6,722 matches
-
cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu facă nici o cută și să nu se mai vadă cum unchiul mai suspina sub materialul alb cu chenar albastru. — Acum o să adoarmă. Mâna mătușii strângea tare burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede batistele în buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure, cineva ridică batista de pe fața unchiului. — Uitați-vă că a adormit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tare burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede batistele în buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure, cineva ridică batista de pe fața unchiului. — Uitați-vă că a adormit. Degetele mătușii învârteau robinetul. Apa se făcu tot mai subțire și se opri. Se auzi soneria de la ușă. Noi începurăm să ne urnim în vârful picioarelor, încercând să ieșim fără zgomot din cameră. Am trecut repede pe lângă masa din sufragerie. Câteva felii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca fraierii o să-i cădem în cursă... Asta niciodată. — Și ce facem? Ne comportăm și noi ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Ai altă idee? — Deocamdată nu. — Nu putem să-l întrebăm așa, pur și simplu, de unde știe. — Dacă mătușa Mia a vorbit? — Crezi? — Nu sunt sigur, dar, în afară de noi doi, doar ea mai știe. — Da, dar a promis că nu va sufla o vorbă. — Și promisiunile nu pot fi încălcate? I-o fi făcut o ofertă și a fost
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pot fi încălcate? I-o fi făcut o ofertă și a fost de ajuns un mic indiciu ca el să refacă totul. Este posibil. Hai să o întrebăm. Trebuie să ne spună. — Ești naivă, Vera. Tu n-o cunoști pe mătușa Mia? A recunoscut ea vreodată ceva? — Dar cu noi este altceva. Iar dacă el a reușit să o determine să vorbească, am putea și noi. — Nici nu sunt prea sigur că a fost ea. — Dar tu ai spus că de la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de o poveste pe care o născocești tu singur, folosindu-te de narator și de textul pe care îl manevrezi după cum crezi de cuviință. Acum chiar te-ai enervat. Unde naiba o fi mărturisirea Verei? În cameră își face apariția mătușa Mia - o femeie între două vârste, îmbrăcată destul de sumar pentru vârsta ei și pentru vremea de afară, dar nu vom da detalii. Mătușile nu reprezintă slăbiciunea nici unui cititor, mai ales dacă au trecut de o anumită vârstă. Se așază și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cuviință. Acum chiar te-ai enervat. Unde naiba o fi mărturisirea Verei? În cameră își face apariția mătușa Mia - o femeie între două vârste, îmbrăcată destul de sumar pentru vârsta ei și pentru vremea de afară, dar nu vom da detalii. Mătușile nu reprezintă slăbiciunea nici unui cititor, mai ales dacă au trecut de o anumită vârstă. Se așază și ea pe canapea la capătul celălalt, se îndeasă în perne și își pune picior peste picior; apoi, cu foarte multă prețiozitate, își trece
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Poate doar așa, ca să-i mărturisesc totul. — Mă duc să deschid, c-a sunat la ușă. — Eu nu am auzit nimic. — Mă duc totuși. Vera se ridică și se duse la geam să vadă dacă într-adevăr era cineva sau mătușii doar i s-a părut că a sunat soneria, vrând astfel să încheie conversația fară a pune punctul pe i, ca să stea ea trează toată noaptea și să se gândească la ce ar fi vrut să spună mătușa Mia. — Bună
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cineva sau mătușii doar i s-a părut că a sunat soneria, vrând astfel să încheie conversația fară a pune punctul pe i, ca să stea ea trează toată noaptea și să se gândească la ce ar fi vrut să spună mătușa Mia. — Bună seara. Vă rog să mă iertați că vă deranjez. Presupun că sunteți Vera. — Dar cine sunteți dumneavoastră? Și cum de vă permiteți să ne faceți o vizită atât de târzie? — Mi-am permis să vin la dumneavoastră pentru că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
