933 matches
-
a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni de cînd lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu ? — Mai bine mă duc să-mi scot o măsea, spun sincer. — Așa am crezut și eu. Încuviințează amuzat. Și... ce... Șovăie. Ce se zice despre mine ? Își trece ușor jenat mîna prin păr. Nu trebuie să-mi răspunzi, dacă nu vrei. Toată lumea te place foarte tare ! Rămîn cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce adusesem cu noi, dar apa prinse să ne răsucească, așa că am lăsat blănurile și sulița cea mică În culcușul lui Enkim și ne-am agățat de copacul prăvălit. Copacul prinse a pârâi și Începu să se clatine ca o măsea stricată, așa că dădurăm drumul la vale bulumacului și culcușului. Cu chiu cu vai, izbutirăm să ne cățărăm pe stâncă, târându-l pe Enkim după noi și, odată ajunși sus, Runa pufni Într-un râs hohotitor. Ne arătă rădăcinile copacului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de bulumaci noduroși, slabi, nădușiți și abia răsuflând. - Îi știi? l-am Întrebat pe Scept. L-am văzut cum se Îndreaptă odată. Ochii i holbară și mai și, după care strânse din fălci de-am crezut că o să-i crape măselele. - Și asta... tot de la Tatăl ți-e lăsat? scrâșni el printre dinți. Ochii Îi alergau de la Dupna la Logon, că erau atât de murdari și de slabi Încât abia mai puteai să-i deosebești. Până la urmă, Îl recunoscu pe vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
loțiuni contra gâzelor. San Juan părea mai strălucitor, cel puțin În porțiunea de la malul mării. Aveam destul timp de omorât Între zboruri, așa că am tândălit prin barul marelui hotel. Acolo ne‑am nimerit lângă un american care trăgea zdravăn la măsea și care ne‑a povestit că nevastă‑sa fusese doborâtă de o boală necunoscută. El făcea naveta Între Dallas, unde‑și avea afacerile, și marele spital, de proporții industriale, din San Juan, unde Îi era internată soția. Timp de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dumnezeu, unei singure puteri? Și de fapt s-ar putea să fie chiar adevărul, acum, în camera asta în care praful plutește în lumină. Dar e un adevăr care va trece, ca un nor pe cer sau o durere de măsele. În vreme ce madam Martinescu se găsește, ca în fiecare după amiază la acea oră de tihnă, în pijama, sub plapumă, cu mâinile sub cap, telefonul continuă să țârâie stăruitor, rugător aproape. Și ce este orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
efect. —Mie așa mi se pare. Sally își vâră degetul în cafeaua lui Violet, pe furiș, și apoi îl băgă în gură. După care clătină din cap către mine. Nici mie nu-mi venea a crede că Violet trăgea la măsea pe ascuns, dar nu se știe niciodată. —Violet, vrei să te așezi un pic, cât timp Hazel își face scena cu Paul? sugeră MM. — Da, poate. Îmi pare așa de rău, repetă Violet, care părea năucă. Nu știu ce mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o mașină numai pentru că tu ai scris asta? Merse la frigider - uneori și-ar fi dorit ca frigierul să fie mult mai aproape de el -, apucă trei cuburi de gheață, pe unul îl aruncă direct în gură și îl sparse între măsele, iar pe celelalte în pahar. Gâlgâitul J&B-ului îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele urechi. Părea că toată cutia craniană devenea din ce în ce mai mică, se miniaturiza gradual
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
erau mai mult de patru kilometri, se decisese să pornească pe jos. Acum regreta hotărârea luată, din două motive. Unul era acela că avusese o sticlă de suc, de cinci sute de mililitri și nu-i ajunsese nici pe o măsea. Al doilea motiv îi sfredelea creierul de câteva minute. Dacă un om merge, hai să zicem, cu cinci kilometri pe oră, să zicem că așa merge el, în pas vioi, iar eu merg acum cu vreo trei, că de-abia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lăsat Înfierat de viață, mi-am spus În gând. Era pierdut, nimic nu-l mai putea salva - dacă nici iubirea nu reușise. Așadar eram la un pas de a pierde tot. Îmi pierdusem jobul, acum pierdeam și dragostea. Am simțit măseaua zvâcnind dureros. De când venisem În București nu reușisem niciodată să adun suficienți bani ca să mă duc la un dentist. Urma