1,394 matches
-
de locul acela. Tocmai eram pe cale să renunț la căutarea unui drum de acces spre pivniță cînd, aproape Întîmplător, am dat, În celălalt capăt al coridorului, peste o portiță pe care, la Început am luat-o drept un dulap pentru mături și găleți. Am Încercat clanța, care a cedat de Îndată. De partea cealaltă se Întrezăreau niște trepte ce coborau În picaj către un hîrdău de Întuneric. Mă izbi un miros puternic de pămînt jilav. În prezența acelei duhori, atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Aguilar. Zăpada Începuse să se depună. Am avut norocul să dau peste don Saturno Molleda, portarul clădirii și (după cîte Îmi spusese Bea) În taină poet suprarealist, care era postat În poartă. Don Saturno ieșise să contemple spectacolul zăpezii cu mătura În mînă, Încotoșmănat cu nu mai puțin de trei fulare și ghete de asalt. — E mătreața Domnului, a zis el fermecat, inaugurînd ninsoarea cu versuri inedite. — Merg la familia Aguilar, am anunțat eu. — Se știe că pe cine se scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Căci În urma femeii-girafă a venit femeia-capră, care, după ce l-a curățat de frunze, și-a desfăcut picioarele cruciș, chemând cu behăitul ei subțire și lovituri de copite În dușumea pe femeia-beschie, ce stătea ascunsă Într-un ungher, sprijinită de o mătură și un topor, În așteptarea deznodământului final. Ceea ce-a urmat trece mult dincolo de marginile Înțelegerii umane. Curățat de crengi și frunze, Oliver a fost Întins pe spate și rașchetat de asperități cu glaspapir. Femeia-beschie nu a ținut cont nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ați dat bine seama , Este Albă ca Zăpada... Albă ca Zăpada: Casa este aerisită, Mâncarea este gătită, Rufele-s toate spălate, Paturile aranjate, Cozonacu-i la crescut, Ce mai este de făcut? A... poate prin curte, cumva Să mai dau cu mătura! Împărăteasa: Spune-mi , oglindă, oglinjoară, Sunt cea mai frumoasă din țară? Oglinda: Frumoasă ești crăiasă, Ca ziua cea luminoasă... Dar, acolo, ascunsă-n munți La căsuța cu pitici Stă Albă ca Zăpada, Care-i mult mai frumoasă Decât tine-mpărăteasă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fumat, bă, aici? Dacă vă prind, v-o bag pe gât, să știți!“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog, poate a adus-o cineva lipită pe talpă.“ „Daa, lipită de talpă, Măndele, ai? Bine, atunci ia-ți cârpele și o mătură și vino să faci curat la mine În cameră!“ „Ioo?!“. „A, deci te miri, vezi, poate te pun să speli și geamurile.“ „A, nu, nu mă mir, to’ar’șu pedagog, da’ geamurile poa’ să le spele Bazdrângu.“ Elevul râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tot a spus mama că îi lasă în grijă toată gospodăria, va face ce văzuse că face mama în fiecare zi, că doar era gospodina casei acum. Intră în casă și începu să deretice, să facă paturile, să dea cu mătura, să deschidă geamurile să se aerisească. După ce termină cu toate acestea, merse la bucătărie, dar aici totul era curat și ordonat, căci avusese mama grijă de cu seară. Atunci, se gândi că ar trebui să facă ceva de mâncare pentru
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
torturi. Asemenea și Nicoleta Nicolescu, după torturi crâncene, în stare de semidecedat, a fost aruncată în cuptor, unde a mai făcut un gest de revenire, apoi a devenit cenușă, studenta Tatiana Grecu care a fost violată cu o coadă de mătură și, nemaiputând suporta durerile torturilor, s-a aruncat pe fereastra de la etajul IV. Studentului Făgădaru i s-a tăiat un picior cu un ferăstrău obișnuit pentru că refuza să recunoască fapte pe care nu le comisese. Dar culmea terorismului și a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
I-auzi, fratele meu! Eu, dacă m-am mutat în satul nevestei mele, înseamnă că m-am măritat? Nu m-am însurat, ca tot bărbatul? Măi, să fie! Asta întrece orice măsură! - a sărit unul cu o mustață cât o mătură, pe care și-a dres-o răsucind-o demonstrativ în fața tuturor. La apariția omului în față și la auzul vorbelor lui, a izbucnit un râs ce a zăngănit geamurile vagonului... Când și ultimul icnet de râs s-a stins, cel