știe totul, însă îi place să se amăgească. Bănuiam că el știe, dar nu-mi dau seama cum a putut afla. Nici eu, nici X nu i-am mărturisit nimic, și nici nu am lăsat să se înțeleagă ceva... Iar mătușa Mia îl simpatizează prea mult pentru a l răni. Nu avea cine să-i spună... Dumneavoastră? — Ar mai fi avut vreun rost vizita mea? În acest caz, nu. Nu învinuiți pe nimeni, căci nimeni nu i-a spus. Mai târziu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Lăsați-l să creadă că e doar imaginația lui. — Să fiu sinceră, nici nu-mi venea să-i spun. Întotdeauna e mai ușor să nu spui. Atunci omulețul care stătuse pe canapea lângă ea se ridică, salută politicos și ieși. Mătușa Mia îl conduse până la ușă, după care se întoarse repede să afle cine era și ce dorise cu această vizită. — Tu îl cunoști? N-am nici cea mai vagă idee. — Dar el te cunoștea. Îți știa numele, relația ta cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de post. Ia veniți la mâncare, la culcare, și pe mine să mă lăsați în pace. Hai, să nu vă mai prind vreodată, pe aici, că vă încarcerez de tot! Până-n ziuă n-a mai rămas, nici urmă din găină. Mătușa Ilinca, bătrâna care locuia nițel mai încolo, a strigat după ei. S-au dus către ea. După ce s-a hrănit bine și i-au și mai cinstit cu câte un pahar de vin, le a spus: mulțumesc frumos, băietani, că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
puneau la oală, noapte de noapte, în tot mai mare măsură, cocoșimea satului. În scurtă vreme această populație de cântătoare a scăzut în așa măsură, încât, în ultimele nopți, abea dacă mai spărgeau noaptea și zorile, câte un cucurigu, ici-colo. Mătușa fântânarului din centrul așezării avea cel mai mare, frumos și vestit cocoș. țiganii găinari au vrut să dea lovitura și la fântânăreasă. Cocoșul, însă, de toate cele patru ori, când a fost atacat,a scăpat cu bătutul din aripi și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-se către Nord, ploaia încetând, valurile pierzându-și marea putere devastatoare, iar, pe cer, apărând un soare care nu l-ar fi mai putut lăsa pe nimeni, de pe suprafața pământului, să moară. Colindul tragic Ultima s-a urcat în microbuz mătușa Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
toți progenituri ale lui Fane, a fost mare. Bucurie, la fel, mare, din partea fiecăruia. șoferul i-a mai liniștit, în timp ce mașina se înscria în traficul intens, de pe șoseaua asfaltată care ducea la Vâlcea. Oare să nu fie prea devreme, întrebă, mătușa Irina, întorcând capul către șofer? Nu, că pedalele și volanul sunt în stăpânirea mea.O să dozez în așa fel, viteza, încât, să nu ajungem nici mai devreme, și nici mai târziu, decât alți colindători, la casele spre care ne îndreptăm
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai departe.Bucurie și entuziasm nemaipomenit - din partea tuturor. Urmară încâ vreo câteva opriri, pe la alte adrese. Mulțumire enormă și din partea colindătorilor, și din a colindaților. Pretutindeni erau întâmpinați cu gustări, cu prăjiturele, cu plăcinte, colaci și bani. Inclusiv cu băutură. Mătușa Irina mai dădea câte un păhăruț pe gât. Copiii, însă, și conducătorul auto, nimic. Așa era bine, așa era normal. Urmau, în zorii zilei, să revină de unde au plecat, și, așa cum le-a fost înțelegerea, să nu se întoarcă cineva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a mai auzit, exprimându-se clar, cineva. Amețit cum era, din cauza loviturii pe care copacul de pe marginea șoselei o primise, din partea microbuzului, în capul său începură să se amestece, toate. Numai că, nu realiza ce se întâmplase. Mai înțelese că mătușa era decedată, că unii copii erau răniți, cei mai grav fiind expediați, cu elicopterul, către București, iar alții, fiind urcați în ambulanțele, care, tocmai se îndepărtau de locul accidentului, cu direcția spitalului din Vâlcea. Mai desluși, din frânturile discuțiilor celor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
când s-a așezat în umbra lui și a tras un sfânt somn de om gospodar! Baba Într-un sat pierdut de lume, din Maramureș, numit Pietrele Rare, despre care bătrânul Ion Sandu zice că aici e sfârșitul omenirii, pe când, mătușa Tamara, că, dimpotrivă, e începutul, pe Valea Chiuarului, dăinuie, de câteva decenii, un eveniment care, numai din întâmplare, a putut ieși la iveală, nu de multă vreme. Un eveniment care tinde să ducă în istorie denumirea de Pietrele Rare, așezând
