unor forme foarte solide și foarte complexe, iar la celălalt construcția minimală a detaliilor - o culoare, un obiect, un cer, o insectă, toată această muncă măruntă, făcută cu lupa, de auscultare a realului; iar la cealaltă extremitate, cum spuneam, acele mari construcții, acel soi de structuri pe care romanul le poate impune realității, care, ea, nu e construită într-un chip atât de stabil și de
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
de la Armani? Igiena aceasta personală n-ar avea nici un rost, de vreme ce-am umbla printre mormane de gunoaie și-am fi călcați în picioare de hoardele de guzgani. Nu mă iluzionez că articolele mele ar avea un cât de mărunt impact - nici măcar la nivelul păturii intelectuale și artistice. Nu mă chinuie nici fantasma de moralist cățărat pe butoi și clamând adevăruri ultime. Scriu ceea ce scriu strict pentru a-mi păstra propria sănătatea mintală. Scriu dintr-un efort disperat de a
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
artistică. E drept că Internetul amenință să ia locul bibliotecilor, că în locul cărților ne chinuim să citim pe ecranul unui calculator. E drept că telefonia mobilă invadează ultimele teritorii ale spațiului privat, substituind puțina liniște care mai rămăsese cu pălăvrăgeli mărunte. Dar și mai grav este că literatura și arta modernă (ori postmodernă) sînt reflexe ale unei creații decăzute, dacă o putem numi așa. Odată cu secularizarea artei (pentru care Steiner îi găsește responsabili tot pe oamenii de știință, mai precis pe
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
a crezut de cuviință să scrie, sub semnătură, vreun articol despre cele petrecute. În schimb, cotidianele au înregistrat aceste alegeri ca pe un scandal. Dar nu ca pe unul foarte important, ci, undeva, în zona violurilor comune și a hoțiilor mărunte. De mai mulți ani Uniunea Scriitorilor nu mai e o instituție respectabilă pentru presa cotidiană. Aici se petrec scandaluri de tot felul. Aici scriitorii se bălăcăresc, iar presa cotidiană îi citează cu voluptate, parcă pentru a dovedi cuiva că Uniunea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
Contemporan cu Tolstoi și Dostoievski, Balzac s-a bucurat în schimb de oarecare atenție din partea însărcinatului cu afaceri al Rusiei la Paris, P.D. Kisselev (rudă probabil cu marele dregător rus al cărui nume se leagă de Țara Românească.) Oricît de mărunt ar fi fost - în secolele 18 și începuturile lui 19 - rolul scriitorului, în general, al reporterului călător, cronicar, sau autor de însemnări, ca marchizul de Custine ce făcuse praf Rusia la întoarcerea din voiajul istoric, egalat doar de "Întoarcerea din
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
împroșca cu scuipat când vorbea; și vorbea continuu, ca și străbunicul său din mileniul trecut, un critic literar pișcător ca un țânțar, de la care moștenise "gura spurcată" și o întreagă zestre de istorie literară de culise: adevărată enciclopedie de cazuri mărunte, cancanuri, scandaluri de presă, bârfe ordinare din lumea teatrală, intrigi machiavelice, epigrame și vorbe de duh ale scriitorilor etc. [...] Grecotei de formație filosofică aproximativă, vestit însă ca "demolator de sisteme", Xantuz era, într-un fel, replica sa rapetisată: un țâr
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
deci în afara durerilor lumii, și a apăra cu îndîrjire cetăți pe care nu le mai revendică nimeni sau teritorii de multă vreme abandonate, mi se pare destul de trist. Principala noastră infirmitate: absența tragicului, apoi suficiența, complexul inegalabilității, al superiorității, bășcălia măruntă, reluarea unor tendințe sau curente eșuate demult, contemplarea primitivă, exacerbarea simțurilor, inapetența pentru întrebările esențiale ale omului și toate cele ce decurg de aici spun foarte multe despre un mod de a înțelege și practica literatura. Nu mă îndoiesc că
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
doi ani... "Ei, și", făcea Brummer, curios. Atunci i-am zis ofițerului mai în vîrstă, al cărui nume începe cu O, că încă de copil visam să ajung un mare spion mondial, ca Sorge (domnul Grijă); și nu așa, unul mărunt, ci unul, care "să informez Globul", ca Sorge sau ca Balzac; și că, altfel, nu, nu mă interesează - le răspunsesem politicos. Brummer mă privise drept în ochi; apoi spusese încet punîndu-mi o palmă pe genunchi: "Ai spus bine... f. bine
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
el însuși ca-ntr-un prizonierat familiar, în care se complace. Nu există accente tragice, tonul interior nu pare a fi rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare, sau ordonatoare: "un ins mărunt cît palma, puțin chel, puțin sașiu/ și cu barba albă pînă-n brîu./ avea vorbă șugubeață și se odihnea cu o sticlă-n stînga și cu alta-n dreapta sa./ hai, mă, i-a zis domnul, răsucește-o/ țigare și ia
