1,167 matches
-
merge câte o fudulie de berbec, o momită acolo și-o ciorbă de burtă dreasă cu oțet și cu usturoi stors. Gheorghe nădușise alergând când la bucătărie, când înapoi în prăvălie. Negustorului tocmai îi picaseră câteva târnuri cu ficăței și mațe de miel de la zahana și codoșul a pus ochii pe ce era mai bun. A, dat femeile la o parte, a deschis o fereastră și a ales. - P-asta să mi-o pui, p-asta și p-asta. Să n-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de hoțea pe unde apuca, de-l făcuse cu cărturăreasa, la tinerețe. Oprică n-avea Dumnezeu, știa să umble cu șișul. Când fl bătea vreunul mai mare, îi spunea cu dinții strînși: - Vine el nenea de la pârnaie, o să-ți facă mațele coadă de zmeu! Era legat cu hoții Cuțaridei. Le vindea ponturile: de unde să fure cherestea pe Filantropia, găini, rufe de la boieri. Nu bătea drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
însîngerate, aruncate la întîmplare, una peste alta, împinse de oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte și cuțite ascuțite la brâu. - Bună dimineața, fraților! aruncă parlagiul, mohorât. - Bună dimineața, răspunseră câțiva. Dinlăuntru se simțea duhoarea mațelor deșertate. Se dezbrăcă tăcut, privind mersul repede al undițelor groase de oțel care cărau pulpe și dindărături de vaci, agățate și zvârlite de brațele puternice ale celor ce așteptau sub ele. 143 Începuse munca crâncenă a tăietorilor din prima repriză
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai izbească o dată, simți o sfârșeală în stomac și mai apucă să vadă ochii fioroși ai animalului care-l împunsese. - Săriți, că 1-a lovit pe nea Marin! strigă Chișcă. Zece cuțite puseră capăt agoniei taurului. Între picioarele vitelor, cu mațele afară, zăcea parlagiul, galben, mort. Nu spunea nimeni nimic. Alături se mai auzeau copitele animalelor ucise, cărate afară din țarcuri târâș. Doi hamali -lau ridicat de jos și -lau scos pe zăpadă. Marin Pisică murise încruntat. Cum ședea așa, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aia ascunde mai multe. C-avem și oameni pe suflet, asta-i altăceva. Așa e meseria. Dai și scapi. Ce, parcă vrei? Ți se pune unu nainte, nu poți să-ți lași libertatea, să te dai legat... Gheorghe își simțea mațele subțiate de foame. Ca să mai uite, se amestecă și el: - Așa e, dar mi se face sufletul criță când mă gândesc câți bani mi-au trecut prin mână și nu m-am ales cu nimic. Sandu-Mînă-mică scuipă într-o parte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ori cu biciul. A plecat ca din tun. Scăpărau copitele iepei, nu altceva. De băut, nu mai băuse de la Crăciun Mielu. S-a oprit tocmai la gară, la o cârciumă care atunci își ridicase obloanele. Negustorul stropea dușumelele cu un maț de cauciuc. A dat bună dimineața și a cerut o țuică mare. După aia a mai cerut una și încă una. Cinci țuici mari a băut. Capul lui, cât burta iepei. Se învîrtejeau toate cu el. Vorbea singur pe capra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te uiți în om. Chirică nu înțelegea. - Cum vine asta te ui(i în om? Nea Fane zâmbea ușurel, mai privea rachiul, apoi fi spunea: - Îl iau, îl spăl, 3 tai... -Aha... - Văd de ce-a murit, știu cum stă mațele-n dumneata... - Nu mai spune! Ești doctor care vrea să zici? - Nu chiar doctor. Un fel de felcer... Coană Lino, mai dă-ne cfte-o gamoaie! Chirică zicea: - Vai de mine, dumneata vrei să mă-mbeți... Dar apuca cinzecul cu nădejde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îmi spun. A zburat când a venit moartea. Cum o fi? Ca un porumbel, sau ca o gîză?" Punea iar litra la gură și bea până-n fund... Cel puțin când oi muri eu, n-o să mai fie nevoie de spirt. Mațele mele stau bine-n drojdie. Acu vreo doi ani am fost la un doctor. Mi-era rău de nu mai puteam. Mi-a spus: "Să nu mai bei, c-ai să mori!" "Asta era", mi-am zis. Bine. Și-am