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fost în locul ei - s-a auzit același glas. ― Uite căăă... nu a fost așa. ― Nu te cred și pace. ― Păi cum să se întâmple ce crezi dumneata, dacă abia s-a stins zgomotul ușii trântite, că hangița a ieșit cu mătură și cârpă, ca să facă curat în încăpere. De fapt, mai mult se prefăcea, fiindcă privirea îi fugea mereu spre lotru. ― Halal bărbat! Să n-o altoiască pe șperlă deloc? ― Ar fi făcut-o poate, dar știa că dincolo de ușă se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Măi, da’ bună-i”, a reînnodat firul poveștii: ― Hangița, mlădiindu-și trupul și rotunjimile șoldurilor, a terminat de curățat mesele... S-a oprit apoi cu ochii țintă spre lotru, cu chip că așteaptă ca acesta să se ridice, ca să poată mătura. De fapt i-a zis în gând: „Să-ți fie de bine, iubitule, și mergi sănătos. Te aștept în orice clipă...” Cu ochii ca jarul, lotrul s-a ridicat, a dus mâna dreaptă la inimă și, cu zâmbet reținut, s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
merge cu sania unui văr de-al lui. Caii noștri îs în grajd”. Lotrul a privit întâi în jur și apoi l-a urmat pe flăcău. Când a intrat în han, Irinuța tocmai mătura încăperea. La vederea lotrului, a scăpat mătura din mână... „Eu mă duc să văd ce fac caii și pe urmă m-oi culca. Dacă aveți nevoie de mine, mă strigați” - a spart tăcerea flăcăul, în timp ce a pornit către ieșire. Hangița a făcut primul pas spre lotru, ca și cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
succes. Mal medită asupra asocierii lui cu acești noi colegi, gândindu-se că tebecistul se alesese cu maximum de câștig din înțelegere, iar jocul lui cu FBI-ul dăduse roade: fiica îi fusese cruțată de un viol cu coada de mătură sau de o anemie pernicioasă, dată fiind faima bucătăriei de penitenciar, bogată exclusiv în amidon, iar el dăduse la schimb restul vieții lui - scurtată prin sinuciderea cu ajutorul tutunului franțuzesc. Și el ar fi făcut același lucru pentru Stefan. Nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spre ei, iar aparatele de filmat înregistrau. Mexicanul pe care îl văzuse în fața morgii mătura zăpada artificială din fața altui decor, cu bizoni la păscut pictați pe fundal. Danny se lipi de peretele care ducea într-acolo. Mexicanul ridică privirea, scăpă mătura din mână și o luă la goană chiar prin fața aparatelor de filmat. Danny alergă după el, alunecând pe fulgii de săpun. Filmarea se întrerupse. Cineva urlă: — Juan, fir-ai tu să fii! Stop! Stop! Juan fugi printr-o ieșire laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
durere, iar eu am fost dată afară din liceu timp de două zile. Mi se mai întâmplase asta la șapte ani, la Școala de maici din 37 CELE MAI VECHI AMINTIRI strada Pitar Moș, când m-am așezat cu o mătură în mână după ușa clasei, vrând să dau cu ea într-o călugăriță cruntă care ne tot amenința cum că, dacă nu suntem cuminți, vine dracul să ne bată. Eu, ca un copil adorabil ce eram, i-am răspuns: Le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată; îl chemam, terorizată să nu vină jupâneasa să-i tragă cu mătura-n cap. Nae sosea, iar eu, cu pâinița în mână, îi dădeam prânzul. Seara, Miți, motanul, venea după mine, simțind trădarea. Trebuia să fiu cu ochii-n patru tot timpul. A durat vreo doi ani... Într-o zi, Nae n-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
scăpa de această senzație, își imaginează că-i e cald, aducându-și aminte cum se suia pe acoperișul haveli-ului tatălui ei vara, când dogorea. Simte puternic aerul fierbinte pe față și pe mâini. Parcă aude cum băteau covoarele și fâșâitul măturilor când servitoarele curățau nisipul de pe podele. Dar căldura o face să-și amintească mai degrabă de tatăl ei, învârtindu-se în jurul unui pyre în timp ce un preot arunca ghee în foc pentru a-l face să ardă mai bine, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
