845 matches
-
inele? îi întind unul, pe care-l ia mașinal, surprinsă, dar cu figură disprețuitoare. Deodată îi vine bărbătușul. Vezi că e la fel de posac ca ea, unul din ăia care se fâțâie printr-un cabinet pe la UE cu costum obscen de mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă, i-am aruncat posomorâtei, fără să privesc arătarea mătăsoasă din fața ei: — Doaaamne, de ce-am scăpat! Parcă văd serile alea cu îmbufnare grijuliu menținută și uitat ciudos
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
posac ca ea, unul din ăia care se fâțâie printr-un cabinet pe la UE cu costum obscen de mătăsoși care n-ar ști să poarte cu grație inele de cupru. Ridicându-mă, i-am aruncat posomorâtei, fără să privesc arătarea mătăsoasă din fața ei: — Doaaamne, de ce-am scăpat! Parcă văd serile alea cu îmbufnare grijuliu menținută și uitat ciudos și bosumflat în gol... Parcă mă văd disperat după iertare, gata de pocăință abjectă, șoptind pierit: „Dar ce ai, te implor?! Ce-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vii și păstoase și lucii culori se mai văd doar în stemele țărilor, sau la ouă de păsări. Semințele-n palme de le ridici, răcoroase, un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un țărmure-al Marii de Est mătăsoase nisipuri. Copil, îmi plăcea, despuiat de veșminte, să intru-n picioare în cada cu grâu, cufundat pîn' la gură în boabe de aur. Pe umeri simțeam o povară de râu. Și-acuma, în timpuri târzii, când mai vad Câteodată grămezi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fumul sobelor încărcate de năduf - cenușa. Se văd nasurile copiilor printre florile de gheață ce sunt prinse pe geamurile aburite și reci, dar care te cheamă înăuntru... soarele rotund și firav se arată cu frică printre norii cei voinici și mătăsoși, iar cerul este posomorât și trist... parcă a pierdut ceva în valea de spumă albă... gerul a pus stăpânire pe întregul tărâm și s-a lăsat o liniște apăsătoare. Deasupra lumii flutură flori albe, așezânduse când obosesc pe crengile copacilor
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
iar trăsăturile Îi erau fine, mâinile delicate și atitudinea elegantă. Toate acestea la un loc, În pofida costumului de călătorie, Îl trădau de la o leghe pe tânărul de familie foarte bună. Căpitanul Întrezări un zâmbet ușor pe sub mustăcioara-i blondă, Încă mătăsoasă. Se pregătea să-și Încline Încă o dată capul și să se retragă, când tânărul rosti niște cuvinte În limba lui care Îl făcură pe celălalt englez să se Întoarcă mirat. Cu coada ochiului, Alatriste Îl văzu zâmbind pe Guadalmedina, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi și clinchete mărunțind liniștea și ferecând-o în zale de fier, apoi câte-o frântură de mormăituri ursești; mugete slabe, cârâituri, țipete răzlețe, chemări scurte, înăbușite-n foșnetul mătăsos al ninsorii și gemetele și urletele de la nuntirea Tudorei. Închise ochii, amețită, apăsându-și pleoapele cu degetele înghețate și respiră prelung, ca în somn. Aproape, în marginea poienii, zări, dominând întreaga perspectivă, stâlpul de înaltă tensiune care conecta orașul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
capul sau picioarele, și niciodată flămânzind sau însetând mai mult decât să simtă plăcerea și bucuria mâncării și băuturii. Se culca odată cu găinile și se scula înainte de-a auzi bufnitura cerbului în ușă. Călărea un căluț huțul cu pielea mătăsoasă de căprioară spălat în fiecare zi mai la vale de "bulboana lui Tudor", în râul în care se spăla și cerbul, frecat cu peria până-i lucea părul ca zăpada-n soare. Îi plăcea, să-i simtă coastele umflându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
eliberat, dar șocul acela n-avea să-l uite. Ninsoarea cădea acum atât de deasă că pierdu urmele cerbului. Îl auzi chemând-o: "Haide! Mai repede! Ce-ntârzii atâta!" "Vin, vin!", îi răspunse ea-n gând. Ninsoarea, în pornirea ei mătăsoasă, cernită toată noaptea din cavalcada de nori lăsați cu burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vine din temperamentul stins de ființă afabilă, autorul neavînd umoarea unui spirit patetic. Îi lipsesc stridențele, accentele polemice sau surescitările, tonul fiindu-i stăpînit de o acalmie măsurată. De aceea, limba lui Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu provoacă vibrație. Creția scrie frumos fără să te tulbure, fiind genul de scriitor care scrie impecabil fără să te impresioneze. E o sfîrșeală doctă în cuvintele lui, un soi de blîndețe