probabil să-mi pierd și măseaua. Curând. În autobuz, În drum spre casă, m-a apucat un râs isteric la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pas de a pierde tot. Îmi pierdusem jobul, acum pierdeam și dragostea. Am simțit măseaua zvâcnind dureros. De când venisem În București nu reușisem niciodată să adun suficienți bani ca să mă duc la un dentist. Urma probabil să-mi pierd și măseaua. Curând. În autobuz, În drum spre casă, m-a apucat un râs isteric la acest gând. râdeam fărĂ să mă pot opri, ținându-mă cu mâna de falca dureroasă. Cu cât durerea zvâcnea mai tare, cu atât mai tare râdeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lăsat înfierat de viață, mi-am spus în gând. Era pierdut, nimic nu-l mai putea salva - dacă nici iubirea nu reușise. Așadar eram la un pas de a pierde tot. Îmi pierdusem jobul, acum pierdeam și dragostea. Am simțit măseaua zvâcnind dureros. De când venisem în București nu reușisem niciodată să adun suficienți bani ca să mă duc la un dentist. Urma probabil să-mi pierd și măseaua. Curând. În autobuz, în drum spre casă, m-a apucat un râs isteric la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pas de a pierde tot. Îmi pierdusem jobul, acum pierdeam și dragostea. Am simțit măseaua zvâcnind dureros. De când venisem în București nu reușisem niciodată să adun suficienți bani ca să mă duc la un dentist. Urma probabil să-mi pierd și măseaua. Curând. În autobuz, în drum spre casă, m-a apucat un râs isteric la acest gând. Râdeam fără să mă pot opri, ținându-mă cu mâna de falca dureroasă. Cu cât durerea zvâcnea mai tare, cu atât mai tare râdeam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
culorile, cu puțină zeama de lămâie. Cred că au folosit o linguriță să ni-l pună pe platou. O felie de tort de ciocolată - o minune! - a trebuit să dau partea mea lui Țușca, nu-i ajunsese nici pe-o măsea... Nu-i nimic, tot stă sacoul strâns pe mine. Gordon Rouge și vin franțuzesc acru... Pardon, sec. Am dansat pe muzica de caf-con, franțuzeasca. Imediat după 12 am ieșit pe străzile Seattle-ului. Artificii, oameni veseli și cam beți. La fel
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dat, adică risipea. Ar fi putut, mai tîrziu, să devină propriul său recuperator, cerînd, luînd Înapoi o parte din... Ceea ce era dat sau pierdut era dus, el devenind, tot mai mult, un rest. Chiar dacă, pe la șaptesprezece ani, Îi creștea o măsea de minte, adică i se adăuga ceva, iar apendicele era Încă neextirpat. Și-a dat și mai bine seama cum se petrec lucrurile atunci cînd, gripat fiind, cu febră mare, moleșit, Înfășurat În pături, rămăsese singur. Prietenii Învîrteau pipițe, fetele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
umple treptat, evident că reperez și niște femei frumoase... numai că eu am gura plină, îmi este imposibil să vorbesc din cauza bucăților de carne care s-au înghesuit în diferitele colțuri ale gurii mele, în spațiile dintre dinți și dintre măsele, între gingii și membranele interne ale cavității bucale, ba chiar și în gît, undeva în cele două orificii prin care respir cu greu. Din cînd în cînd răspund la cîte un salut, zîmbesc în jurul meu, fără îndoială am un statut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și pe Aglae printre ei. Otilia se oferi numaidecât s-o cheme, însă moș Costache fu neînduplecat. Spuse, foarte răgușit, punctul lui de vedere: - Cine nu se poa-poartă bine cu fe-fetița mea n-are cecăuta aici. Și râse mulțumit, până la măselele din fund, către Otilia, care sări pe genunchii lui și-l încoronă cu brațele. - Papa! zise ea, îndreptîndu-i unicul fir de păr, pe care acuitatea ochilor ei îl zărea în vârful țestei bătrânului. Moș Costache fu așa de mulțumit, încît