important în capul lui s-a deconectat și acum refuză să recunoască prezentul. Toate aceste cunoștințe prost plasate, sunt salvate undeva într-un plan secund al minții, în care se vede stând întins pe terasa unei case mari, ascultând fășâitul măturilor cu care fac servitoarele curățenie. Cu toate acestea, trupul lui continuă să înregistreze. Ritmul roților de tren, densitatea piureului de linte, senzația unei vechi tăieturi pe frunte, durerea, sfârșeala și goliciunea săptămânilor pe care le-a zăcut într-o celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
praf și noroi, improprii atingerii unor viteze record, și țăranii stau în loc să-i urmărească cu privirea de pe margini, să-i salute, să se așeze în genunchi sau să le facă plecăciuni, în timp ce mașina piere în depărtare, ridicând praful, ca o mătură enormă. Trec în mare grabă printr-un oraș mic și efectul pe care-l produc este același: vânzătorii își împreunează mâinile a mirare, oamenii se dau la o parte din calea lor. Apoi, la o oarecare distanță, una dintre hijra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unghii lungi, curbate) mișcă din degete parcă pentru a-i aminti că totul s-a inversat în viața lui. Îi este rușine, dar este atât de șocat încât nu-și găsește cuvintele pentru a se plânge. Cu fiecare mișcare a măturii, Pran Nath Razdan dispare. Locul lui este luat de tăcutul și supusul Rukhsana. În fiecare zi, se așteaptă să fie rechemat în camera chinezească. Acest lucru nu se petrece și, pentru câteva săptămâni, existența sa se desfășoară în limitele spațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bombay ca o glastră micuță în mijlocul unui teren plin de bolovani enormi. Zgomotul după-amiezii și larma de la Falkland Road au rămas undeva, în urmă, de cealaltă parte a zidului. Înăuntru, un tânăr mătură podeaua. O face cam fără chef, vânturând mătura la distanță de picioarele sale lungi, cu o mișcare nervoasă, menită să țină praful departe de pantalonii săi noi, cu croială europeană. Nu e treaba lui. Este a femeii de serviciu. După câteva minute, tânărul consideră că s-a achitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sale lungi, cu o mișcare nervoasă, menită să țină praful departe de pantalonii săi noi, cu croială europeană. Nu e treaba lui. Este a femeii de serviciu. După câteva minute, tânărul consideră că s-a achitat de această sarcină. Aruncă mătura, se îndreaptă de spate și își aprinde o țigară. O ține cu eleganță, trecând brusc de la stadiul de servitor la cel de oaspete la un cocteil. Pentru a completa această imagine, se rezeamă de peretele de lângă el, trecându-și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
El a căzut, leșinând de durere, iar eu am fost dată afară din liceu timp de două zile. Mi se mai întâmplase asta la șapte ani, la Școala de maici din strada Pitar Moș, când m-am așezat cu o mătură în mână după ușa clasei, vrând să dau cu ea într-o călugăriță cruntă care ne tot amenința cum că, dacă nu suntem cuminți, vine dracul să ne bată. Eu, ca un copil adorabil ce eram, i-am răspuns: Le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată; îl chemam, terorizată să nu vină jupâneasa să-i tragă cu mătura-n cap. Nae sosea, iar eu, cu pâinița în mână, îi dădeam prânzul. Seara, Miți, motanul, venea după mine, simțind trădarea. Trebuia să fiu cu ochii-n patru tot timpul. A durat vreo doi ani... Într-o zi, Nae n-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase cu o mătură, a pus mîna pe lumînare și s-a îndreptat către cămară. Într-un colț ședea, ghemuit, un om. Pe fața lui speriată se mișcau, galbeni, doar ochii. Văzîndu-i pe cei doi, îi scăpă peste cap și leșină. Bătrînii recunoscură în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe mine la premă, minți dînsul cu năduf. Numai pingele cîte-am rupt. Ce-i drept, bocancii lui Niță din care, peste pantalonii vătuiți, ieșeau niște șosete albe, erau cam scîlciați. - Da’ cară lemne toată iarna... Da’ fă focul în berouri... Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede ce pîne este asta, oftă Niță plin de compasiune pentru sine. Intrarea pe poarta lui Mitică Manalache fu precedată de un scurt dialog între Octav și gazdă. - Cin’ te-a trimes? - Tovarășu’ viciu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]