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
Fecioarei AmyAnnieMoraTracyKatrina Veronica Margaret Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Marian Beth Liz Betty Daniele Angel TinaJanetKate; desantul final într-un loc comun sănătos și găsirea unui tu mătăsos și moale în interiorul acelei coji sînt Plaglituri, Plaginuri, Plagdifuri din Căsătoria Cerului cu Iadul, tradusă în imagini clare și distanțe sublime de Wiliam Blake și William Turner pentru folosul tuturor creatorilor de lucruri utile și frumoase. CAPITOLUL 41. Punctul culminant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aruncă privirea în jos, la Libby, care stătea ghemuită cu picioarele sub ea în unghiul format între unul dintre pereți și covor și părea inconștientă. Era o grăsună grațioasă, cu părul negru. Fusta îi era mai scurtă, iar bluza mai mătăsoasă decît și le amintea, iar fața ei adormită și îmbufnată părea mai copilăroasă decît hainele. Deschise ochii și întrebă: — Ce? Apoi se ridică în picioare și-și privi ceasul. — Ai stat ore în șir acolo, zise ea fără reproș. Ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
viețuitoarelor nu mai avea organizarea aceea. Profunzimea ei nu era decât o generare de suprafețe... M-am ridicat de la masă. Anca s-a ridicat și ea, netezindu-și rochița albastră cu degetele. Fiecare cută adăpostea în adâncul ei un reflex mătăsos de ultramarin, mai închis decât azurul rochiei și curgător ca apa, ca și când fata ar fi fost îmbrăcată într-un fel de lichid gelatinos. M-a chemat în altă cameră, mai mică, unde pe perete se afla o oglindă ciobită. Sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
detaliu unic al nivelului imediat superior, să-l cumulezi cu un alt miliard de detalii ca să urci mai sus, într-o continuitate înnebunitoare. Cred că au trecut ore până am ieșit la suprafață, până am recompus chipul meu, în oglinda mătăsoasă a țestei Ancăi, dintr-o infinitate de amănunte. Dar ieșisem oare la aceeași suprafață? Nu cumva imaginea mea, privind, în foișor, țeasta rasă a unei fete goale până la brâu, așezată pe scaun în fața oglinzii, se repeta undeva în adâncul bilioanelor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce, țîș-nind ca un gheizer la suprafață în peisajul fantastic al feței mamei, mă lumina ca un soare de primăvară însemnînd zâmbet, zâmbetul ei, hrana de toate zilele a vieții mele. Cu mine-n brațe, mama intră încetișor în moliciunea mătăsoasă a covorului. Materia lui hialină putea fi respirată. Deschi-zînd pleoapele, cu senzația de pericol și încîntare cu care le deschizi sub apă, vedeam o lume straniu deformată, vie, pulsând încetișor din lungi și moi conducte venoase. Înaintam, minusculi, prin cavitățile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar fi făcut nimic, căci ei eliberaseră țara. Chiar în imnul țării se spunea: "înfrățit va fi veșnic al nostru popor/ Cu poporul sovietic eliberator". Pentru Mircea, cuvântul "sovietic" era unul dintre cele mai frumoase, avea o lucire de purpură mătăsoasă. Tot ce era măreț, generos, plin de curaj se dovedea mai mult ca sigur sovietic. Pe căștile cosmonauților scria CCCP, ceea ce însemna URSS. Mai întîi fuseseră trimise în cosmos niște cățelușe, Strelka și Belka, apoi alta mai deșteaptă, Laika. Urmaseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trecut pe nesimțite/ Și anul, dragi copii, a luat sfîrșit,/ în clasa noastră băncile sânt goale/ Și zgomotele toate-au amuțit." Acum nu mai era un copil mic, dar totuși, pe când trecea pe culoar, mângâind cu o mână capetele libere, mătăsoase, ale cravatei de pionier, la vederea sălilor goale de clasă, cu ușile date de perete, i se strângea inima ca și cu un an în urmă. De-acum, o vară nesfârșită n-avea să mai aibă lecții de făcut, legume
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