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau cât puteau, să sperie dulău: - Na! Na! Huo! La oase! Și scoseseră praștiile lor lungi din mațe de cauciuc, cu crăcane de salcâm, țintind duba. O ploaie de pietre rotunde se abătu pe tabla căruței. Sergentul opri convoiul și alergă azvârlind după derbedei cu bastonul de cauciuc. Băieții, împrăștiați o clipă, se strânseră din nou la pompă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai vine. Stăpânul își simți mâinile amorțite și reci. Își dădu seama că era bătrân. Paraschiv -lar fi omorât acolo dacă -lar fi băgat de seamă. Altădată cum -lar mai fi spintecat cu suriul lui, cum i-ar fi luat mațele-n cuțit, dar acum era moale ca o cârpă, ostenit și scârbit, neputincios. Îl cuprinse o mâhnire ca înaintea morții. Totdeauna fi fusese frică de clipa asta, când or să-l părăsească și prietenii, și puterea. Iar pe femeie atunci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor. 324 Ba, câte o muiere înșelată, mai câinoasă, dacă nu-i ajutau acatistele date la biserică pentru îndepărtarea spinului de la inima bărbatului, la ea venea, c-o puică albă. Coana Marița o spinteca la miezul nopții și-i scotea mațele afară. Se zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța codanele să se despoaie în fața oglinzilor când cântau cocoșii a doua oară, să-și vadă logodnicii, iar la Bobotează topea cositor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
brațe... Și în închipuirea sa înfierbîntată se vedea departe de câmpul sălbatic, înghețat într-o tăcere de moarte. Anghel nu se mișcă de la locul lui. Firele ude ale arcușului uriaș se rupseseră, ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
posibilitatea inventarierii comportamentului, atitu dinilor, percepțiilor despre un anumit fenomen sau proces etc. Factorii determinanți ai competitivității economice 142 Limitele<footnote Ibidem. footnote> unei cercetări calitative se rezumă, în esență, la faptul că: 1) din cauza dimensiunilor reduse ale eșantionului, infor mațiile obținute (de la acest eșantion nereprezentativ) nu pot fi extrapolate asupra întregii populații; 2) calitatea datelor colectate depinde, în primul rând, de competența anchetatorilor. Astfel, prin intermediul metodelor calitative de cercetare, vor fi identificate anumite aspecte critice, puncte de plecare în analiza
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sîngelui În șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele În dinți, Împărțindu-și dinainte fructele prăzii, gata să se spintece Între dînșii pentru stăpînirea mațelor mele, din care aveau să-și facă cravatele lor cele mai de preț”. Reverie feerică, eliberatoare, pe de o parte, - coșmar grotesc-expresionist, pe de alta: sînt reperele extreme Între care se desfășoară „Înscenările” din aceste poeme. Spațiul Închis, asediat de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în flăcări. Vei implora ajutor și nu vei putea să-l capeți, căci stărui în comportamentul tău nerușinat, lipsit de respect. Dumnezeu să vă lumineze sufletele, dacă încă aveți un suflet. Celulele în care a fost aruncat păreau a fi mațele unei nopți pierdute în univers. Tommaso își petrecea timpul dialogând cu propriul eu pentru a nu leșina sau a deveni cât era de mare un cheag de durere: ar fi fost sfârșitul, prădătorii aceia ar fi profitat imediat pentru a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pește sau un coș cu ouă. Astea sunt vești vagi, trebuie aflat ce mănâncă, ce vin preferă, dacă-i plac femeile, dacă dedică un anumit timp cărților, dacă are slăbiciuni pentru muzicieni sau actori. Tommaso e unul căruia îi chiorăie mațele, așadar iubește viața și poate duce-n spate viceregatul din Napoli în sunet de tambur îl anunță voios directorul temniței ca un petrecăreț ce se afla; în curând o să vă zvârle pe toți afară, trândavi ce trăiți din banii altora