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
unor valori în genere însoțite de elogii. Apărînd drept capricioasă, libertatea exegetului nu e mai puțin interesantă la rubrica obiecțiilor: "Îi obiectez însă (lui Mircea Nedelciu) că doftoricește cu antibiotice răceli benigne, că trage cu tunurile artileriei grele în obiective mărunte, că bombardează din avion sărmane șubrede căsuțe. Se cuvenea să se mărginească la procedeele tradiționalei literaturi spirituale ori să aibă curajul abordării fățișe a unor subiecte nespus mai grave și mai virulente. Schițele alcătuitoare ale volumului său nu duc deloc
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
emoția artistică din aceasta chiar ia naștere: din capacitatea-i umplătoare a intervalelor". Dar libertate nu înseamnă dezordine, abuz, desubstanțiere. Soranei Coroamă-Stanca i se prescrie "părăsirea totală a verbiajului așa-zis tineresc-jovial-ștrengăresc, cu aluzii și trimiteri la preocupări ale prezentului mărunt". În aceeași direcție, pe marginea unui volum al lui Mircea Nedelciu, e înscris următorul avertisment: "Grația și dezinvoltura se cer neconfundate cu ușurința și frivolitatea. Satira, ca să aibă o rază de acțiune cît mai mare și să-și exercite impactul
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
le-a putut procura la prețuri convenabile. În prima povestire, Botez 1947, protagoniști sînt un antreprenor de pompe funebre, (fost paracliser, fost cartofor profesionist) și un șofer-braconier; într-o alta - un fost medic și un fost cîrciumar etc. Lumea aceasta măruntă ne-ar putea trimite cu gîndul la povestirile lui Gogol sau chiar Cehov, căci în spatele neistovitei trăncăneli, se ghicește o realitate imposibil de suportat în lipsa unui refugiu. Rămasă tăcută lumea aceasta ar fi îngrozitor de tristă. Un alt "narcotic" este, fără
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
a putut, ușile către toți cei ce arătau talent, dedicație și pasiune, indiferent de stil, voce lirică și timbru de intonație estetică. Prin „Numele Poetului” care a făcut să existe sute și poate mii de scriitori, mai importanți ori mai mărunți de pe la noi, opera lui de mentor și de îndrumător și-a găsit expresia cea mai potrivită. Era, de fapt, expresia unui om liber”.(„Cezar Ivănescu un biruitor” de Artur Sivestri, fragment). Poetul, intuind că moartea-i va fi aproape și
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
de Petru Dumitriu În sat la noi (1951), distins cu un Premiu de regie la Karlovy-Vary. I se acceptă intrarea în lucru cu alte filme inspirate de complexul univers caragialesc: Vizita, Lanțul slăbiciunilor, Arendașul român (1952). Șicanele de tot felul - mărunte și majore, stupide și aberante - îl pregătesc moralmente pentru a ataca în forță cea de-a doua capodoperă a sa ce se cere imperios reevaluată: Directorul nostru (1955). Taxat drept "prima satiră a birocrației comuniste", filmul se va dovedi o
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
intelectuale absolut gratuite, cineva mistuit de o benefică monomanie, inofensivă pentru alții, plină de suferință dar și de delicii pentru sine însuși, care se consumă în spațiul poeziei. Poet, dar poet al altor iubiri, adică traducător de poezie, Otto Starck, "mărunt, rotofei și ochelarist", cum îl descrie Mioara Cremene, era acum patruzeci de ani și este în continuare un împătimit al poeziei clasice persane. Nu-mi amintesc cînd ne-am întîlnit prima dată, dar evident îl știu din perioada studenției; mi
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
o căutare, atît la suprafață cît și în străfunduri, a ceea ce fiecare lucru tăinuie și destăinuie". Cu alte cuvinte, ceea ce atrage cel mai mult la aceste reflecții este felul nepretențios în care o temă "serioasă" devine pretext pentru o "bucurie măruntă". Discuția are dimensiuni umane: ce reacție are un vizitator, chiar contemporan, în fața tabloului lui Delacroix, Libertatea călăuzind poporul, cum erau (sînt încă) spectacolele de teatru în Paris, cum redescoperim cărțile pe care le iubim, ș.a.m.d. Iar problemele pe
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
se referă la porecla dată unui cerșetor, nu vă gîndiți la ținuturi exotice), sau a unui motan și a existenței lui pisicești (Feline domestice). Prin urmare o carte plăcută, despre lucruri dragi, în general, fără anvergură, care ne arată "bucuriile mărunte": "poate că e nevoie de imaginație mai multă ca să te extaziezi în fața unui lucru mărunt". Mariana Șora, Filigrane, Scrisori din Paris și alte proze din cinci decenii, Editura Elion, colecția Eseuri Elion, București, 2000, 120 f.p.