parafină, droturi pentru făcut bucle, pensule pentru pudrat obrajii, rețele pentru prins părul, precum și șifoniere-ntregi de lenjerie intimă de dantelă, roșie, neagră și sidefie, portjartiere complicate ca niște harnașamente, sutiene cu pernițe-n interior, chiloți ca niște mici triunghiuri mătăsoase susținute de ațișoare și ciorapi de plasă ghemuiți în ei înșiși, în cutii de pantofi, ca niște broaște râioase. Dar în budoarul mamei Herman pătrunsese mult mai târziu. Urmaseră seri fericite. Herman îi vorbise Soilei și ea-i răspunsese, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spațiul mental pentru gândirea bi-emisferică. Toți purtăm în noi hărți ale dragostei, plate și convenționale, în care copacii sânt linii și orașele pete. Dar lumea erotică a lui Vînaprashta se întindea ca un vast peisaj împrejur, cu falduri ample și mătăsoase, de parc-ar fi purtat pe trup un vestmânt croit din "Grădina desfătărilor" a lui Bosch. El trăia, simultan cu un corp de bărbat și un corp de femeie, nu doar lumina orbitoare a orgasmului, ci mai ales dulceața polimorfă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar nici un prunc nu năvălea, cu țeasta-nainte, pe nisipul arenei. Un glob de piele întinsă, umflând buricu-n afară, apoi o cavernă totală, apoi iar un glob, și iar o scobitură hidoasă. Omul Șarpe se lăsă din nou pe mantia mătăsoasă, se descolăci încă mai lent decât se-nnodase, rămânând câteva clipe-ntr-un lotus relaxat, de Buddha lipsit de dorințe, și-apoi își caligrafie corpul, din nou, într-o literă imposibilă din alfabetul cunoscut doar de câțiva literați ai propriei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
porțelanuri, argintării și cristale noi, copiii, fuseserăm avertizați să ne purtăm „manierat“. Tante Berthe era de o eleganță care amintea de doamnele de la Curte, pictate pe paravanele chinezești, și și-a păstrat de-a lungul anilor acea strălucire și lascivitate mătăsoasă care o făceau neobișnuit de atrăgătoare, fapt pentru care i se treceau cu vederea spleen-urile tot mai frecvente. Ea era Berthe, cea mai prețioasă figurină a lui Onkel Rodolph, care în chip miraculos devenise, în bucătăria luminată a giorno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din liniște ciuruită de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tare, el câștigase revoluția fără să miște un deget. Piramide. În chip ciudat, mie cuvântul ăsta nu-mi aducea aminte de egipteni, ci de picioarele suple ale profesoarei de istorie. Le punea unul peste altul, ținându-și pulpele cu pielea mătăsoasă strâns lipite. Apăra poarta mai bine decât portarul din echipa orașului nostru. Fotbaliștii picaseră în divizia B, în schimb doamna nu lăsa să se strecoare nici o ocheadă. Ce urmează în fotbal după linia porții, asta știam. Acolo mingea cade în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne trece din acest interior luxos În exterior, pe puntea vasului unde privirea poate cuprinde marea până În depărtări, unde cerul albastru se prăbușește În albastrul cernit al apelor. Briza mângâie faldurile feței de masă albă. Pe masa lungă, pe albul mătăsos, Într-o Învălmășeală ordonată, un paradis culinar ca În naturile moarte ale picturii franceze din veacul al XVIII-lea. Minunății ce nu au fost nicicând atinse de mâna vreunui copil născut În umbrele lumii, existând doar În visele lui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mă ducă într-o drumeție. Am făcut duș și mi-am petrecut jumătate de oră pieptănându-mă cu pieptenele electric pentru lindini. În mod ciudat, era liniștitor și crea un fel de dependență, iar părul meu nu fusese niciodată mai mătăsos și mai moale. Era prima sâmbătă din octombrie și prima dată când mi-a fost frig de la începutul verii. A trebuit să țopăi pe loc ca să nu-ngheț afară și i-am fost recunoscătoare lui Ed că a ajuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
traversat camera apropiindu-se de mine cu mâna întinsă. M-am ridicat să o întâmpin; inima îmi bătea cu putere. Era prima oară când ne întâlneam pe picior de egalitate, fără să mai fim studentă și profesoară. Purta un pulover mătăsos care probabil fusese lucrat de mână și o pereche de pantaloni cu o croială frumoasă ce se îngustau peste o pereche de ghetuțe maronii. Părul șaten era tuns bob, iar cerceii erau o mică pereche de perle din argint. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]