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dintre ele ridicate după gravuri în aramă. Ulițele dulci și întortocheate ale Săpunarilor și Pescarilor strângeau la sânul lor, clătinîndu-l prin terenurile virane și grădinile cu zarzavat, un pârâiaș, ca și cum un băștinaș ar fi strâns un fir de orzoaică între măsele. În contul izvorului, care atâta îl înfrigura, însemnă lacul Bulindroiului, o baltă cu apă posacă și puturoasă. La vărsare, cârmi o cruciuliță peste dâmbul din vecinătatea cârciumii lui Laharie Tralala. Unde pișca pergamentul cu vârful creionului, locul atins se sucea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mortăciuni... Dincolo de Hala Traian... Mai încoace de Institutul de Medicină Legală. Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai m-aș fi mirat să întîlnesc, galopând, sălbăticiuni cu măruntaie de clavecin între măsele... Între Dudești, Labirint și Sfânta Vineri chiar craniul Bucureștiului zace complet sfărâmat. ...Și abia acum mi-am amintit că, în Mozambic, talmudistul Rabbi Simeon bar Yose mi-a destăinuit necazul de moarte în care nu voi întîrzia să alunec, și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bar-Marafet, cel care împrăștia tetanosul în semeni, zgîrîindu-i, în intersecții, pe imprudenți, cu vârful bont al unui cui ruginit. Sau încruntații frați Gioală, tripleții care, folosindu-se de fălcile unui clește cu coadă prelungă, de rândunică, le extrăgeau pietonilor întîrziați măselele cele mai îngrijit îmbrăcate în aur, necalicindu-se nici să-i anestezieze, trăznindu-i astfel cu bulbul unui ciocan de tâmplărie în cap. Despre Ulpiu, amintiri doar aluzive, aluzii doar destrămate și seci. Doar arareori, când crema finilor degustători ai orașului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dintele ăsta e crescut împotriva mea. Ar fi mai bine pentru amândoi să nu fi existat sau să cadă." Bineînțeles că o dată ce-am ajuns acasă iarăși, singur-singurel, l-am scos... Situația nu s-a îmbunătățit. Am scos și o măsea... Situația nu s-a îndreptat cu nimica. - Dar dacă ai fi dat-o în mă-sa de sănătate și ți-ai fi amputat și o mînă? i-am sugerat. - Ar fi fost mult prea mult. Să presupunem că ar mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încît li se puteau zări, alunecând prin vitrinele ciudate ale gâturilor subțiri, până și vinurile roșii, ce le sorbeau din cupe de argint... Parcă domnițele alea altă grijă n-ar fi avut decât să stea și să tragă alcool la măsea din cupe de argint! Și parcă dacă ar fi pilit cumva vin roșu și din altceva decât din niște ditamai cupe de argint, ar fi tușit. Era absolut improbabil. N-ar fi tușit. Pe la ora 14,20-14,25 de minute
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aerul rece: - Haide, Lola, intră dracii-n tine, m-auzi? Hi! - Hop, boala dracului, că te-ai pricopsit. -Na. Gheorghe îi mai dădu un cot ucenicului. Bozoncea le făcuse semn. - Acum să te vedem, pulică! Se auzeau zăbalele izbind în măselele iepelor. Cârlanii care nu coborâseră mâncau liniștiți fânul de la picioare. Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin care cădea soarele, la cerul învăluit într-o lumină de toamnă și parcă nu s-ar mai fi ridicat. Lângă el negustorii înfulecau pe nerăsuflate. Se auzeau trosnind fălcile puternice și măselele lor fărâmițau oasele moi, le rodeau până nu mai rămânea o bucățică de carne și le aruncau dinilor. Aceștia se hărtăneau întărîtați. Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene de tutun, scuipau cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înfulecau pe nerăsuflate. Se auzeau trosnind fălcile puternice și măselele lor fărâmițau oasele moi, le rodeau până nu mai rămânea o bucățică de carne și le aruncau dinilor. Aceștia se hărtăneau întărîtați. Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene de tutun, scuipau cu plăcere și își clăteau gura cu puțin vin acrișor. - Uite barosanii, Paraschive! îi șopti caiafa celui tânăr. - Să nu vă prind! se răsti la ei starostele. Azi sîntem negustori! Oacă clipi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masă cu cărăușii lui. A cumpărat vinul nou, roz ca petala trandafirului, a plătit, se ușurase. Întinseseră masă, cu pui fripți, perpeliți atunci într-un jar de vreascuri, muiați în mujdei de usturoi, cu mămăligă subțire și vin negru. Trosneau măselele. Se uita puicuța, se uita și Stere. Sufletul cerea. Când s-a potolit focul, de rămăsese numai o inimă roșie, fierbinte în iarba pălită, cârciumarul s-a ridicat de la petrecere. Peste dealurile Drăgășanilor plutea o lumină verde, stinsă. Mirosea a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]