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
că, Baba, ar trebui să vină de la o mamă eroină scroafă. Mamă-eroină scroafă, care, de curând și-a cucerit un mândru meritat loc în Cartea Recordurilor. și iată despre ce este vorba. Pe timpul domnirii comuniste, în România, badea Ion și mătușa Ioana Sandu, pe atunci aproape tineri, au cumpărat, de la un vecin, o scrofiță. Să aibă ce tăia la sărbători. Atât de frumoasă era, însă, scrofița, de culoare gri, cum era, și cu atâta tronc le-a căzut la inimă proprietarilor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
biserică, să fie prezentă la slujbe, de la un capăt la altul al acestora. Faptul a sădit în mintea ei o hotărâre, care, până în cele din urmă, a rămas nestrămutată: să se facă monahă. Să devină călugăriță. A devenit, cu ajutorul unei mătuși.Acolo, modul în care și-a intrat în rol, felul în care a acționat, mai apoi, în orice împrejurare, au făcut din ea o unanim apreciată ființă, de către colegile ei și conducerea mănăstirii. La un moment dat, mănăstirea a rămas
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
eram direct interesat de această întâmplare? De atunci, n-am mai fost decât o gură în plus, un străin. În sfârșit, unchiul - sau tatăl meu - reveni la Rey pentru treburile lui, cu baiadera și cu mine. Mă încredință surorii sale, mătușa mea. Doica mi-a spus că, în momentul despărțirii, mama i-a încredințat mătușii mele, rugând-o s-o păstreze, o sticlă de vin roșu amestecat cu venin de cobră, pentru mine. Ce amintire mai prețioasă putea să-i lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gură în plus, un străin. În sfârșit, unchiul - sau tatăl meu - reveni la Rey pentru treburile lui, cu baiadera și cu mine. Mă încredință surorii sale, mătușa mea. Doica mi-a spus că, în momentul despărțirii, mama i-a încredințat mătușii mele, rugând-o s-o păstreze, o sticlă de vin roșu amestecat cu venin de cobră, pentru mine. Ce amintire mai prețioasă putea să-i lase o baiaderă fiului ei? Vin roșu, elixir de moarte, dătător de liniște eternă! Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de ochelari, care se deslușea mai sus de gât. Pe scurt, încă eram copil de țâță, când am fost pus în brațele doicii, care-i dădea piept și verișoarei mele primare, o stricată, viitoarea mea soție. Am fost crescut de mătușa mea, o matroană corpolentă, cu fruntea acoperită de un păr cenușiu ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care am avut un licăr de rațiune, am prețuit-o pe mătușa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de mătușa mea, o matroană corpolentă, cu fruntea acoperită de un păr cenușiu ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care am avut un licăr de rațiune, am prețuit-o pe mătușa mea ca pe o mamă. Am început s-o iubesc cu atâta adorare, că, mai târziu, m-am căsătorit cu fiica ei, sora mea de lapte, pentru simplul motiv că-i semăna. Mai bine zis, m-am trezit constrâns s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
frate, mi-aduc. Măcar dă rușine, că-i vedea toată lumea, în morții lor dă melteni, și putea să fie și ei mai finuți. Da' ți-ai găsit! Numa' bani d-ăia dă zece mii arunca târtanii în găleată, ba vreo două mătuși sau ce dracului era babele alea dân partea miresei, a aruncat și cu monezi dă cinci mii. Io n-am putut să mă abțiu și i-am și zis lu' una: Tanti, ai dă grijă, bre, că să coclește găleata
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
informație totuși nesigură; de fapt anii lui de detenție, fuseseră concretizați, zice-se, în pedepsirea cu domiciliul forțat undeva prin Bărăgan), amintea, prin alura mobilei de nuc, de trandafir și de cireș, de faimoasele saloane vieneze despre care se trezea mătușa Karin povestind cu nostalgie. Camerele înalte, spațioase, cu ferestre înalte și largi, greu de încălzit iarna și răcoroase vara, parchetate și lustruite la patru ace, puteau fi încă de la început, de când fusese casă naționalizată, foarte simplu fragmentate prin paravane frumos
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]