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
unui motan și a existenței lui pisicești (Feline domestice). Prin urmare o carte plăcută, despre lucruri dragi, în general, fără anvergură, care ne arată "bucuriile mărunte": "poate că e nevoie de imaginație mai multă ca să te extaziezi în fața unui lucru mărunt". Mariana Șora, Filigrane, Scrisori din Paris și alte proze din cinci decenii, Editura Elion, colecția Eseuri Elion, București, 2000, 120 f.p.
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
întîi, cu declarații "fulminante" împotriva lui Ion Caramitru. Și dacă noul ministru al Culturii nu-și va schimba atitudinea, probabil că nu se va întîlni cu prima pagină a ziarelor decît dacă el însuși va pica victima vreunui scandal. Politicianismul mărunt, construitor de vorbe, dar reținut la fapte, ca și atmosfera de pîndă între putere și opoziție - pîndă la declarații, deoarece faptele trec, de obicei, neobservate - sînt marile răspunzătoare că România a întîrziat nepermis cu reforma. Acuzele între diverși foști miniștri
Un exemplu care nu se ia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16478_a_17803]
-
domeniul deschis inițial doar elitelor melomane a început să cucerească categorii mai largi de ascultători. S-au format școli de interpretare cu principii filologice și estetice diferite și în jurul lor o întreagă literatură ce dezbate la nesfârșit de la cele mai mărunte detalii la ideile generale căutând răspunsuri la întrebări cărora este greu, dacă nu imposibil să le dai răspuns: ce semnificații aveau cândva unele semne scrise în partitură?, dar mai ales ce era nescris dar subînțeles? Ce conotații aveau îndrumările din
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
moluscă a unei existențe placide, te poți deplasa de la o poziție la alta, fără nici o zdruncinare interioară, dramă morală neputînd să existe acolo unde nu a trăit nici o credință". Ireproșabile fraze vitriolante, în care, oglindindu-se, ricanează și chipurile unor mărunți sateliți tîrzii ai Ceahlăului compromis, precum Adrian Păunescu și D.R. Popescu. * Oricît ar grimasa unii, adevărul gol-goluț e acesta: Mihail Sadoveanu a fost unul din marii scriitori și, în același timp (scelerat), unul din marii ticăloși ai acestei țări. N-
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
își epuizează complet obiectul, aberațiile partidului, securității, școlii, bisericii, pervertirea relațiilor interumane, duplicitatea, minciuna, lașitatea, infamia, teroarea, frica etc. Romanul debutează în nota preponderent hazlie a meditațiilor "drolatice" ale naratorului despre prostie, râs, "sexul dracilor" etc.; orice eveniment, oricât de mărunt, îi prilejuiește autorului revelarea unor inepuizabile surse de comic (vizita protocolară la Nașul Tutilă II, ședințele de incriminare stalinistă, prelegerile despre marxism și literatură science-fiction ale fostului profesor genopolitan Candid, intervențiile salvatoare ale Olimpiei, prostia unor șefi ca Ilderim, Osmanescu
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
în cap și cu pantofi fără toc înalt o întrebase: Da' de ce te-ai mascat așa?!... Astfel că renunțase. Nu se mai dusese nici la teatru. Mai ales de cînd începuse să cadă peste ei praful acela, ca făina măcinată mărunt și galben, înecăcios, și care se depunea gros și pe sprîncene, dacă le mai aveai și nu le smulgeai cu penseta... Așa că, renunțase de tot. Și, fiind cochetă, încă, în ciuda vîrstei, se îmbrăca, se gătea în fața lui, la ei, în
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
și cald. E o mare familie unită în jurul valorii teatrului. Sînt foarte tușată de comportamentul lor. Toate discuțiile sînt în jurul lui Ghiță și a teatrului. Toate. În general astăzi oamenii de teatru își risipesc energiile în tot felul de fapte mărunte, de pălăvrăgeli lungi și ineficiente, de discuții interminabile în aerul de nerespirat al cîrciumilor sau al spațiilor de regrupare. Dar nu despre teatru se vorbește, despre ce se întîmplă în mintea artiștilor, despre ce se joacă la Craiova sau în
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
dintre două făpturi, denumită convențional "prietenie", sensul termenului fiind cel grav, cu profunde implicații morale așa cum au fost discutate ele de Aristotel. Învățîndu-l pe micul prinț cum să o "îmblînzească", vulpea îi atrage atenția asupra importanței riturilor, a acelor obiceiuri mărunte sau importante - revederea într-o zi sau un loc anume, mici superstiții sau tabieturi - care armonizează două ființe, aducînd la unison ritmurile universurilor lor interioare, fuzionîndu-le astfel într-unul singur. Morala poveștii, dacă o înțeleg eu bine, e tulburătoare mai
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]