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori a șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele. — Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... — Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Păi, atuncea io zic că sunt cel mai fericit, zise Iadeș. Că io ce caut nu găsesc, iar ce găsesc nu căutasem. Dacă zici că să fii nebun e totuna cu să fii la-ntâmplare, io-s ăla. Îi ghiorăiră mațele de foame, se încovrigă, semn că fericirea lui întâmplătoare era deplină, și oftă. Mierlă făcu două volte în aer, apoi se așeză drept pe creștetul lui Pârnaie, care ședea cu umerii țepeni, ca o statuie. Sau cel puțin așa îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă Jenică, făcând ochii mari, ca-n fața unui teribil secret. Femeia clătină din cap, plină de curiozitate. Jenică luă o bucată de hârtie și scrise cu cifre mari, astfel încât zerourile abia încăpeau pe hârtie. Femeia își plimbă privirea peste mațul de zerouri, silabisi de câteva ori, încercând să nu piardă vreo cifră. — Parcă ar fi distanța de la Pământ la Lună... Dă-mi repede formularul, până nu mă zăpăcesc și uit cifrele. Cine știe când se mai ivește o ocazie ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prejos. Începuseră să se împrietenească, fără ca asta să le îmbunătățească starea de spirit. Și de aceea întâmpinară cu aceeași neliniște bătăile în ușă. Ce-i, pomponel, ți-e rău ? îl dădăci maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște prune uscate... Jenică se ghemui sub pompoanele cu care îl împopoțona maică-sa până să meargă la școală. Clătină din cap. Prunele umflate în apă îl îngrozeau chiar mai mult decât dantelele și pompoanele sub care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
elanul, la fiecare nouă afurisenie sălta de pe scaun, astfel încât începuturile erau cu o terță mai sus. — Blestemat să fii în creierii tăi, se bucură, în sfârșit, popa, privindu-l cu duioșie. Afurisit în gură, în piept și-n inimă, în mațele trupului tău, în toate încheieturile și mădularele, de la cap până la picioare și înapoi ! De atâta săltat, se ridicase în picioare. Nu mai privea înspre Maca, bucuria și dragostea lui se adresau acum lumii întregi : — Să te blagoslovească apa rea, boarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sidefii, luceau ca și cum ar fi înotat prin ape repezi de munte, se unduiau unele peste altele, ispitind ca niște lostrițe. Jenică își aminti cum răsturna maică-sa castronul cu hamsii și, apoi, dintr-o mișcare îndemânatică, le smulgea capul cu mațe cu tot. „Așa-i, mămică...“, șopti și luă un loz, pe care îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
elixir al vieții. ERNA: O clipă, că nu merge chiar așa. Să faci bine acu' să-ți ții gura, Mariedl. Să nu-și închipuie nimeni că Wottila mai stă încă cu fundul pe latrină că doar nu are nimic la mațe. De cum s-a întors, a spus pe loc că a avut la iuțeală un scaun solid, pentru că el nu-i unul din porcii ăia bolnavi, așa cum sunt ceilalți oameni, care mâzgălesc cuvinte murdare pe pereții closetelor. Cuvintele astea murdare din
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
scenă): Țărâna e duhnitul pământului, și pământul e unchiul cel rău care a emigrat în lume. Pe nici un ins nu-l interesează subpământul adevărat. Țărâna are pe ea mereu foamea tatălui și toți tații din lume au o ieșire prin mațul gros. Mașina mea tânjește după o țeavă de eșapament care să eșapeze cu adevărat. Țărâna e piedica dintre lucrurile care ar putea deveni plăcute. Între muieri e țărână, între bodegi e țărână, între toate luminișurile mari stă o mare de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lumea, atunci ochii se dau peste cap și cade al dinăuntru nostru în closet și se înneacă de bună voie în adânc. (se scarpină pe burtă și gâfâie de plăcere) .... Fiecare înfometare nu-i decât înlocuitorul Adjunctului marelui conducător Prin mațul gros și lat, al ultimei încăperi în mațul gros ca socoteală care trebuie dată Și dacă vrei să capeți un loc peste lume Și în cimitirul omenesc Și o muzică de adio care să treacă prin cadavru Atunci trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]